Știrea zilei de 1 decembrie 2015 a fost că SRI a dejucat un posibil atentat terorist la Târgu Secuiesc, în județul Mureș. Atentatul ar fi vizat parada militară din oraș organizată cu prilejul zilei naționale. Cel care s-ar fi aflat în spatele atentatului este Beke Istvan Attila un etnic maghiar din România, lider al organizației naționalist extremiste HVIM „Mișcarea de tineret 64 de comitate” din România. Acesta ar fi plănuit să detoneze pe 1 decembrie în timpul paradei militare din oraș un dispozitiv explozibil improvizat.
Suspectul este un om de afaceri din Târgu Secuiesc, care deține o firmă privată de securitate și un poligon de airsoft. Conform anchetatorilor, care s-au baza pe sprijinul SRI, Beke Istvan ar fi adunat un număr de 210 „materii explozive de categoriile II şi III, dispozitive electronice de iniţiere, temporizor al impulsurilor electronice, două dispozitive militare de vedere pe timp de noapte folosite de conductorii de blindaje militare, precum şi un amplificator de imagine.”
Bomba artizanală pe care Beke Istvan plănuia să o detoneze urma să fie ansamblată din aceste materii explozibile care erau de fapt artificii – fapt ce a dat naștere la suspiciuni că ar fi vorba de o înscenare din partea serviciilor secrete. În localitatea sa de baștina s-au organizat până acum două proteste la care au participat 1000, respectiv 800 de oameni. Proteste împotriva arestării sale au fost organizate și la Budapesta în fața ambasadei României. Premierul maghiar Viktor Orban a acuzat că în România are loc o răsturnare generală în ceea ce privește drepturile minorității maghiare și și-a exprimat îngrijorarea față de anchetele deschise împotriva politicienilor maghiari.
Artificiile sunt realizate din pulberi explozibile – praf de pușcă în mod tradițional, folosite în cantități de reduse, dar acest lucru nu înseamnă că nu sunt periculoase. Fabricația și utilizarea lor sunt reglementate strict peste tot în lume din cauza riscului pe care îl reprezintă, atât pentru cei care le realizează, cât și pentru spectatori. Ignorarea regulilor de utilizare a artificiilor sau pe cele de protecție și securitate a muncii pot avea consecințe nefaste – după cum demonstrează accidentele de muncă din fabricile de artificii.
Deși sunt utilizate pentru amuzament și distracție, artificiile pot căpăta destinații letale dacă acestea ajung pe mână unor indivizi hotărâți să încalce legea sau să convingă lumea de justețea idealurilor lor prin forță. Cineva care plănuiește un atentat terorist poate foarte ușor să extragă pulberile explozive din petarde și artificii și să le transforme într-o bombă artizanală simplă și letală. Astfel se pot obține dispozitive explozive improvizate din oale sub presiune și segmente de țeavă. Dacă potențialul atentator adaugă fragmente metalice, bile de rulment sau cuie – se pot crea dispozitive infernale care pot răni sau ucide zeci dacă nu chiar sute de oameni. În Boston, în aprilie 2013, frații Tsarnaev au ucis 6 oameni și au rănit alți 280 cu ajutorul unor bombe artizanele realizate din oale sub presiune, praf de pușcă extras din artificii și cuie. Aceste tipuri de dispozitive explozive improvizate sunt destul de accesibile teroriștilor cu pregătire tehnică minimă, mijiloace materiale relativ puține și care acționează singuri (autoradicalizați) sau în grupuri relativ mici.
Revenind la cazul lui Beke Istvan Attila ceea ce atrage asupra intențiilor sale este modul prin care acesta ar fi urmat să detoneze dispozitivul explozibil – cu ajutorul unui telefon mobil. Acest aspect sugerează pe lângă intenția de a face rău și o pregătire tehnică care să-i permită să realizeze un sistem de detonare de la distanță destul de sofisticat. Folosirea telefoanelor mobile pentru detonarea unor dispozitive explozive improvizate este o metodă des întâlnită în cazul atentatelor – deși este relativ ușor de bruiat în prezent.
Chiar dacă dispozitivul exploziv nu ar fi fost unul de mare putere și poate nu ar fi provocat victime sau pagube materiale, detonarea acestuia ar fi putut crea panică și o busculadă. Cei care ar fi asistat la paradă s-ar fi putut călca în picioare în momentele de panică ce ar fi urmat detonării bombei artizanale.
