Acumularea decalajelor economice: divergențe și convergențe 5

Model de dezvoltare economica. Copyright CED Group

Am participat ieri, 16 martie, la o dezbatere organizată de Departamentul pentru Afaceri Europene, Centrul InfoEuropa și Institutul European din România despre acumularea decalajelor economice și lipsa unor politici publice pe termen lung care să remedieze relativa înapoiere a României. Dezbaterea a pornit de la cartea istoricului român Bogdan Murgescu, România și Europa: Acumularea decalajelor economice, 1500-2010, evenimentul împrumutând titlul cărții. Panelul a fost compus din autorul cărții, Bogdan Murgescu, Cristian Ghinea (CRPE), Răzvan Horațiu Radu, secretar de stat în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene și Constantin Rudnițchi, jurnalist economic. Panelul a fost moderat de către Gabriela Drăgan,  directorul Institutului European din România.

Scopul dezbaterii a fost explorarea posibilelor metode și strategii de reducere și depășire a diferențelor economice dintre România și Europa Unită. Istoricul Bogdan Murgescu a argumentat că la nivel global decalajele economice dintre state reprezintă regula și nu excepția. Recuperarea sau ajungerea din urmă a statelor cu economii avansate sunt excepții, dar istoria arată că asemenea evoluții sunt posibile.

România a avut trei tentative de depășire a decalajelor economice în raport cu Europa Occidentală: prima la sfârșitul secolului al XIX-lea, a doua a fost strategia prin noi înșine, avansată și aplicată de Partidul Național Liberal, iar a treia, programul de modernizare economică și industrializare al PCR. Toate cele trei tentative de a prinde din urmă din punct de vedere economic Occidentul au fost sortite eșecului din cauza unor erori structurale în conceperea și aplicarea strategiilor de dezvoltare de către responsabilii politici români. Singurele perioade de convergență în raport cu economiile dezvoltate din Europa s-au înregistrat între anii 1950-1970 și între 2000-2008. Crizele izbucnite în perioadele de convergență, a precizat Bogdan Murgescu, au acutizat decalajele economice cu care se confruntă România. Strategiile de dezvoltare și modernizare economică pe termen lung și modernizarea instituțională a statului, reprezintă o soluție fiabilă pentru reducerea decalajelor economice.

Cristian Ghinea a avut o intervenție nuanțată și provocatoare, constatând că în momentul de față spațiul public românesc este polarizat în privința metodelor și programelor economice ce ar trebui adoptate pentru recupera decalajele economice. Societatea românească se confruntă cu o lipsă de interes pentru dezbateri serioase, iar spațiul public este confiscat în prezent de dilentanți care duc orice dezbatere pe această temă în derizoriu. Există o anumită reticență în a accepta opiniile și programele specialiștilor, atât la nivelul clasei politice cât și la nivelul societății.

Un aspect care trage în jos societatea românească și pune sub semnul întrebării demersurilor de modernizare economică sunt tentativele de capturare a statului de grupuri de interese economico-politice. Acestea urmăresc  accesul preferențial la resurse, caută să obțină rente (nemeritate) pe seama societății și un tratament preferențial. Aici Cristian Ghinea a oferit exemplul foștilor militari care încearcă în mod agresiv să-și protejeze pensiile precum și planificarea politicilor publice pe termen scurt. Soluția avansată pentru recuperarea decalajelor economice se axează pe trei variabile: construirea unui stat minimal, instituirea unei administrații competente (o birocrație în sensul weberian al termenului) și egalitatea în fața legii (descurajarea accesului preferențial al unor grupuri speciale de interese la resursele publice, în defavoarea restului societății).

Jurnalistul Constantin Rudnițchi a constatat că din punct de vedere economic ne întoarcem la situația din anii 90, când aveam companii de stat ineficiente, prost administrate și deficite economice structurale. Cu alte cuvinte, reformele impuse de tranziția de la economia de comandă de tip comunist la cea de piață nu au fost aplicate în profunzime. În momentul de față, nu cunoaștem dacă actuala criză economică ne poate ajuta să reducem decalajele în raport cu economiile dezvoltate ale statelor membre UE. O strategie economică de recuperare a decalajelor trebuie să se bazeze pe un plan pe termen lung, competitivitate și un accent pus pe cercetare – dezvoltare.

