Paradoxurile unui parteneriat strategic Răspunde

lima2

În cadrul vizitei președintelui Traian Băsescu în Peru acesta a anunțat posibilitatea încheierii unui parteneriat strategic cu această țară latino-americană în perioada 2013-2014. Acest parteneriat ar urma să fie încheiat cu ocazia vizitei în România a președintelui peruan Ollanta Humala.

Sunt câteva aspecte ale întregului demers care sunt relativ paradoxale. În primul rând de ce a fost aleasă Peru pentru încheierea primului parteneriat cu o țară din America Latină? Argumentele oferite de președintele României sunt mai mult de natură economică pentru justificarea intensificării relațiilor diplomatice. Dar având în vedere situația economică și necesitate găsirii unor resurse de creștere pentru economice, un parteneriat strategic axat pe dimensiunea economică este un demers perfect legitim.

Peru a avut o performanță macroeconomică bună în ultimii ani, din 2007 până în 2012 PIB (valoare nominală) s-a dublat în această perioadă, iar PIB (PPP) arată o creștere de aproximativ 50 de procente. Creșterea economică a fost impresionantă pentru această țară sud-americană, Peru având cea mai mare rată medie de creștere dintre toate statele latino-americane între 2001 și 2011 și este unul din statele cu cea mai rapidă rată de creștere la nivel global, taversând un boom economic în anii 2000. Estimarea de creștere economică pentru 2012-2013 va fi de aproximativ 6 procente anual ce va plasa Lima pe locul trei la nivel regional. Acest boom economic s-a datorat în principal exportului de materii prime (minerale și metale, sectorul extractiv fiind foarte bine dezvoltat) și alimente. Aspectele negative sunt lipsa diversificării, Peru având o economie dependentă de exploatarea resurselor naturale, și o infrastructură puțin dezvoltată. De asemenea sărăcia și inechitatea socială afectează pe termen lung perspectivele economice ale Peru-ului.

Dacă ne uităm la ierarhia economică a regiunii, Peru se situează în primele zece economii sud-americane dezvoltate, pe locul al șaptelea însă. Economia dominantă este cea braziliană, care a fost inclusă în clubul celor mai performante economii emergente: China, India, Africa de Sud și parția Rusia (BRICS). Având în vedere dificultățile economice România ar fi trebuit poate să încerce să obțină un parteneriat strategic cu Brazilia, pentru a încuraja investițiile străine în România. Un parteneriat strategic cu Brazilia ar fi benefic și din punct de vedere politic dacă se ia în considerarea poziția regională a acesteia. În 2010 au existate contacte încurajatoare între România și Brazilia, dar relația bilaterală nu a evoluat spre un parteneriat strategic.

Există totuși o rațiune pentru dezvoltarea unui parteneriat economic cu Peru. Lima este interesată probabil de dezvoltarea anumitor sectoare ale economiei cu un partener sau parteneri care să nu condiționeze excesiv transferul de tehnologie și care cere un preț acceptabil/competitiv pentru acestea. România este interesată de diversificare piețelor de desfacere pentru produsele sale, având în vedere că piața europeană este afectată de criză.

Această logică este devoalată chiar de președintele României:

Aş vrea să fie şi un semnal pentru industria românească legat de faptul că sunt soluţii pentru consolidarea acelor industrii care nu-şi găsesc neapărat o piaţă în România, o piaţă suficientă în raport cu capacitatea lor şi că momentul în care să ieşim din teritoriul naţional este acesta, legat de America Latină. Acesta este momentul. Ţările punte sunt uşor de identificat şi Peru este una din aceste ţări.

Parteneriatul este convenabil din punct de vedere politic pentru Peru deoarece România este o țară europeană fără trecut colonial sau imperialist, ceea ce ușurează cooperarea bilaterală și nu pune probleme politice interne guvernului peruan, iar vecinii săi mai radicali nu l-ar putea acuza că este o unealtă americană sau occidentală în regiune. În țările Americii latine există o anumită reținere în materie de relații economice și politice cu statele din Europa Occidentală sau cu SUA din cauza trecutului colonial. În plus președintele Ollanta Humala se identifică cu „valul roz” al liderilor latino-americani, de orientare socialistă, populistă sau social-democrată, chiar dacă paradoxal este adeptul unei economii de piață relativ deschise și mai puțin reglementată, în raport cu colegii săi de generație din Argentina, Venezuela, Ecuador, Bolivia și chiar Brazilia.

