Despre atentate și musulmani, pe intervalul generos dintre genocid și prostioară 1

Dans la vie, rien n’est à craindre, tout est à comprendre. (Marie Curie)
În viață nimic nu trebuie temut ci totul trebuie înțeles (Marie Curie)

După fiecare atentat în Europa, îmi răsar pe wall ca ciupercile după ploaie comentariile prietenilor mei care cred cu tărie ca musulmanii, în ansamblu, ne-au declarat război şi noi ne-am luat cu altele şi nu am observat. Oricât ar părea de greu de crezut, le citesc mereu posturile cu atenţie, pentru că mi se pare că acest segment al opiniei publice este foarte important şi trebuie bine înţeles, nu e sănătos să fluturăm din mână şi să ne vedem de muzică şi pisicile noastre.

Am observat astfel ca pe lângă sentimentul copleşitor şi nejustificat, la urma urmelor, al catastrofei iminente şi totale, aceşti prieteni ai mei suferă de o frustrare palpabilă. Nimeni, cu excepţia tovarăşilor lor de cuib, blog şi share, nu pare să îi bage în seamă. Ei au înţeles şi problema, deţin şi soluţia şi sunt dispuşi să o explice oricui sta să asculte, dar, cu toate astea, nici criminala de Merkel, nici pămpălăul de Obama, nici fătălăul de Hollande nu le acorda vreun grăunte de atenţie, ba dimpotrivă, continua în ignoranţa lor vinovată să sinucidă Europa în fel şi chip.

Ei bine, pentru că sunt prietenii mei, mă ofer să pun pe masă o posibilă explicaţie pentru indiferenţa pe care autorităţile euroatlantice o afişează faţă de punctul lor de vedere. Şi sper că cei cărora mă adresez să accepte această explicaţie şi să mediteze asupra ei, chiar aşa cum e ea, produsă de un macoveist multiculti corect politic progresist liberal şi cam cretin care nu postează pe Facebook decât ca să citească lumea ce scrie şi să dea like.

Eu zic că părerile acestor prieteni ai mei nu sunt luate în seamă de nimeni pentru că nu e nimic de luat în seamă în ele, sunt doar nişte sferturi de idei stereotipe şi pline de prejudecăţi care impresionează doar prin superficialitate, dar plictisesc de la a treia iteraţie încolo.

Să luăm câteva dintre ele pe rând, aşa cum sunt ele, răsfirate în intervalul generos dintre genocid şi prostioară.

Cineva zice să dăm o bombă nucleară în Siria şi să îi terminăm pe toţi şi pune o poză cu o explozie atomică prin vreun atol din Pacific pe post de suport vizual. Ok, am început prost. Dacă o persoană îşi imaginează că o bombă nucleară care să omoare câteva milioane de nevinovaţi şi câţiva jihadisti e un răspuns adecvat unui atentat în care au murit 160 de oameni în Pariş şi, mai mult, este o soluţie eficientă pentru prevenirea unor atentate ulterioare, mă tem că nu sunt suficient de echipat retoric pentru a purta un dialog constructiv. Zic pas politicos şi propun să mergem mai departe.

Cineva zice să dăm afară toţi musulmanii din Europa. Dacă nu le place la noi, unde umblă valoarea iudeo-creştină cu covrigu în coadă, să se ducă la ei acasă. Ok, îi dăm afară şi îi trimitem unde? Cum îi dăm afară, mai exact? Cum îi identificăm, le facem testul cu sandvișul cu cruce şi pastramă de porc ca să vedem dacă pot rămâne printre noi sau nu? Cu musulmanii care sunt aici de sute de ani ce facem? Îi trimitem înapoi în timp, în epoca hanaturilor turco-tătare, să stea acolo să îşi facă moschee peste moschee? Sunt milioane de musulmani în Europa, este a doua cea mai răspândită religie după creştinism, au case, maşini, joburi, proprietăţi, afaceri. Cum implementăm aceasta purificare religioasă la nivelul unui întreg continent şi ce anume ne face să credem că asta o să ne păzească de viitoare atentate? Credeţi că oameni pe care îi dăm afară de la ei din casă şi îi trimitem nicăieri ne vor înţelege şi ne vor iubi la fel de mult pe mai departe? Mă rog, nici soluţia asta nu mi se pare prea realistă, sincer să fiu, chiar dacă vine din partea unor oameni care se declară pragmatici, raţionali şi singurii care ştiu ce e de făcut.