Având în vedere contextul economic și social al României de astăzi, această dezbatere este binevenită. Volumul istoricului Bogdan Murgescu este într-adevăr un punct bun de plecare pentru discuția privind relativa subdezvoltare a României în raport cu statele europene, dar și la nivel global. Un minus al acestui eveniment a fost lipsa unui consens între vorbitori – ideile avansate, deși utile, aveau prea puține puncte de convergență. Urmărind această dezbatere, am constatat, însă, două lucruri.

Primul a fost lipsa unor experți români în procese de modernizare și dezvoltare economică. Într-adevăr, nu există numeroase cursuri avansate pe studiul procesului de dezvoltare socio-economică în mediul universitar românesc, dar cunosc destui absolvenți români specializați în străinătate și activează în acest domeniu.

În al doilea rând, procesul de modernizare nu este numai unul economic și tehnic; este în speță unul politic. Recuperarea cu succes a decalajelor este cauzată mai ales de o inadaptare a statului, ca set de instituții, la provocările modernizăriei economiei și a societății. O dezbatere pe acest subiect trebuie să antreneze și politicul, întrucât procesul de modernizare este dependent de voința politică de a-l aplica și susține.

În raport cu această problemă, Cristian Ghinea a facut o observație relevantă: succesul în politică în România depinde de „cumpărarea” electoratului cu promisiuni de creștere a pensiilor sau a salariilor. Din moment ce societatea românească are o apetență scăzută față de programele de austeritate, este dificil să creezi un model de dezvoltare economic bazat pe disciplină fiscală.

George VIŞAN

Acest articol a aparut si pe siteul clubromania2020.ro. O sinteză detaliată a dezbaterii, precum și material foto pot fi găsite aici și aici.

Anunțuri

5 comments

  1. Societatile „ramase in urma” au adesea un fel de echilibru organic in care populatia nu are steptari prea mari iar elita nu se oboseste prea mult.

    O schimbare radicala cere o clasa care, nascuta in vechea societate sa fie nemultumita de status-quo si sa aiba resursele materiale si intelectuale pentru a construi un model alternativ.

    • Salut Andrei,

      Sa stii ca nu s-a vorbit de schimbari radicale, salturi inainte sau arderea etapelor. Mai mult s-a discutat de lipsa unui plan coerent de dezvoltare nationala pe termen lung. Intr-un fel dezbaterea mi s-a parut o introducere in tema, mai mult decat un demers a carui finalitate ar trebui sa fie o strategie. Un fel de sondare a spatiului public.

  2. Dupa parerea mea, privind problema la nivel european, cred ca se poate spune ca exista decalaje destul de mari intre Estul Europei si Vestul Europei. Putem sa comparam, din punctul de vedere al dezvoltarii economice, Grecia si Germania. Care din cele doua are un grad mai inalt de dezvoltare? Germania, bineinteles. Dar acesta a fost numai un exemplu. Bineinteles, se pot da si alte exemple. De aceea, cred eu, problema reducerii decalajelor, care, in opinia mea, tine de ideea de egalitate, ar trebui sa fie pusa pe plan european. Si anume printr-o politica europeana comuna, la care sa adere toate statele membre UE, si care sa aiba drept obiectiv acest lucru. Cum se poate realiza concret un asemenea deziderat si ce fel de politica ar trebui dusa pe plan european in vederea atingerii unui astfel de obiectiv, constituie marea problema. Pentru ca se vede o discrepanta intre Estul Europei si Vest. Iata un articol:

    http://www.mediafax.ro/externe/afp-europa-de-est-isi-reafirma-interesul-pentru-energia-nucleara-in-pofida-accidentului-din-japonia-8071520/

    Unde se arata ca:
    „La peste 20 de ani de la căderea comunismului, spectrul Cernobîlului nu îngrijorează în mod vizibil aceste ţări a căror industrie nucleară rămâne în mare parte bazată pe tehnologie sovietică.

    La Praga, Bratislava, Ljubljana şi Varsovia, liderii politici se pronunţă în favoarea energiei nucleare, mergând până la a denunţa o „isterie” (antinucleară), potrivit declaraţiilor premierului ceh Petr Necas.

    Ofensiva lor contrastează cu atitudinea Germaniei, unde cancelarul Angela Merkel a anunţat marţi închiderea imediată, pentru trei luni, a şapte reactoare nucleare vechi.”

