"1984" in a "Brave New World"

În ziarul ironic intitulat Adevărul, cameleonicul jurnalist Ion Cristoiu – un termometru infailibil, alături de camaradul său Cristian Tudor Popescu, pentru deruta morala şi dezastrul intelectual ajunse la cote toxice din presa şi societatea românească actuală – redactează o înduioşătoare şi totodată absurdă pledoarie în favoarea fostului premier Adrian Năstase, un simbol al corupţiei, arivismului şi sechelelor comunismului recent condamnat pentru fapte de corupţie, care frapează prin ridicol, stupiditate şi – înainte de toate – prin tupeu.

Ion Cristoiu se arată extrem de impresionat de apariţia a încă trei volume dintr-o carte, „România după Malta” se cheamă, pe care Adrian Năstase a început-o în 2006, având ca temă România de după căderea comunismului şi proiectată în nu mai puţin de zece volume! (căci, evident, concizia nu mai e un semn al calităţii, aşa cum sugerează un aforism celebru), cu toate că din aşa-zisa recenzie a ziaristului nu aflăm nimic despre conţinutul lor! În schimb, suntem informaţi de către Ion Cristoiu asupra senzaţiei sale personale incredibile, cum că această grafomanie – de altminteri, similară cu cea exercitată de cei doi foşti preşedinţi post-comunişti, Ion Iliescu, maestrul spiritual al lui Adrian Năstase, şi Emil Constantinescu, odinioară adversarul acestuia, actualmente de asemeni în luptă cu „dictatura” lui „Băsescu-Putin” – ar dovedi „germanitatea autorului”! (da, aţi citit bine înca din titlu!), căci, bietul de el, a fost în stare să umple atâtea pagini tocmai într-o perioadă în care a trebuit să treacă pe la tot felul de tribunale pentru vreo trei procese de corupţie…

Care procese, continuă domnul Ion Cristoiu, cu iresponabilitatea ireală şi insolentă pe care numai mentalitatea retrogradă din comunism, formaţia intelectuală semi-doctă, oportunismul moral sau manipularea ca profesie ţi le poate da, sunt niste făcături politice, ba – nici mai mult, nici mai puţin! – decât nişte înscenări ale unor puteri străine, coloana a 5-a, căci, citez, „maşinăria judecării şi condamnării a mers totuşi înainte, fără oprire, alimentată de o energie care depăşeşte cu mult ura şi posibilităţile duşmanilor din interior”, adică rezultatul unor conspiraţii puse la cale de duşmanii seculari din exterior ai naţiunii, menite să doboare cariera acestui înzestrat politician, “cel mai bun premier post-decembrist”, căruia în opinia lui Ion Cristoiu i se datorează integrarea în UE şi a cărui lipsă se simte atât de tare încât acesta cere urgent reabilitarea şi revenirea lui în prim-planul scenei politice!

Să nu îţi vină să crezi ochilor! Căci vorbim totuşi de un om ajuns subiect de bancuri şi butade populare pentru corupţia personală şi a „baronilor” din jurul său, unii condamnaţi deja penal, pe care i-a patronat; pentru aroganţa de care a dat dovadă în exercitarea funcţiei şi pentru averea inexiplicabilă, deşi e drept, nu cea mai fabuloasă din politică – cu şi fără colecţii de artă, ferme şi moşteniri misterioase – pe care a strâns-o în douăzeci de ani din două salarii de bugetar care nu pot totaliza în mod normal mai mult de 3.000 de euro pe lună, carevasăzică, unul la parlament/guvern şi altul – part-time, cum ar veni – la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti şi la alte încă două universităţi, la care se adaugă episodice onorarii de avocat.

Evident, Adrian Năstase nu este singurul politician de vârf asociat cu corupţia endemică din societatea românească; ei există în toate partidele, iar partidele actualmente la putere nu sunt câtuşi de puţin neatinse de corupţie, ba uneori a luat forme stupefiante, asa cum s-a întâmplat cu deturnarea fondurilor publice de către ministrul Monica Iacob-Ridzi pentru a sustine campania electorala europarlamentară a fiicei presedintelui Traian Basescu! Însă această tentativă de a spăla imaginea unui personaj-simbol al corupţiei româneşti, invalidat electoral de romani in 2004 în bună măsură din această cauză, într-un cotidian central, apropiat prin atitudine si actionariat PNL-ului condus acum de Crin Antonescu (care a devenit la rândul lui avocatul public oficial şi nesilit de nimeni al apparatchik-ului Ion Iliescu, în contradicţie cu politica acestui partid din 1990 şi până recent, adică a omului responsabil pentru proasta guvernare neocomunistă şi împotriva interesului naţional instalată după 1989, pentru „capitalismul de cumetrie” şi pentru crimele împotriva tinerilor din Piaţa Universităţii ce au avut loc în 1990), aşadar, această tentativă de a spăla imaginea lui Adrian Năstase şi de a-l declara indispensabil întrece chiar şi cele mai celebre isprăvi tabloide ale lui Ion Cristoiu privind găina care naşte pui vii. 

Ea ar trebui să dea un pic de gândit colegilor mei de blog, Andrei Tiut şi Andreea Nicuţar, de pildă, care par să îşi însuşească cu inocenţă câteva din manipulările proferate împotriva măsurilor de luptă anti-corupţie – singurele şi oricum fragile, în condiţiile unei adanci culturi a corupţiei inclusiv în sistemul de justiţie –  adoptate şi susţinute de fostul ministru al justiţiei Monica Macovei. Aceste manipulări stau la baza unui întreg arsenal propagandistic transpartidic în favoarea intereselor corupţilor şi a „miliardarilor de carton”, dupa reţeta lor secretă, de genul Sorin Ovidiu Vantu, Dan Voiculescu, Ioan Niculae şi altii mai mici sau mai discreti, care este desfăşurat cu neruşinare de complicii si protectorii lor din alianţa PSD-PNL, împreună cu amicii din UDMR, facţiunea parlamentară UNPR şi – în mod neoficial, cel puţin – cu cea mai mare parte a membrilor PDL.

Bogdan C. Enache