Cea mai răspândită propunere pe wall-urile prietenilor mei este un soi de izolaţionism pe criterii religioase. Ok, zic ei, poate că nu e practic să îi trimitem în altă parte pe musulmanii care sunt deja aici, dar hai să nu mai primim alţii, că ne ajung problemele pe care le avem deja cu ăştia. Facem un zid frumos de jur împrejurul continentului, din Finlanda până la Constanța, de acolo până în Tavira şi apoi în sus, includem şi Islanda şi îl închidem la Polul Nord ca Moş Crăciun e clar de-al nostru (Crăciun, păi nu?!). Pe aia pe care îi prindem înăuntru, asta e, îi asumăm, dar toleranță zero, să fim bine înţeleşi. S-a terminat cu broboadele pe cap (excepţie făcând babele din România pe motive de patrimoniu cultural), s-a terminat cu moscheile, s-a terminat cu Allahu Akbar în gura mare pe stradă. De acum înainte, musulmanii să fie obligaţi să zică God is Great în engleză, suedeză sau franceză, că araba ne dă frisoane în spaţiul public, aşa suntem noi, sensibili lingvistic. În câteva generaţii, sigur se convertesc la ortodoxie şi se rezolvă problema de la sine. Până atunci însă, dacă au rude sau prieteni în ţări arabe, le facem nişte zone dedicate şi bine păzite pe graniţe pentru vizite şi politeţuri, că nu suntem animale, înţelegem şi noi cum e să ai părinţi în altă ţară.

Imigranţi şi refugiaţi musulmani, în nici un caz. Cota zero e soluţia corectă, cum zice Băsescu (apropo, m-am răzgândit, nu mai vreau să îl ia OPC-ul, acum cer politicos să se ocupe direct Sanepid-ul). Punem nişte grăniceri aprigi pe vârful gardului să îi ochească de departe, că în vremea invaziilor mongole peste marele zid chinezesc şi, cum îi vedem că se apropie de mal înghesuiţi cu sutele în barcazurile alea prăpădite, îi luăm la întrebări: Religia la control, vă rugăm! Creştin? Sigur, poftiţi, bine aţi venit în Europa. Musulman? Dă-i, ba, drumu de aci înapoi în Siria, treci înapoi în barca până nu îţi umplu curu de alice. Ateu? Neah, nu pari. Cu barbă aia? Nope, nu mă convingi, ia, recita niţel din Dawkins. Vezi că nu ştii? Ceva Voltaire sau Goethe măcar? Nimic, nimic? Păi pe cine crezi tu că păcăleşti, bai băiatule, hai, înapoi în barcă cu tăietorii ăilalţi de capete, nice try. Şi după ce îi alegem pe ai noştri, împingem frumos barca cu piciorul înspre în larg şi pe aci ţi-e drumu, pe Mediterana în jos la vale.

Sau poate dresăm nişte ciobăneşti germani să depisteze mirosul de musulman ca să scutim grănicerii de atâtea parlamentări inutile, sigur se poate, au mai încercat şi alţii, scotocim în bibliotecile naziste şi găsim nişte manuale, tre’ doar să le adaptăm un pic. Sau, şi mai bine, facem nişte ambasade ale credinţei noastre în ţările de origine, exportăm câteva batalioane de popi la faţa locului şi îi punem pe ei să îi sorteze. Să le dea certificate că au fost nelipsiţi de la slujbă în fiecare duminică în ultimii zece ani (cum, de altfel, poate obţine orice român cu mare uşurinţă) şi facem admiterea pe bază de certificat de credincios şi un test grilă din Tatăl Nostru. În fine, mai am idei, dar sunt toate din categoria asta, iar de la Băsescu &co n-am văzut să vină nimic concret, ei se ocupă doar să explice ce nu trebuie să facem, n-au timp să zică şi cum să facem.

