Rinocerizarea fraţilor Tsarnaev Răspunde

boston-bombing-brothers-own.si

Octavian Manea a analizat pentru Revista 22 atentatele din timpul maratonului de la Boston.

Profilul atentatorilor de la Boston şi etapele devenirii lor se potrivesc tiparului pe care îl conturează literatura de specialitate (despre leaderless jihad şi self-radicalization). La bază este un cocktail de ingrediente explozive (criză existenţială, dezamăgire socială, furie, alienare economică sau identitară) care îl predispun pe individ să caute în radicalism un refugiu, un adăpost. În cele din urmă, fie că ne place sau nu, poziţiile extremiste sunt reconfortante, pentru că viziunea lor asupra viitorului este clar articulată. Ele descriu lumea ideală şi oferă un plan de ajuns acolo“, spune Fareena Alam. Problemele economice nu au ocolit familia Tsarnaev. Mai întâi părinţii, apoi Tamerlan şi soţia sa au primit asistenţă de la stat pentru a putea să supravieţuiască. Divorţul părinţilor, întoarcerea tatălui în Daghestan se prea poate să fi accentuat drama socială a celor doi fraţi. Mai mult, mama lor a fost arestată pentru că a încercat să fure nişte haine dintr-un magazin.

Catalizatorul radicalizării

Un celebru raport din 2007 al NYPD (Radicalization in the West-The Homegrown Threat semnat de Mitchell D. Silber şi Arvin Bhatt) consideră Internetul ca fiind un motor şi un catalizator al radicalizării“. Astăzi, oricine poate fi reţelizat. Oricine poate avea acces la computer şi iPad-uri. Problema apare când indivizi prăbuşiţi, care se simt excluşi societal, care caută răspunsuri pentru criza lor în intimitatea computerului personal interacţionează cu un anumit tip de realitate virtuală.Întrebarea cheie devine: ce imagini accesează, ce citesc, ce informaţii consumă şi ce îi mobilizează? Spre exemplu, s-a descoperit că, în cazul atentatorilor londonezi de la 7 iulie 2005, a existat un tipar: rolul Bosniei, al Kaşmirului, al Ceceniei a fost electrizant. Sunt imagini care au adus fronturile jihadiste în sufrageriile de pretutindeni, exercitând totodată o irezistibilă forţă de mobilizare.

Este şi cazul gemenelor Imane şi Sanae Laghriss, arestate în august 2003 pentru planificarea de atacuri sinucigaşe asupra parlamentului din Rabat. Pentru cele două surori, procesul radicalizării a fost amorsat când Sanae a privit la televizor imaginea unui băieţel palestinian ucis de gloanţe israeliene. Este ceea ce literatura de specialitate numeşte propaganda faptelor: incitarea la violenţă a unui public ţintă prin acţiuni dramatice menite să genereze un sentiment de revoltă morală acută (John Mackinlay). Ulterior, modelate atent de antreprenori ai radicalismului, aceste energii (jihadiste) pot ajunge să fie detonate pe străzile Vestului. Din interviurile preliminare, în cazul fraţilor Tsarnaev imaginile care i-au plasat pe panta radicalizării ţin de acţiunile SUA din Irak şi Afganistan.

Pe acest fond, este iniţiat un proces de transfigurare, de „rinocerizare“. Schimbarea bruscă a stilului vestimentar, transformarea atitudinii şi a discursului, renunţarea la fumat, la alcool, frecventarea moscheilor – sunt toate semne vizibile de redefinire a propriei identităţi. De fapt, ruptura dintre Tamerlan şi unchiul său survine pe fondul transformării sale.