Lăsând la o parte aspectele tehnice ale atentatului eșuat de la Târgu Secuiesc, din punct de vedere politic acesta reprezintă un semnal de alarmă pentru statul român. România care s-a integrat în NATO și Uniunea Europeană a fost o Românie care a lăsat de o parte conflictele etnice și a oferit un model de integrare și conviețuire pașnică între etnicii români și restul minorităților naționale. După Revoluția din 1989, în urma incidentelor de la Târgu Mureș din martie 1990 existau temeri că România ar putea urma modelul iugoslav și să se dezintegreze pe criterii etnice. Acest deznodământ a fost evitat prin adoptarea unei legislații privind drepturile minorităților considerată drept un model în regiune și de integrarea în politica românească a UDMR.
Acest model de integrare dă semne că se fisurează iar atentatul eșuat de la Târgu Secuiesc reprezintă un simptom al acestei tendințe. Presiunile la care modelul românesc de integrare al minorităților sunt atât de factură internă cât și de factură externă. În ultimii ani s-au înmulțit cererile de autonomie teritorială ce au venit dinspre minoritatea maghiară. Acest lucru s-a datorat în mare parte evoluției reprezentării politice a minorității maghiare.
Poziția UDMR în cadrul comunității maghiare a fost contestată de alte formațiuni cu un caracter naționalist mai pronunțat și care au cerut în mod deschis autonomia „Ținutului secuiesc” cum este cazul Partidului Civic Maghiar sau al Consiliului Național Secuiesc. Competiția politică cu PCM a dus la afirmarea mai deschisă dinspre UDMR a cererilor de autonomie pe baza etnică. Radicalizarea poziției maghiare privind autonomia teritorială se reflectă poate cel mai bine în diversele scandaluri dintre administrația locală și cea centrală privind arborarea drapelelor naționale și simbolurile locale sau chiar organizarea manifestărilor ocazionate de ziua națională a României.
Percepția UDMR ca partid important pentru democrația românească s-a diminuat la nivelul societății românești, deși acesta în continuare relevant din punct de vedere politic. Acest lucru se datorează implicării liderilor acestei formațiuni politice în scandaluri de corupție și a demersurile acestora de a pune bețe în roată anchetelor DNA sau urmăririi penale. Cel mai notoriu caz de corupție în care a fost implicat un parlamentar UDMR este cel al lui Marko Attila care a fugit în Ungaria pentru a evita să fie arestat de DNA. Parlamentarii maghiari s-au remarcat printr-un discurs vehement față de anchetele DNA și față de întreg procesul de combatere a corupției. Asocierea dintre UDMR și tăierile ilegale de pădure din România a afectat, de asemenea, imaginea partidului în ochii majorității românilor.
UDMR s-a remarcat „negativ” și prin opoziția față de reforma sistemului politic, fiind din acest punct de vedere cel mai „conservator” partid politic din România. Cel mai recent, partidul s-a opus votului prin corespondență, de teamă că o participare mai mare la vot i-ar reduce șansele de a intra în Parlament.
Influențele externe asupra sporirii și radicalizării agendei autonomiste maghiare nu pot fi ignorate. Acestea se manifestă din ce în ce mai pregnant de la preluarea puterii în Ungaria vecină de către Fidesz începând cu 2010, formațiune politică care a încurajat mișcările autonomiste în statele vecine Ungariei.
Nici la nivelul politicii românești lucrurile nu stau foarte bine, deși țintele naționalismului românesc nu mai sunt acum maghiarii. În primul rând din cauza dispariției politice sau fizice a animatorilor acestui naționalism – PRM, Corneliu Vadim Tudor, Gheorge Funar. Iar în al doilea rând naționalismul românesc pare acum orientat spre un imaginar val de imigranți și posibila „islamizare” a țării. Acestea fiind spuse există însă și politicieni precum Bogdan Diaconu care agită în Parlament și în spațiul public „amenințarea” naționalismului maghiar. Dar, faptul că modelul de integrare al minorităților în România nu a fost preluat de statele vecine unde trăiesc comunități de români, scade din valoarea acestuia, mai ales pentru noile generații de politicieni.
Anii care vor veni vor testa foarte mult viabilitatea modelului de integrare românesc și relația cu minoritatea maghiară. În 2016 se comemorează 100 de ani de la intrarea în Primul război mondial a României de partea Antantei pentru a cuceri-elibera Transilvaniia. În 2018 se vor aniversa 100 de ani de la Marea Unire, iar în 2020 se vor aniversa 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon. Toate aceste aniversări-comemorări vor fi prilejuri bune de manifestare a naționaliștilor români și maghiari în mod violent.
Civitas Politics 