Ce mă nedumereşte pe mine e cum ajută izolarea asta? Teza cu jihadiștii care se ascund printre refugiaţi e o prostie cu tichie, nici nu merită discutată. ISIS are miliarde de dolari, îşi permită să îşi trimită sinucigaşii direct la Paris cu Air France la Business Class dacă are chef, nu are de ce să îi strecoare pe sub nasul vigilent al lui Victor Orban. Atentatele de ieri au fost produse de şapte inşi, credeţi că e aşa de greu să găseşti şapte descreieraţi în Europa sau să îi trimiţi prin America Latină, de exemplu? Cu ce ne ajută condamnarea la moarte a refugiaţilor, doar că purifică niţel etnic compoziţia marilor noastre oraşe şi ne permite astfel să identificăm mai uşor suspecţii de terorism după bărbi şi ten şi să luăm măsuri? Asta e ideea, să fie mai puţini arabi în Europa, ca să putem sta toţi cu ochii pe ei, nu?

Ducând ipoteza asta cu musulmanii care ne-au declarat război către concluzia ei implicită, de ce ne-ar lăsa jihadiștii în pace dacă nu mai primim refugiaţi? Au zis ei asta? A zis ISIS în vreun moment că tot ce îşi doreşte de la noi e să nu îi mai ajutăm pe musulmani şi după aia gata, fiecare cu ale lui? Pe ce se bazează, mai exact, supoziţia asta cum că nu vor mai fi atentate dacă le dăm ce vor? Din moment ce e un război deschis între civilizaţiile noastre, după cum pretindeţi voi, nu e o măsură de laşitate imensă din partea noastră să facem exact ceea ce ne-au cerut sperând că, sacrificând refugiaţii şi imigranţii, vom îmbuna califii războiului absolut? Nu ar fi ăsta un semn de slăbiciune pe care ei l-ar interpretă corect şi ar folosi concesia noastră că se ne mai arunce în aer câteva teatre şi stadioane şi să ne mai ceară şi alte chestii? Cum să cedăm, noi suntem ăia puternici în ecuaţia asta, nu ei, cum să ne temem, ei sunt 30.000, noi suntem 500 de milioane, nu îi putem lăsa să ne terorizeze până în punctul în care ne uităm omenia şi reacţionăm ca nişte animale încolţite.

Opriţi-vă o clipă şi întrebaţi-vă de ce fac jihadiștii atentate. Care este scopul, ce urmăresc să obţină prin crimele astea atroce? Ştiţi? Puteţi formula un răspuns coerent, dragi prieteni, că doar nu vă imaginaţi că vor să ne cucerească câte 160 o dată? Nu cum, nu cine, nu pe cine. De ce? E o întrebare esenţială, nu credeţi? Vă dau un indiciu. Numărul din februarie, imediat după atentatul de la Charlie, al revistei oficiale ISIS a avut pe copertă un articol intitulat The Extinction of the Grayzone. Uite un citat din articol:

 The Muslims in the West will quickly find themselves between one of two choices, they either apostatize and adopt the kufrī [infidel] religion propagated by Bush, Obama, Blair, Cameron, Sarkozy, and Hollande in the name of Islam so as to live amongst the kuffār [infidels] without hardship, or they perform hijrah [emigrate] to the Islamic State and thereby escape persecution from the crusader governments and citizens… Muslims in the crusader countries will find themselves driven to abandon their homes for a place to live in the Khilāfah, as the crusaders increase persecution against Muslims living in Western lands so as to force them into a tolerable sect of apostasy in the name of ‘Islam’ before forcing them into blatant Christianity and democracy.

Ce vreţi mai clar de atât? Cum puteţi, dragi şi vehemenţi prieteni ai mei de pe Facebook, să nu vedeţi că mesajul vostru este exact ceea ce aşteaptă ei de la voi, că ISIS contează pe prejudecăţile şi obtuzitatea voastră, pe viteza cu care vă abandonaţi umanitatea şi raţiunea la picioarele fricii, ca să îşi atingă un scop pragmatic şi evident? Vă folosesc şi, nu doar că nu vă daţi seama, dar va mai şi lansaţi în teorii interminabile despre cât de proşti sunt aia care vă zic că greşiţi. Singurul scop al acestor atentate e să vă facă pe voi să postaţi explozii nucleare, citate din Coran luate în bătaie de joc, să atârnaţi capete de porc prin şantierele de moschei, să vă uitaţi acuzatori la vecinii voştri că la nişte criminali, să îi întrebaţi insistent şi bătând din picior da’ ei de ce nu fac ceva, dacă sunt aşa de moderaţi.

