Criza economică şi sistemul internaţional: zece lecţii 1

În august 2009 prezentam pe blog o analiză făcută de un cercetător al prestigiosului institut RAND care argumenta că “efectele geopolitice ale crizei vor fi în general neglijabile, iar actuala structură a sistemului internaţional, în care Statele Unite ocupă un rol preponderent, va rămâne neafectată.” Iată că această predicţie începe să se confirme. Argumente şi dovezi în acest sens sunt oferite de către politologul american Walter Russell Mead pe blogul său. Reputatul autor american trage o serie de învăţăminte privind consecinţele sistemice ale crizei economice şi financiare din 2008 şi analizează impactul acesteia asupra instituţiilor statului şi a democraţiei liberale. În cele ce urmează voi prezenta şi comenta succint aceste concluzii şi le voi corela cu o serie de analize şi evenimente politico-economice recente.

  1. Structura unipolară a sistemului internaţional se menţine. Declinul puterii americane pare să nu se fi produs în ciuda crizei economice şi a conflictelor din Irak şi Afganistan SUA rămâne în continuare singura super-putere (mare putere) din cadrul sistemului internaţional. Din punct de vedere economic America a ieşit se pare din criză. Dovezile în acest sens încep să apară: pentru 2010 se cifrează o creştere economică a SUA de 3,2%, iar fundamentele economiei americane par să ramână în picioare. O dovadă în acest sens este compania General Motors, care a intrat în procedură de insolvenţă şi a trebuit să fie salvată de către guvernul federal. Anul acesta gigantul auto a devenit profitabil şi a început să plătească împrumutul contractat de la guvernul american. Alt gigant auto salvat cu fonduri publice, Chrysler, a anunţat că şi-a plătit datoriile către guvernul federal şi că se va întoarce pe profit anul acesta.  Economia americană se pare ca a evitat o prăbuşire completă şi iese din criză mai performantă şi competitivă. Din punct de vedere teoretic criza economică şi financiară din 2008 nu ar fi fost îndeajuns să contribuie la o schimbare în ierarhia sistemului internaţional. Pentru ca acest lucru să se întâmple am fi avut nevoie de un război general sau hegemonic.  Chiar şi în lipsa acestuia, asistăm în continuare la o perioadă de interegn, noi actori aspirând la statutul de mare putere, sperând astfel să devină poli în cadrul sistemului internaţional– India, China, Brazilia. Pentru cei care susţin că actuala criză economică marchează sfârşitul puterii americane W.R. Mead le reaminteşte că SUA a cunoscut crize financiare şi economice mult mai puternice începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
  2. Sistemul capitalist este funcţional în ciuda crizei şi în ciuda intervenţiei active a statului în mecanismele pieţei. Mai mult, nu există o alternativă serioasă la capitalism – Coreea de Nord şi Cuba dovedesc din plin acest fapt.
  3. Lipsa de alternativă la capitalism este subliniată de existenţa așa numitelor rogue states care nu fac decât să paraziteze economia globală. W.R. argumentează că existenţa lor depinde de succesul şi randamentul economiei globale. În absenţa economiei de piaţă state precum Iran sau Venezuela ar eşua complet.
  4. Vechea stângă a murit – aici autorul american referindu-se la stânga clasică marxistă. Judecând după rezultatele ultimelor scrutine din Europa partidele social-democrate nu au reuşit să profite de criza economică pentru a accede la guvernare. Ultimele regimuri comuniste existente fie sunt în pragul colapsului (Cuba şi Coreea de Nord) fie au abandonat de mult perceptele economiei planificate şi au adoptat capitalismul, ce-i drept într-o formă etatizantă (China şi Vietnam). Rolul stângii marxiste este acaparat treptat de către anarhiştii de stânga şi mişcarea ecologistă.
  5. Mecanismele economiei globale au devenit din ce în ce mai greu de înţeles. W.R. Mead argumentează că în ciuda progresului ştiinţei economice, economia a devenit din ce în ce mai greu de prognozat. Autorul american pare să sugereze nevoia unei reconsiderări a metodelor utilizate de economişti pentru a adapta disciplina realităţii unei economii globale dinamice.
  6. Pieţele financiare au devenit impredictibile. Ca şi economia globală, pieţele de capital au devenit volatile şi dificil de prognozat. Cauzele acestui fenomen sunt multiple – creearea de noi instrumente financiare, toleranţă mai ridicată pentru risc, liberalizarea pieţelor financiare şi progresul tehnologic. Nu ar trebui să ne iluzionăm că o mai bună reglementare a pieţelor financiare ar duce la evitare crizelor.  Experienţa recentă arată că pe măsură ce crizele sunt depăşite, toleranţa investitorilor şi autorităţilor de reglementare faţă de riscurile asumate creşte.
  7. Parafrazându-l pe Winston Churchill în teribila vară a anului 1940, Walter R. Mead declară că: Bătălia pentru salvarea pieţelor s-a încheiat, urmează bătălia pentru salvarea finanţelor publice. Graba statelor de a salva pieţele financiare pune în discuţie solvablitatea şi credibilitatea acestora. Finanţele publice sunt împovărate de deficitele acumulate înaintea, dar şi pe perioada crizei. Autorul american notează că în ultimii 60 ani sistemul economic a funcţionat bazându-se pe premisa că statele vor interveni pentru a salva companiile şi investitorii în cazul unui crah bursier sau a unei recesiuni. În viitor intervenţia masivă a statelor s-ar putea să nu fie garantată.
  8. Declinul demografic. Statele care au deficite mari şi o populaţie îmbătrânită sau înregistrează scăderi de natalitate se vor găsi în dificultate, deoarece sistemele de asigurări sociale vor fi suprasolicitate în viitor. Numărul pensionarilor îl va depăşi practic pe cel al angajaţilor. Uniunea Europeană a cărei populaţie se va reduce în următorii 40 de ani va fi cea mai afectată de această evoluţie. Soluţiile pentru reversarea acestui trend vor implica abandonarea modelului social european. Dar nu numai Europa va fi afectată de îmbătrânirea populaţiei, China se va confrunta în viitorul apropiat cu o creşterea a numărului de pensionari, fapt datorat în mare parte politicilor demografice din ultimii ani. Un numar mai mic de cetăţeni activi şi cheltuieli cu îngrijirea celor care nu mai pot lucra vor conduce la scăderea ritmului creşterii economice în această ţară.
  9. Factorii culturali contează în economie. Astfel W.R. Mead argumentează că ţările anglo-saxone sunt mult mai deschise către schimbare şi astfel se pot adapta mult mai repede condiţiilor ce vor apărea după criză. În acelaşi timp „consensul liberal” privind progresul economic şi justiţia socială pare a fi spulberat. Ţările care nu se vor adapta acestei realităţi vor trece prin serioase frământări sociale. Pe de altă parte acest lucru poate însemna şi sfârşitul etatismului şi al sistemelor de asigurări sociale de tip nanny state.  Societăţile cu o mentalitate orientată spre gestionarea şi adaptarea la schimbare vor găsi probabil soluţiile optime pentru această provocare, în timp ce societăţile care temporizează schimbarea vor avea cel mai mult de suferit.
  10. Politizarea guvernării economice. În cazul de faţă W.R. Mead nu se referă la practica cunoscută la noi drept împărţirea funcţiilor de gestionare şi reglementare economică în funcţie de un algoritm, ci de legăturile dintre politic şi economic în economiile avansate şi de impactul demagogiei asupra economicului. Autorul american consideră că legăturile prea strânse între sectorul financiar american şi sistemul politic pot conduce la decizii de salvare a unor companii considerate „prea mari pentru a cădea”. Există până la urmă un rol al falimentului într-o economie de piaţă, iar garantarea cu bani publici a unor companii private introduce un hazard moral în administrarea acestora. Dacă managerii ştiu de la bun început că statul va interveni pentru a-i salva de la faliment, atunci nu se vor mai strădui să genereze profit sau să creeze produse competitive. În al doilea rând, W.R. Mead subliniază rolul politicilor publice în creearea condiţiilor propice crizelor economice oferind două exemple: Homestead Act din 1862 care prin subvenţionarea fermelor a dus la o cumplită criză economică şi socială în anii 30 ai secolului al XX-lea şi politica facilitării cumpărării de locuinţe de către americani prin crearea Freddie Mac şi Fannie Mae. Aceste politici publice au fost rodul demagogiei fiind implementate sub sloganuri de tipul: „Votează-ti o fermă!” sau „Votează-ţi un cămin!”. Aceste fenomene politico-economice periclitează pe termen lung instituţiile reprezentantive ale democraţiei şi pun sub semnul întrebării logica calculului economic.

