Victor Ponta și PSD Răspunde

http://www.wprost.pl/F/pic.php?T=news&P=263177
Aceste victorii și abilități tactice maschează, însă, diluarea strategică. Mai este PSD partidul forței liniștite, în linia Iliescu-Năstase? Poate că nu, căci premierul se simte obligat să combată. Mai este PSD principalul partid anti-Băsescu? Probabil că da dar, dincolo de un electorat captiv, cui îi mai pasă? Mai este PSD continuatorul USL? Din nou, cui îi mai pasă? Mai este PSD partidul celor săraci? Poate, dar, iată, și al celor bogați. Pe scurt identitatea dlui Ponta este neclară și, date fiind epurările, identitatea dlui Ponta este identitatea PSD.

Deocamdată dl Ponta beneficiază de deciziile pe termen lung luate mai demult (întărirea UNPR/ PLR; Codul Fiscal). Dar când acestea își vor fi trăi traiul, la ce va mai apela premierul?

Evident, situația este cumva ipotetică. Dacă dl Ponta va fi condamnat atunci discuția devine caducă. Dacă va fi achitat (în viitorul apropiat) suferința sa eroică în ghearele DNA va servi drept combustibil electoral o vreme. Dar, până în 2016, problema revine oricum: cine este Victor Ponta? , pe cine reprezintă PSD? Până se vor găsi răspunsuri la aceste întrebări PNL are (deși nu neapărat merită) avantajul strategic. More…

Note din marea confuzie 10

a
Cândva, însă, PSD a evoluat de la „facem orice compromisuri rezonabile” la „folosim orice șansă să ne întărim puterea”. Separarea de PNL a permis unificarea Opoziției. Această unificare i-a permis să preia cu relativă ușurință tema anticorupției judiciare. Astfel, fapte care pe vremuri ar fi rămas cu totul nepenalizate (v. Ca un zeu printre politicieni Ponta trecea) îi sunt astăzi imputabile în primul rând de adversari dar, într-o măsură probabil mai mică, și de propriul electorat. (Se adaugă aici și încrederea sporită în DNA, evident). More…

Notă editorială 2

Ultimele două luni au fost tensionate din punct de vedere politic în România. Polarizarea politică s-a adâncit, atingând pe alocuri cote nemaiîntâlnite. Sistemul politic a fost greu încercat în această perioadă, tânăra şi slab consolidata democraţie românească fiind supusă unor provocări traumatice, al căror impact pe termen lung încă nu poate fi evaluat. În funcţie de convingerile politice evenimentele din iulie-august 2012 au reprezentat „o lovitură de stat”, „un puci parlamentar”, „o îndepărtare de la practicile şi valorile democratice” sau „un proces politic normal/ îndelung aşteptat”.

Pe durata crizei politice generate de a doua suspendare am încercat să abordăm subiectul într-un mod echilibrat. Au fost prezentate ambele faţete ale crizei politice fără a cădea în capcana partizanatului. Am analizat diferitele aspecte ale crizei politice cu mijloacele ştiinţei politice şi ale sociologiei. Actorii implicaţi în evenimentele din ultimele două luni au fost analizaţi, convingerile şi motivaţiile care le-au condus acţiunile au fost disecate. Dar fiecare a fost tratat în mod echitabil. Cel puţin aşa credem noi. More…