Ruleta coreeană 1

206815-north-korean-soldiers-attend-a-military-parade-in-the-kim-il-sung-sqau

Prima impresie pe care o lasă comportamentul Coreei de Nord din ultimele luni este cel al unui adolescent rebel și iresponsabil, care amenință să dea foc la casă, dacă nu îi sunt îndeplinite „poftele”. În cazul de față „casa” e Peninsula Coreea, iar chibriturile sunt arsenalul nuclear și balistic nord-coreean. Dacă studiem atent însă descoperim treptat mizele acestui comportament și raționalitatea din spatele acestuia.

Dacă ar fi să căutăm un comportament similar în istoria relațiilor internaționale cel mai rapid răspuns ar fi cel al lui Adolf Hitler înainte de începerea celui de-Al Doilea Război Mondial. Hitler a amenințat cu războiul în Europa dacă revendicările sale teritoriale din centrul și estul continentului nu sunt îndeplinite. Amenințând cu războiul Hitler a obținut remilitarizarea Renaniei, Anschlussul (alipirea Austriei la Germania) și regiunea Sudetă a Cehoslovaciei după acordul de la Munchen. Toate aceste obiective de politică externă au fost obținute fără niciun fel de vărsare de sânge prin intermediul a ceea ce se cheamă în jargon diplomatic politica la marginea prăpastiei, brinkmanship.

Această tactică diplomatică presupune folosirea amenințării realizării unui lucru de neconceput (război în Europa sau lansarea unui atac nuclear) în schimbul îndeplinirii unor revendicări. E o combinație extrem de periculoasă între bluff-ul de la poker și șantaj. Statele Unite ale Americii au înțeles jocul practicat de Pyongyang și și-au întârit prezența regională prin desfășurarea de sisteme anti-balistice în Guam sau la bordul navelor americane, prezența în regiune a bombardierelor strategice B-2 și B-52, precum și a avioanelor de vânătoare F-22, dar concomitent au limitat și numărul acțiunilor care ar putea fi considerate provocatoare de către nord-coreeni și care ar putea fi folosite drept scuză pentru lansarea unui atac. Astfel testul de rutină al unei rachete balistice intercontinentale Minuteman III de către forțele strategice americane a fost amânat.

Coreea de Nord și Kim Jong-Un nu se găsesc în situația Germaniei naziste și a lui Adolf Hitler din anii 30, dar utilizează aceleași tactici și stratageme pentru atingerea obiectivelor de politică externă. Pyongyang-ul nu este o putere în ascensiune, ci un studiu de caz în autoritarism stalinist și eșec economic. În ultimii 20 de ani țara aceasta s-a confruntat cu foamete și crize alimentare între 1994-1998, 2008 și 2010. Foametea din 1994-1998 a costat viețile a milioane de nord-coreeni (cifrele maximale indică 3,5 milioane de morți dintr-o populație de 23 de milioane), iar studiile făcute pe tinerii nord-coreeni care au împlinit 18 ani au arătat că sunt mai puțin dezvoltați fizic decât tinerii sud-coreeni de aceeași vârstă, semne ale unei alimentații deficitare. În ciuda acestor realități extreme, Coreea de Nord a reușit să dezvolte un arsenal nuclear și balistic impresionant.

Regimul comunist de la Pyongyang dorește în primul rând obținerea de garanții de securitate din partea SUA că nu va fi atacat. Acest aspect este important deoarece războiul din Coreea de acum 60 de ani nu s-a încheiat. Există armistițiul de la Panmunjon încheiat în 1953, dar starea de război între cele două Corei continuă, precum și cea între Coreea de Nord și Statele Unite. Un alt aspect care determină politica externă nord-coreeană este protejare regimului de o eventuală intervenție americană de tipul celor din Irak sau Kosovo. Dezvoltarea arsenalului nuclear nord-corean este strâns legată de teama unui regime change impus prin intervenție – să nu uităm că George W. Bush a inclus pe axa răului Coreea de Nord alături de Irak și Iran, cu un an înainte de lansarea invaziei care a dus la eliminarea regimului lui Saddam Hussein.

Rachetă Musudan-ri pe lansator mobil în timpul unei parade la Pyongyang

Rachetă BM-25 Musudan pe lansator mobil în timpul unei parade militare la Pyongyang

Sursa belicozității recente Coreei de Nord poate fi explicată și prin noul val de sancțiuni impus de comunitatea internațională în urma ultimului său test nuclear. Sancțiunile adoptatea de ONU la propunerea SUA, vizează în special acele activități care afectează în mod direct elita de la Pyongyang: tranzacțiile cu valută. Astfel regimul nord-corean își vede tranzacțiile financiare din afacerile sale legale sau mai puțin legale zădărnicite și pe cale de consecință veniturile reduse. O lovitură grea pentru un stat sărac.