Avantajele SUA, chiar şi în contextul crizei economice, sunt o piaţă a muncii flexibilă şi faptul că este lider de piaţă în tehnologiile viitorului: nanotehnologia şi biotehnologia. În plus faţă de Europa, pe termen lung SUA va cunoaşte o creştere demografică şi în ciudă pensionării în această perioadă a generaţiei de baby-boomers, sistemul de asigurări sociale nu va fi suprasolicitat. Pe de altă parte riscuri serioase la adresa economiei americane vin din partea deficitului bugetar acumulat în ultimul deceniu şi a lipsei de investiţii în infrastructură.

Joseph S. Nye oferă şi el o perspectivă, ce-i drept un pic mai academică, asupra aşa-zisului declin al SUA şi a şcolii decliniste într-o conferinţă găzduită de Chatam House:

Lecţia fundamentală a acestei crize, cel puţin în materie de analiză politică, este că trebuie acordată mai multă atenţie concluziilor şi generalizărilor. Un eveniment episodic, dar dramatic, poate căpăta semnificaţii dispropoţionate în raport cu consecinţele sale reale. Pe de altă parte este  imposibil să descifrezi complet şi în timp real toate repercursiunile unui eveniment.

George VIŞAN

Anunțuri

One comment

  1. Pingback: Tweets that mention Criza economică şi sistemul internaţional: zece lecţii « -- Topsy.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s