Hybris
(sursa)
Pe vremuri Costin Ciobanu a folosit expresia “uriașul care știe să împartă puterea”. Era o denumire inspirată pentru o abordare (parțial reală, parțial mimată convingător) care a fost foarte utilă PSD. Traian Băsescu a fost ținut sub control, USL a câștigat 60% din voturi dar 70% din mandate, partenerii liberali din Guvern nu au deranjat liniștea cu politici economice originale.
Cândva, însă, PSD a evoluat de la „facem orice compromisuri rezonabile” la „folosim orice șansă să ne întărim puterea”. Separarea de PNL a permis unificarea Opoziției. Această unificare i-a permis să preia cu relativă ușurință tema anticorupției judiciare. Astfel, fapte care pe vremuri ar fi rămas cu totul nepenalizate (v. Ca un zeu printre politicieni Ponta trecea) îi sunt astăzi imputabile în primul rând de adversari dar, într-o măsură probabil mai mică, și de propriul electorat. (Se adaugă aici și încrederea sporită în DNA, evident).
Apoi, după ce a pierdut alegerile V. Ponta a avut grijă să elimine orice voce posibil contestatară. Nu a făcut un mare pact (cum ar fi făcut probabil dl Iliescu) ci și-a afirmat puterea absolută. Astfel, chiar dacă dl Ponta ar dori să se retragă astăzi din funcția din Guvern (păstrând-o eventual pe aceea de partid) nu este deloc evident cine i-ar putea urma. Lose-lose.
Avem un guvern, cum procedăm?
În statul român deciziile de oportunitate sunt luate de politicieni (și, uneori de CCR, dar asta este altă poveste). Sistemul juridic verifică proceduralitatea acestor decizii și nicidecum substanța lor. De ceva vreme DNA testează limitele aceste doctrine. Nu am (neapărat) o obiecție la această încercare, căci calea optimă reiese din dispute și nu din pupat toți Piața Independenței.
Din aceste tatonări, specific, limita maximă mi se pare ce am văzut în cazul Vosganian. Formal ex-ministrul are tot dreptul să invoce decizia politică. Dar când tot Guvernul tău politic în frunte cu șeful tău de partid politic îți spune că bați câmpii dar tu insiști pe aceeași cale atunci… are dreptate și DNA să conteste caracterul politic al deciziilor.
În cazul numirii d-lui Șova ca ministru mi se pare că această limită este depășită. Este imposibil de dovedit că dl Șova nu a avut absolut nici o utilitate politică în acel post; este chiar relativ ușor de argumentat ca a avut această utilitate cel puțin prin loialitatea sa față de premier. Asemenea decizii nu pot și nu trebuiesc cenzurate pe cale judiciară. Dar, ați putea întreba, dacă legea prevede implicit posibilitatea cenzurii judiciare? Atunci o asemenea lege ar fi în primul rând rezultatul unei erori materiale (nu îi putem bănui pe parlamentari de o asemenea idee). În al doilea rând, s-ar putea argumenta neconstituționalitatea acestei implicații (pentru că suveranitatea poporului etc). În al treilea rând dacă ar fi o decizie pur juridică, nu ar fi nevoie de Parlament. Parlamentul intervine, procedural, tocmai pentru că există posibilitatea ca textul legii și, deci, aplicarea legii, să ducă la situații inacceptabile. E adevărat că menirea Parlamentului a fost interpretată aberant ca aceea de a judeca viața și cariera membrilor săi; dar asta nu înseamnă că rolul său (constituțional) devine brusc nul.
A cui este strada?
(sursa)
Dl Predoiu a îndemnat oamenii politici să iasă în stradă și să protesteze împotriva d-lui Ponta. Dl Ponta a amenințat PNL cu un articol din Codul Penal care face referire la acte de violență. Dl Blaga a replicat prompt că va solicita autorizații pentru orice manifestări.
În traducere:
-
Una se permite celor din afara partidelor și alta se permite (altfel se aplică legea) pentru manifestațiile de partid.
-
Acest (aparent) privilegiu există ca să poată lăsa deschisă poarta pentru aplicarea discreționară a legii de către stat.
-
Nici PNL nici PSD nu doresc înlocuirea actualei legi care reglementează protestele cu una mai modernă.
Andrei Tiut
Civitas Politics 
Aha, deci parlamentul ar fi indreptatit sa-si dea cu parerea daca faptele lui Ponta sau Vosganian sunt penale sau nu, tare asta. Basescu si-a dat ok-ul pentru urmarirea penala a lui Videanu in aceeasi speta ca si Vosganian, asta cum o putem interpreta: huo, jos dictatorul, nu? Ati uitat sa ne explicati cazurile Sova (s-a cerut arestarea pentru distrugerea de probe), Borbely (asta doar isi renova apartamentul pentru niste contracte cu Apele Romane, sau si asta e decizie politica a unui ministru?). Si astea sunt cazurile care imi vin rapid in minte, dar au mai fost si altele.
Parlamentul are dreptul constitutional de a decide daca unele fapte justifica sau nu o urmarire penala. Serios, il are.
In rest nu imi este clar ce trebuie sa explic (si, mai ales de ce trebuie sa explic) despre Basescu, Videanu sau Sova.