    Pe de alta parte ar trebui sa luam in considerare cazul Greciei, cu imensa sa datorie publica, pe care nimeni nu stie cum o va plati in cele din urma, si care pune in pericol moneda europeana, euro, si chiar Zona Euro. Nu mai vorbesc ca sunt state care prezinta un risc ridicat de intrare in incapacitate de plata!
    Din aceste exemple se poate vedea necesitatea unei astfel de politici la nivel comunitar, care sa aiba drept obiectiv reducerea decalajelor existente intre statele membre UE.
    Pe de alta parte, ideologia dominanta in lume (si in Europa), cea a ultra-liberalismului, de la Reagan si Thatcher citire, a condus, iata, intreaga lume catre o criza economica de proportii, care afecteaza grav tarile sarace. Si sunt voci care afirma ca este posibila izbucnirea cu o mai mare virulenta a crizei economice in Europa. De unde se vede ca nu au fost eliminate cauzele fenomenului. Daca spunem ca neoliberalismul este o utopie, atunci ar trebui gasite alternative, care intr-adevar sa fie mai bune. Deocamdata, cel putin eu, nu vad conturate la ora actuala astfel de alternative. Iar implicatiile politice sunt grave, daca ma gandesc, spre exemplu, la ascensiunea extremei drepte in Franta. Dar revenind la subiect, dupa mine, neoliberalismul nu poate sa conduca la ceea ce se cheama reducerea decalajelor economice in Europa, ci va adanci aceste decalaje, in detrimentul tarilor mai putin dezvoltate si, pe plan mondial, in detrimentul tarilor sarace.
    Nu este vorba aici numai de o crestere economica, cum a si fost cea din perioada 2000-2008, ci despre o crestere economica sanatoasa. Nu putini analisti economici au criticat aceasta crestere economica, bazata in exclusivitate pe consum si cred ca aceasta critica este intemeiata. Consecintele unei asemenea cresteri economice se vad acum, iar realitatea actuala este departe de un deziderat atat de generos, precum reducerea decalajelor.
    Iata de ce ar trebui regandita politica la nivel european si, de ce nu, chiar mondial. Lucrul se impune, deoarece criza economica afecteaza grav statele dezvoltate, inclusiv politic, starea aceasta de lucruri favorizand ascensiunea extremei drepte, si saraceste si mai mult statele mai putin dezvoltate si pe cele sarace, cu consecinte imprevizibile.
    In asemenea conditii, care ar fi politica optima ce ar trebui sa si-o insuseasca Europa? Una de dreapta sau una de stanga? Chestiunea nu cred ca este elucidata, desi situatia ar impune urgenta. Dupa parerea mea, o schimbare democratica, in sens democratic, adica o schimbare care sa conduca tot spre democratie, blocand ascensiunea periculoasa a extremei drepte, ar fi o solutie practica. De ce n-ar fi stanga politica europeana o solutie, cel putin de moment, la aceste probleme? O solutie democratica, bineinteles. Si care, poate, prin politicile aplicate sa conduca atat spre eliminarea crizei economice si a cauzelor acesteia, dar si spre prosperitate si reducerea decalajelor in Europa? Este o ipoteza, dar cred ca trebuie luata serios in considerare.

    • Nu cred ca Europa ar fi mai productiva din punct de vedere economic, daca toate statele membre al UE ar fi la acelasi nivel de dezvoltare. In mod paradoxal diferentele de dezvoltare economica incurajeaza investitiile si comertul. Un exemplu: se tot vorbeste la nivel european de necesitate armonizarii taxelor, sa exista o singura o rata unica de taxare a companiilor. Acest fapt ar impiedica statele mai putin dezvoltate din UE, sa le ajunga din urma pe cele dezvoltate prin descurajarea investitiilor straine directe. Daca impozitul pe profit in Italia este egal cu cel din Romania, de ce ar mai veni pana la urma o companie italineasca la noi?

      Stanga este cea care a pierdut in urma crizei economice, nu dreapta. Modelul economic al stangii – statul social – este practic frana in calea unei europe mai competitive din punct de vedere economic. Nu liberalismul a cauzat criza aceasta economic (btw nu exista modele economice care sa nu sufere din cauza crizelor), ci modul in care statele au acumulat deficite (mai ales din cauza cheltuielilor sociale), au incurajat acordarea de imprumuturi imobiliare speculative si nu au reglementa in mod inteligent piata financiara.

  3. Pingback: Termen studies | CheapDiningOut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s