Octavian Manea a comentat pentru Revista 22 rezultatele alegerilor din Grecia.

„Am cerut un mandat puternic; poporul a decis altfel“, au fost primele cuvinte ale lui Antonis Samaras, liderul de centru-dreapta al partidului Noua Democraţie, cel care va avea prima şansă în încercarea de a forma un guvern care să con­tinue angajamentele in­ternaţionale ale Greciei. Însă el se găseşte în faţa unei mi­siuni aproape imposibile. Sce­na politică internă este masiv polarizată, iar legi­timitatea şi popularitatea partidelor care, până duminică, îşi asumaseră guvernarea, se află în cădere liberă. Pe primul loc se află partidul Noua De­mo­craţie, care a obţinut 20%, dar înre­gis­trând o scădere de 13% faţă de 2009. Este cea mai slabă performanţă electorală de la în­fiinţarea sa, din 1974. Pe locul al doilea, cu 16%, se află o formaţiune cu o agendă anti-bailout, Syriza, reunind elemente de extremă stângă, socialişti şi ecologişti radicali. Pe locul al treilea se află socialiştii de centru cu 14%, care înregistrează o prăbuşire dramatică de la 44%, în 2009.

Votul de duminică este perceput ca un re­fe­ren­dum antiausteritate şi ca o respingere a măsurilor impuse de FMI şi UE. Mai mult, este în­frângerea status-quo-ului reprezentat de partidele tradiţionale (Noua Democraţie şi Pa­sok) care, din noiembrie 2011, se aflau într-o coaliţie condusă de tehnocratul Lucas Pa­pa­de­mos.

În acelaşi timp, este un triumf electoral al actorilor cu agendă antisistem. Exem­plul cel mai bun îl oferă as­cen­siunea mişcării neo-naziste Zorii de Aur, care intră în par­lament şi care arată cât de profundă este respingerea partidelor mainstream. Dacă, în 2009, înregistrase 0,3% din opţiunile de vot, de du­mi­nică are 20 de parlamentari. Susţinătorii lor au sărbătorit victoria folosind o coregrafie apar­te: torţe aprin­se şi nelipsitul salut nazist.

Alegerile de duminică tind să contureze un nou clivaj pe scena politică elenă, între sus­ţinătorii austerităţii şi cei care se declară împotrivă. Procentual, aproape 40% din elec­torat şi-a dat votul unor partide care propun ca Grecia să-şi abandoneze angajamentele in­ternaţionale şi reformele impuse pe fondul austerităţii. Pe de o parte, sunt partidele tra­di­ţionale, care vor încerca să reunească în jurul unei agende proausteritate o nouă coaliţie guvernamentală. Matematic, procentele lor sunt insuficiente pentru a impune o ma­jo­ri­ta­te necesară pentru a susţine guvernul. Pentru asta vor trebui să caute un al treilea partener. În acest context, liderul Pasok, Evangelos Ve­nizelos, pledează pentru formarea unei coaliţii de partide proeuropene:

Un guvern re­pre­zentat exclusiv din vechiul sistem de 2 par­tide nu ar avea suficientă legitimitate sau credibilitate, în cazul în care ar aduna o majoritate fragilă. Un guvern de unitate na­ţională cu participarea tuturor partidelor fa­vorabile unui curs european, indiferent de po­ziţiile lor faţă de acordurile de împrumut, ar avea o cu totul altă semnificaţie.

De cealaltă parte, Alexis Tsipras, liderul par­ti­dului plasat pe locul al doilea, visează la coagularea unei coaliţii de stânga, orientată programatic împotriva regimului de aus­te­ri­tate impus de creditorii internaţionali, dar ambalată tactic într-o retorică de extremă dreaptă. Mesajul acestei coaliţii virtuale este parohial, priveşte spre interior, opune ele­nis­mul pur europenităţii, iar străinii devin ţapii ispăşitori de serviciu. Ideea lor pentru a ieşi din marasmul datoriilor este taxarea masivă a bogaţilor, completată de renaţionalizarea com­paniilor privatizate de stat şi a sectorului bancar elen. Promite anularea împrumuturilor acordate sub formă de bailout, a reformelor cerute de creditori, dar şi renunţarea la su­pra­vegherea fiscală instituţionalizată de FMI şi UE asupra Greciei. Pe scurt, recuperarea suve­ra­nităţii.

Partidele care au semnat memo­ran­dumul cu UE şi FMI se află în minoritate. Verdictul opiniei publice le-a delegitimat. Propunerea noastră este un guvern de stân­ga care, cu sprijinul poporului, va respinge memorandumul şi va opri drumul naţiunii către mizerie. Este un mesaj al unei revoluţii paş­nice. Liderii Europei şi mai ales Angela Merkel trebuie să înţeleagă că politicile de austeritate au suferit o înfrângere. (Alexis Tsipras).

Client natural într-o astfel de construcţie ar putea să devină cel de-al pa­trulea clasat în topul preferinţelor electo­ra­tului – Partidul Grec Independent (10,6%), un partid naţionalist de extremă dreaptă care se opune acordurilor semnate cu UE şi FMI, dar şi formaţiunea cu accente naziste Zorii de Aur, al cărui lider, Nikolaos Mihaloliakos, spu­nea că partidul său nu o să fie un „sclav al memorandumurilor şi al junglei sociale pe care imigranţii ilegali au adus-o în ţară“. Oare în ce direcţie se va îndrepta Atena? Cert este că „Grecia va trebui să suporte con­se­cin­ţele, dacă vrea un guvern care nu îşi va ono­ra angajamentele actuale“, a avertizat Wolf­gang Schaeuble, ministrul de Finanţe al Ger­ma­niei.

Octavian Manea