Kenneth N. Waltz a încetat din viață

Kenneth N. Waltz (1924-2013)

Luni 13 mai, profesorul Kenneth N. Waltz a încetat din viață la vârsta de 88 de ani după o îndelungată suferință. Unul dintre cei mai influenți politologi și specialiști în relații internaționale Kenneth Waltz este cel care a articulat teoria realismului structural, teoria care a influențat cel mai mult disciplina relațiilor internaționale și care fost pentru mult timp paradigma dominantă din domeniul. Studiul TRIP care evaluează situația disciplinei relațiilor internaționale l-a plasat pe Kenneth Waltz pe locul trei la nivel global în privința influenței asupra domeniului în ultimii 20 de ani, după Alexander Wendt și Robert O. Keohane.

Impactul său asupra teoriei relațiilor internaționale a fost și este însă mult mai profund, teoria realismului structural avansată în volumul Theory of International Politics generând cele mai productive și acerbe dezbateri intelectuale din cadrul disciplinei. Instituționalismul liberal (neo-liberalismul) și constructivismul s-au definit ca alternative la teoria lui Waltz, fapt ce face din acesta din urma cel mai influent teoretician al relațiilor internaționale după Hans Morgenthau din secolul al XX-lea. Dispariția sa este o pierdere grea pentru relațiile internaționale și pentru știința politică.

Cele mai cunoscute și importante opere ale sale sunt Man, State and War(1959) care inventariază și evaluează nivelurile de analiză care explică apariția conflictelor în cadrul relațiilor internaționale și Theory of International Politics(1979), care articulează o teorie sistemică a politicii internaționale. Kenneth Waltz și-a construit teoria pornind de la ideea că mediul (sistemul internațional) determină comportamentul unităților care fac parte din el (statele). Astfel statele sunt principalii actori ai sistemului internațional, mediul internațional este caracterizat de anarhie (absența unui autorități centrale peste state), iar principalul interes al acestora este să supraviețuiască într-un mediu competitiv. Pornind de la aceste ipoteze, Waltz deduce că statele vor fi interesate să-și maximizeze cantitate de putere disponibilă și vor fi atente la evoluțiile balanței de putere.

Pe lângă aceste două lucrări Ken Waltz este autorul a nenumărate articole în reviste academice de științe politice, capitole în volume colective și reviste de specialitate. S-a remarcat în ultima perioadă a vieții prin studiile sale privind impactul armelor nucleare asupra securității internaționale: The Spread of Nuclear of Weapons: More May be Better. A predat la University of California, Berkeley și Columbia University. Kenneth Waltz a absolvit Oberlin College și este doctor al Columbia University. Între 1987 și 1988a fost președinte al American Political Science Association.

Waltz din prisma colegilor și studenților săi:

The Institute mourns the passing of our friend and colleague, Kenneth N. Waltz. Waltz was the leading academic theorist of the causes of war and one of the half-dozen most influential international relations theorists since World War II. He developed “structural realism,” a more systematic and rigorous version of the theory of international politics associated with Thucydides, Machiavelli, and Hobbes in earlier eras, and with E. H. Carr, Hans Morgenthau, and Henry Kissinger in recent times. His most famous books, Man, the State, and War (1959) and Theory of International Politics(1979) were required reading for generations of political scientists, and the latter dominated debate among theorists in the late 20th century. He also wrote on how differences in American and British political institutions affected foreign affairs in Democratic Politics and Foreign Policy (1967). He opposed the Vietnam War and the second war against Iraq as unnecessary for U.S. security and in recent years he was best known outside academic circles for the controversial idea that nuclear proliferation might stabilize conflict situations because it would force states that would otherwise risk war to refrain out of fear of annihilation. (Richard K. Betts, director al Arnold A. Saltzman Institute of War and Peace Studies, Columbia University)

Ken Waltz, arguably the most influential scholar in International Relations of the past half-century, passed away last night. He was 88. It is tough to find anything to say that does not sound contrived. Instead, I wanted to share a lasting memory of mine from John Mearsheimer’s seminar on realism at the University of Chicago. We were reading Waltz’s Theory of International Politics and after a couple of hours of discussing the basics most are familiar with (balancing, the benefits of bipolarity, etc.), we had gotten into some of the more obscure parts of Theory (there is a fascinating discussion of the meaning of power towards the end that is always worth a re-read). At the end of the latter discussion, John admitted that even though he had read the book countless times (and written insightful analysesof the work), the day’s seminar had brought out something new from the book for him. Years later, reading Theory for the nth for my comprehensive exam in IR, I finally understood what John meant. It’s amazing how much insight Waltz packed into one work. Every new reading truly produces something new for the reader. And this is true not only of Theory but also of much of his other work, including Man, the State, and War. (William G. Nomikos, thesmokefilledroom)

Ken Waltz is widely recognized as one of the preeminent IR scholars of the postwar period, but he was also responsible for training an impressive number of graduate students, including Barry Posen, Stephen Van Evera, Bob Powell, Avery Goldstein, Christopher Layne, Benny Miller, Karen Adams, Shibley Telhami, Jim Fearon, William Rose, Robert Gallucci, Andrew Hanami, and many others. (Stephen M. Walt)