Şi apropo de asta, poate că ar trebui ca înainte să mai postaţi despre ce nu fac sau nu zic musulmanii moderaţi, să trageţi un pic de aer în piept şi să încercaţi să vă amintiţi când a fost ultima dată când aţi discutat subiectul ăsta cu un musulman moderat. Sau când aţi citit ultima oară un articol scris de un musulman moderat într-o revistă decentă. Sau când aţi urmărit emisiunile unui post de televiziune musulman. Şi dacă răspunsul nu e undeva prin 2015, nu mai insistaţi cu subiectul, n-o să vină nimeni să vă bată la uşă să vă explice vouă personal şi direct cum stă treaba, trebuie să faceţi şi voi un efort, pentru că, vă reamintesc, sunt un miliard şi jumătate de musulmani pe Pământ şi, înainte să le declarăm război, poate că ar fi cazul să discutăm cu ei.

Radu  Ghelmez

Sursă media: isisnotinmyname.com

Anunțuri

One comment

  1. Daca privesti religia ca pe un…medicament pentru suflet, ai putea sa spui ca extremistii religiosi sunt pacienti cu reactii adverse severe. Severe atat pentru propria persoana, ducand pana la autodistrugere, cat si pentru cei din jurul lor, ducand pana la masacre ale celor cu alte convingeri religioase.

    Daca ar exista un astfel de medicament, numit sa zicem…Musulmanol, care ar crea dependenta si i-ar face pe cei care il consuma sa vada realitatea prin prisma medicamentului, si sa creada ca doar realitatea lor e cea buna, iar cei care nu consuma acelasi medicament duc o viata plina de valori incorecte si ar trebui pedepsiti pentru pacatele lor…crezi ca medicamentul ar fi considerat unul sigur pentru mase mari de oameni?

    Mai mult decat atat, daca unii dintre cei care iau acel medicament incep sa aiba reactii adverse severe si se sinucid, si omoara si alte sute de oameni, crezi ca medicamentul ar mai fi pe piata?
    Eu cred ca nu. Cred ca l-ar considera imediat un drog foarte periculos, si l-ar interzice.

    O intrebare foarte importanta este: Cine e de vina pentru masacre, medicamentul, sau pacientul cu reactii adverse severe? Eu personal dau vina 100% pe medicament, si implicit pe cei care permit si/sau faciliteaza administrarea lui.

    Sa nu-mi spui tu ca extremistii religiosi au probleme mentale. Sunt oameni 100% sanatosi, dar care au un drog puternic in sistem. Asa ca…e corect sa dam vina doar pe cei care au avut reactii extreme, sau e mai corect sa constientizam ca respectivul „tratament al sufletului” e nociv?

    Si poate cea mai importanta intrebare: Nu e cazul sa ne facem griji si in legatura cu ceilalti X milioane de oameni care sunt sub influenta aceluiasi tratament? Nu e logic sa ne gandim ca oricand, oriunde, un pacient stabil in momentul de fata poate deveni un pacient instabil intr-un viitor apropiat?

    Probabil ma vei contrazice, si vei zice „de unde stii tu ca toti musulmanii au o parere proasta despre modul de viata al infidelilor”? Simplu: asa sunt educati de religia lor. Si atata timp cat isi respecta religia, fii sigur ca ii respecta si invataturile. Sigur ca multi nu actioneaza in baza convingerilor lor religioase pentru ca sunt constienti ca asta le-ar face rau lor in societate, dar asta nu inseamna ca nu au aceeasi parere proasta despre „infideli”. Aia sunt musulmanii „moderati” cum le zic unii. Adica…musulmani dar nu prea.

    Si eu sunt de parere ca vecinul meu e un dobitoc, dar crezi ca i-am spus vreodata? Nu! I-am spus „buna ziua” si mi-am vazut de treaba. El nu stie ca eu am o parere proasta despre el pentru ca niciodata nu i-am dat motive sa creada asta. Si cu toate astea, exista riscul ca intr-o buna zi sa imi pierd rabdarea si atunci va afla ce parere am despre el. Nu poti sa spui ca o idee lipseste din mintea unui om doar pentru ca nu a actionat INCA in baza acelei idei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s