În ultimele luni o serie de decizii ale Curţii Supremea SUA (Citizens United v. Federal Election Commission) au început să schimbe modul legal în care poate fi finanţată politica. Decizia principală spune în esenţă că o corporaţie poate sponsoriza reclame pentru o anumită opinie în numele dreptului la liberă expresie. De aici şi expresia „Corporations are people” folosită în mod mai mult sau mai puţin ironic.

Ca implementare a deciziei Curţii Supreme au apărut aşa numitele Super-PAC,  forme specifice ale unor Political Action Committee, care doresc să accepte sume nelimitate de bani din partea unor organizaţii private.

Teoretic diferenţa dintre opinie şi campanie stă în coordonare. O corporaţie poate vorbi în acord cu un candidat şi chiar prezenta imagini ale acestuia, atâta vreme cât nu acţionează coordonat. Un mod aparent ingenios de a limita puterea banilor în politică fără a afecta libertatea cuvântului. În practică însă diferenţa poate fi slăbită până la dispariţie. Primul clip din seria de mai jos, realizat de comicul Stephen Colbert şi candidatul republican fără mari şanse Buddy Roemer arată cât de mult poate fi pervertită această regulă.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

(clipurile ce urmează primului sunt materiale mai vechi legate de Colbert Super-PAC; nu am putut să le separ)

Referinţa la cumpărarea unui unicorn nu este întâmplătoare. Banii strânşi într-un PAC pot fi folosiţi pentru a plăti turnee personale (cum a făcut Sarah Palin) sau pentru a angaja/ plăti membrii propriei familii.

Un Political Action Committee însă are obligaţii de transparenţă; acestea pot fi ocolite dacă unul din sponsori este o organizaţie privată care strânge bani şi apoi îi canalizează spre un PAC. PAC-ul îşi divulgă sponsorul dar sponsorul nu este obligat să îşi comunice sursele primare:

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Exerciţiul de mai sus e făcut cu un avocat specializat (fost preşedinte al Comisiei Electorale) pe un PAC adevărat, creat de Stephen Colbert pentru a vedea cât de departe poate împinge legea. Presupun că vom trăi şi vom vedea.

Andrei Tiut