Președintele peruan Ollanta Humala a argumentat necesitatea parteneriatului din perspectiva complementarității, presupuse, ale celor două economii:

Avem o economie complementară cu cea din România şi, de asemenea, în prezent Peru are un potenţial de exporturi pentru bunuri de larg consum şi sectorul minier, produse agro-alimentare. Anul trecut am avut un volum de exporturi care a depăşit 6 miliarde de dolari în zona euro, care este unul dintre principalii noştri parteneri comerciali.

Complementaritate este poate un termen prea generos pentru două economii ale căror schimburi comerciale bilaterale nu au depășit anul trecut 10 milioane de dolari. Dar este posibil ca specialiștii celor două state implicați în negocieri să fi descoperit structuri complementare în structura economiilor României și Peru-ului. Intrarea în vigoare a acordului de liber schimb între UE pe de o pate și Columbia și Peru pe de alta a oferit o oportunitate bună pentru dezvoltarea relațiilor economice între Lima și București, într-un climat economic destul de dificil.

Sectoarele economice de interes pentru ambele părți care au fost identificate până acum (sau cel puțin nominalizate public de către cei doi șefi de stat) sunt construcțiile navale, industria producătoare de material rulant pentru calea ferată, industria farmaceutică și industria ușoară (producerea de prefabricate pentru construcția de locuințe). Scopul parteneriatului nu pare a fi numai intensificarea comerțului bilateral ci și transferul de tehnologie către partea peruană. Aici însă apar câteva probleme.

În domeniul construcțiilor navale președintele Traian Băsescu s-a referit la nave militare cât și civile. Paradoxal în România se produc militare în șantierul naval Damen Galați, al cărui principal client este însă Marina Regală Olandeză. Șantierul din Galați deținut de compania olandeză Damen a produs în ultimii ani nave sofisticate pentru forțele navale olandeze printre care două nave de patrulare din clasa Holland și în prezent construiește cea mai mare navă militară produsă în România, tot pentru același client. În cazul transferului de tehnologie în acest domeniu statul olandez și Damen sunt cei în măsură să-l facă nu statul român, deoarece ei sunt proprietarii de drept a tehnologiei utilizate pentru construirea de nave militare. România ar avea însă de câștigat dacă Peru ar comanda construcția unor nave militare sau civile la Damen Galați.

Un proiect româno-peruan de producere a materialului rulant pentru calea ferată ar putea fi fiabil, având în vedere faptul că infrastructura peruană nu este foarte bine dezvoltată. Extinderea rețelei de căi ferate peruane va genera cererea pentru construcția de vagoane a unei eventuale fabrici care ar opera cu licențe românești și ar fi și o piață pentru produsele românești de export. În plus producția acestei fabrici ar putea fi exportată în regiune mai ușor, având în vedere că Astra Vagoane, firma românească interesată de acest proiect, are deja comenzi din Brazilia. Pătrunderea pe piața peruană ar fi o soluție pentru firmele românești implicate în acest sector industrial devreme ce în România piața pentru material rulant este limitată având în vedere situația economică a CFR Călători și CFR Marfă. Alte domenii economice pe care România ar fi interesată să le promoveze în Peru sunt microhidrocentralele și utilaje pentru industria petrolieră.

Următorul domeniu economic de interes pentru Peru pare să fie sectorul farmaceutic, unde Lima este interesată de importul de medicamente generice. Având în vedere numărul relativ ridicat al populației sărace din această țară, importul de medicamente generice ar scădea costurile îngrijirii medicale și ar crește accesul la medicamente. Există totuși aici o problemă, în România producția de medicamente generice fiind relativ scăzută.

Proiectul unui parteneriat strategic cu Peru este unul ambițios, dar per total util pentru economia românească deoarece permite dezvoltarea unor capabilități și accesul pe niște piețe dinamice. Amenințarea majoră la adresa acestui proiect de politică externă este lipsa de follow up după discuția șefilor de stat, la nivelul ministerelor din România și proasta colaborare între instituțiile desemnate să-l pună în practică.

Această analiză a apărut și pe contextpolitic.net.

George VIŞAN

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s