Redefinirea identităţii

În faţa eşecurilor personale, Tamerlan se refugiază într-un discurs exclusiv religios. Până şi soţia sa (Katherine Osborn Russell) îşi redefineşte, sub influenţa lui Tamerlan, întreaga identitate. Spre uimirea familiei sale americane, aceasta ajunge să renunţe la şcoală, adoptând o stilistică musulmană, „acoperindu-şi picioarele şi braţele“ şi purtând tradiţionalul hijab. Treptat, Tamerlan renunţă la box, devenind consumator de predici radicale şi fiind interesat de materiale care vorbesc metaforic despre sfărşit, despre capătul unui drum: „Sfârşitul este aproape“, „Ultima ta zi pe pământ“, „Îmi voi dedica viaţa jihadului“. Valorile americane par să îl revolte. Iese de mai multe ori în evidenţă atunci când, la moscheea din apropierea apartamentului său din Boston, întrerupe predicile care îi încurajau pe credincioşii din comunitate să celebreze simboluri esenţiale pentru imaginarul cetăţeniei americane: Ziua Recunoştinţei, 4 Iulie. O dată, Tamerlan a explodat pur şi simplu când Martin Luther King Jr. i-a fost recomandat ca model de virtute religioasă.

Influenţa fratelui mai mare

Deşi despre transformarea fratelui mai mic se cunosc încă prea puţine elemente, nu este exclus, ca şi în cazul gemenelor din Rabat, ca fratele cel mare să fi exercitat influenţa decisivă. Citând prieteni apropiaţi lui Djokhar, Washington Post relatează că înainte cu două săptămâni de savârşirea atentatului, acesta începuse să fie inspirat de stilul fratelui său. Şcoala nu îl mai preocupa. Singurele lucruri cu adevărat importante deveniseră religia şi Dumnezeu.

Rolul facilitatorului

Pe fond însă, radicalizarea este un proces, nu se întâmplă peste noapte. În mai toate cazurile există un facilitator, un intermediar dispus să îi ghideze pe potenţialii prozeliţi şi care la un moment dat începe să le arate „adevărata cale“. În relatările despre „rinocerizarea“ lui Tamerlan apare figura misterioasă a unui oarecare „Misha“, un american cu origini armene recent convertit la Islam, despre care unchiul său spune că discursul şi ideile sale îi cuceriseră nepotul. Mai mult, mama sa era mulţumită de faptul că fiul ei „învaţă lucruri înţelepte“.

Metode de prevenire

Probabil că una dintre cele mai eficiente reţete de prevenire a acestui tip de terorism este cea implementată de Departamentul de Poliţie din New York (NYPD). Esenţa modelului împrumută până la un punct idei din doctrina de contrainsurgenţă. Cheia o reprezintă comunităţile. Astfel, prezenţa la firul ierbii şi capacitatea de a culege informaţii relevante despre comportamentul şi atitudinea membrilor comunităţii devine o prioritate. Totodată, recrutarea de consilieri şi chiar poliţişti direct din cartierele problemă a devenit în timp o rutină. Rolul acestora din urmă este acela al unor intermediari între sensibilităţile culturale ale comunităţii şi poliţie. Ideea de fond a întregului proiect este că „lupta împotriva terorismului este o problemă a comunităţii. În consecinţă, aceasta trebuie să devină responsabilă pentru protecţia sa“, spune psihologul Marc Sageman, într-o carte publicată în 2008, Leaderless Jihad, dar redevenită celebră după atacurile de la Boston. Desigur, investiţia este pe măsură: dintr-un buget de 4,6 miliarde dolari, 330 de milioane sunt alocate combaterii terorismului.

Rezultatul? 12 tentative de atacuri, din categoria leaderless jihad, dejucate după momentul 11 septembrie 2001. Pentru Raymond Kelly, şeful NYPD, secretul succesului constă în

Relaţia foarte strânsă de lucru dezvoltată la nivelul comunităţii musulmane. Am un grup de formatori de opinie din comunitatea musulmană pe care îi întâlnesc în mod regulat. Particip la numeroase întâlniri comunitare. Pe de altă parte, avem relații de lucru foarte puternice cu toate comunităţile oraşului. Acesta este un mediu complex, un oraș complex. Mă aflu în departamentul de poliție de o lungă perioadă de timp şi pot să afirm că relaţiile noastre sunt mai bune acum, după părerea mea, decât au fost vreodată.

Colaborarea presupune o monitorizare cuprinzătoare axată pe patru piloni: pre-radicalizare, transformarea identităţii pe fondul unei crize identitare, îndoctrinare, jihad.

Octavian Manea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s