Legitimarea internă a noului dictator de la Pyongyang este de asemenea importantă pentru Coreea de Nord. Kim Jong Un a preluat frâiele puterii de foarte puțin timp, are nevoie de o „legendă” în spate care să-i confere o aură de putere similară cu cea a „iluștrilor” săi înaintași: Kim Il Sung, bunicul său, și Kim Jong Il, tatăl său. Kim Jong Un este un tânăr de 29-30 de ani, despre a cărui existență nord-coreenii au aflat cu puțin timp înainte ca tatăl acestui să înceteze din viață. Amenințarea vecinilor din sud și a SUA cu atacuri nucleare se înscrie în această logică, de construire a legitimității lui Kim Jong Un ca lider puternic atât în plan extern, cât și în plan intern. Există riscul real al unei lovituri de stat dacă Kim Jong Un se dovedește a fi un lider inept și slab, care nu poate asigura supraviețuirea regimului.

Necesitatea creeării unei reputații de lider puternic, care are aceleași calități de semizeu ca tatăl și bunicul său este necesară pentru Kim Jong Un și din perspectiva competiției ideologice cu noul președinte de la Seul, Park Geun-hye, fiica dictatorului Park Chung-hee, cel care a transformat Coreea de Sud dintr-un stat corupt într-o țară industrializată, modernă și prosperă. Kim Jong Un trebuie să pară că este, cel puțin în ochii nord-coreenilor, superior fiicei temutului general Park Chung-hee. Amenințările cu un război nuclear, cu atacuri asupra Seulului se înscriu în strategie de legitimare a noul „conducător iubit” nord-corean.

Va face până la urmă Coree de Nord inimaginabilul, va reaprinde conflictul „înghețat” acum 60 de ani? Cel mai probabil nu. În afară de desfășurarea a două rachete balistice, retorica Pyongyang-ului nu a fost însoțită de o mobilizare de război. Mai mult „temuta armată” nord-coreeană se pregătește în prezent pentru lucrările agricole – o misiune importantă având în vedere dificultățile Coreei de Nord în a asigură alimentației cetățenilor săi. Cel mai probabil vom asista la un nou test cu rachete balistice, care să marcheze pe 15 aprilie, 101 de la nașterea „președintelui etern” Kim Il Sung.

George VIŞAN

PS: O variantă a acestui articol a apărut și în Revista 22.

Anunțuri

One comment

  1. Nord Coreenii cam au tendinte sinucigase asa incat nu m-ar mira ca regimul lui Kim Jong Un sa incerce sfidarea alora de la Beiging . Nu al SUA asa cum s-ar astepta orice om normal la cap ci al chinezilor ce i-au folosit pana acum pe coreenii din Nord doar ca pe niste caini de paza contra Sudului . Daca s-ar intampla ca cele doua Coreei sa se reuneasca ….China ar avea cel mai mult de suferit urmata de Rusia lui Putin ce are si ea suficiente interese strategice in zona .S-ar putea sa incerce coreenii sa dea cu bombardeaua doar pentru a sfida si a incerca in acest fel vigilenta americanilor …pentru a vedea reactia si a lor si mai ales a celorlalti doi ” mari jandarmi politici mondiali ” : China si Rusia . Sa spunem totusi c-o vor face pe 15 , asta inseamna maine sau poimane dupa fusul lor orar , dupa …nu-i vad bine pe nordisti si mai ales pe Kim Jong Un . Dupa cate se vorbeste prin ” targ ” ,chinezii au cam de multa vreme un inlocuitor pentru regimul acestuia si nu asteapta decat o gresala …cat de mica din partea acestuia …un mic derapaj de la …linia partidului . Pentru China un regim marioneta in Coreea de Nord este un deziderat mai vechi …inca din anii ’50 . Pentru rusia …acelasi lucru, adica influenta chineza…este de neacceptat iar pentru americani este iadul pur si simplu ! Cred ca daca Coreea de Nord ar pornii un conflict nuclear …dupa prima salva de ” rachete ” { n-au decat cu raza scurta si medie } ar trebuii sa mai astepte zece ani pentru a mai reusii sa fabrice inca o incarcatura , pentru salva urmatoare si n-o spun in bataie de joc . Daca ar fi sa fac o comparatie , asi face comparatia cu japonezii care in WWII preferau sa moara { decat sa se predea } pentru imparatul pe care-l considerau un fel de sfant pogorai printre ei .Nord Coreenii au acelasi gand : neamul lui KIM provine din ceruri si este o PLESCA { 😉 } pentru ei , ca atare sint in stare sa-si dea viata pentru acest neam de banditi , de criminali !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s