Problema e ca te-ai raportat doar la cazurile Vosganian si Ponta si ai uitat de cazurile Borbely si Videanu, la fel, acuzati de fapte facute in timpul mandatului de ministru. Parlamentul are de fapt un istoric de refuz al urmaririlor penale (+ arestari si perchezitii) in ultimii 3 ani (mai putin Udrea sau persoane care nu contau ca acel parlamentar PPDD din Buzau parca). Borbely era acuzat de trafic de influenta. Procurorii au cerut in acelasi timp urmarirea penala pentru Videanu si Vosganian, pentru aceleasi fapte, aprobarea de a-i da gaze ieftine lui Niculae. Dintr-o jurisprudenta ciudata a CCR (de pe vremea cand a fost anchetat Nastase) daca ministrul era si parlamentar cererea o aproba camera din care face parte, iar daca nu era parlamentar cererea o aproba presedintele. Basescu a aprobat cererea pentru Videanu si acesta e urmarit penal acuma, iar parlamentul a respins-o pe cea pentru Vosganian. Deci Basescu a zis hai sa lasam un judecator sa decida daca Videanu e vinovat sau nu, iar parlamentul a zis lasa ca stim noi mai bine, nu e vinovat omul. De remarcat ca nici macar nu era vorba de ministri in functie, nu ii putem suspecta pe procurori ca vroiau sa sicaneze activitatea guvernului…
No fain, dar fii un informatician pana la capat si arata ce propozitie din articolul meu (banuiesc ca din sectiunea centrala) e invalidata de expunerea ta.
Sau vrei sa ma intrebi de ce nu am dedicat o sectiune ideii ca „Parlamentul e naspa”? 🙂
Inteleg ca DNA-ul il acuza pe Ponta nu de lipsa de oportunitate in cazul numirii lui Sova, ci de o numire pur si simplu ilegala – nu avea voie sa-l numeasa ministru daca a avut raporturi comerciale cu acesta in ultimii 5 ani. De aici conflictul de interese. Deci nu e nicio limita depasita, nu s-a intrat peste caracterul politic al deciziei.
Miron Damian explica aici http://www.contributors.ro/analize/mic-dic%C8%9Bionar-antipropaganda/
Adica nu conteaza daca a fost bun sau prost, nu trebuia sa fie numit. Asta insa lasa in picioare problemele esentiale:
– Nu pot sa cred ca vointa legiuitorului a fost asta.
– ramane o problema de constitutionalitate: Parlamentul care voteaza si presedintele care semneaza, ambii reprezentanti ai suveranitatii populare sunt si ei in imposibilitatea de a face aceasta numire.
– Fiind o institutie de control politic, Comisia si Camera pot observa ca respectarea acestei legi produce efercte aberante si neintentionate si sa refuze, cf mandatului constitutional, sa o aplice.
Banuiesc ca lucrurile astea se pot lamuri la tribunal sau la CCR. E ciudat insa ca nimeni de la PSD nu a ridicat problema.
Dar totusi, de ce nu ar fi vrut legiuitorul asta? Nu e normal ca si numirile politice sa se supuna unor reguli pt evitarea conflicului de interese?
E normal sa fie o discutie de dezbatere si sa poata exista o penalitate electorala., Dar pentru functiile de demnitate publica nu mi se pare normal sa existe decat limitari minimale (de ex sa nu poti numi memri de familie).
Dar asa sa zicem ca Ponta ar fi facut tranzactii cu Oprea. Oprea e in Parlament pe mandatele lui, pe care le-a negociat dubios dar legal in USL. ce sa facem acuma, sa oprim un sef de partid guvernamental a deveni minsitru?
Da, il oprim daca asa spune legea. Sau schimbam intai legea.
Cat despre lege, se poate discuta daca prevederea respectiva e normala sau nu. Traim totusi in Romania unde coruptia e larg raspandita, unde actualul prim-ministru a avut in echipa lui, dupa cum au numarat unii, nu mai putin de 14 ministri condamnati sau urmariti penal, unde licitatiile pt achzitii publice sunt castigate cum sunt castigate. Nu as reduce actualele prevederi in aceste conditii.
Dupa umilele mele cunostinte Parlamentul elaboreaza LEGI iar cei din Justitie le pun in aplicare dar…poate ma-nsel si-n acest caz nu strica sa ma luminezi dumneata . Ca-i un Parlament avind in componentza sa o multime de neaveniti , de ecscroci si in general d e indivizi penali asta si un copil d e gradinitza stie dar , te-ntreb stimate Andrei Tiut , chiar nu-ti pare ciudata { cel putin ciudata ca sa nu spun altfel } aceasta ” intarziere ” in cercetarea unor fapte comise de ” alesi ” si scoaterea lor in lumina Justitiei si-a Presei ….taman la apropont ? Lasa-l pe Sova , pe Basescu { cum dracu sa-l lasi …tocmai p ‘asta ??? } , Videanu , Udrea sau altii { despre parlamentarii UDMR nu-mi permit sa amintesc pentru a nu fi acuzat de …discriminare } acum ma intereseaza Victor Ponta care a fost chemat la DNA mai zilele trecute si…de-atunci cam toata opozitia inclusiv Johannis { Presedintele Tuturor Romanilor ales…pe facebook } , ai solicita imperativ demisia . Din punctul meu d e vedere Ponta ar trebui saltat la 6 AM din pat , dus la ” beciul domnesc ” si aruncata cheia celulei pentru un minim de ….300 de ani insa pentru FAPTE nu pentru facaturi ! Spui dumneata ” de ceva vreme DNA testeaza limitele acestei doctrine ” . Foarte corecta observatia dumitale cu amendamentul ca DNA este plin pana la refuz de colaboratori si asta in cel mai bun caz al SRI , colabooratori care s e vede cu ochii liberi ca actioneaza la comanda politica a unor tipi ce stau in umbra . Si Dan Sova si Victor Ponta , s e vor distra copios daca dosarele lor vor ajunge in fata unei instante ….cam cum s e distreaza si doamna Udrea demontand cam toate acuzele aduse de acest DNA intr-o veselie . Intrebare stimate Andrei Tiut : cui folosesc chestiile astea ca , poporului roman , Statului Roman in nici un caz nu-s d e folos ?