Citesc în diverse surse că Victor Ponta i-ar propune lui Traian Băsescu să i se revoce lui Laszlo Tokes ordinul Steaua României în grad de cavaler, ordin pe care acesta l-a primit cu ocazia aniversării a 20 de ani de la Revoluţia din 1989. Desigur, dl Tőkés este un politician extremist, ne-onorabil, care nu ar fi trebuit să primească această decoraţie de la bun început. Retragerea decoraţiei, însă, ar deschide două probleme.
Pe de o parte ştim că sistemul real de decernare a decoraţiilor (ca şi al gradelor superioare în armată, se pare) este profund viciat. Dacă s-ar face o re-evaluare a tuturor decoraţiilor şi s-ar şterge de acolo angajaţii şi acoliţii preşedinţilor succesivi, angajaţi şi acoliţi care au primit grade simbolice pentru simplu fapt că şi-au făcut treaba la un nivel mulţumitor, poate că ar fi un demers pozitiv. Dar aşa, revocarea singulară a dlui Tőkés seamănă a discriminare. Şi se prea poate ca, săpând adânc, să găsim printre decoraţii prezidenţiali persoane cu culpe comparabile dar care, pentru că nu sunt unguri sau pentru că nu sunt celebri, au fost trecuţi cu vederea.
Pe de altă parte, este problema motivaţiei. Dl Tőkés a binemeritat de la patrie când a participat la Revoluţia de la Timişoara, care revoluţie este baza libertăţilor noastre de azi, atâtea câte sunt. Tot el a rău-meritat prin faptul că pune în discuţie statalitatea prin aluziile la un protectorat maghiar şi prin alte gesturi. Problema este că această dualitate ne obligă să facem o ierarhizare. Dacă – după o atentă analiză – dlui Tőkés i se lasă decoraţia, atunci vom spune că pentru noi libertatea este mai importantă decât statalitatea. Dacă nu, înseamnă că preferăm statalitatea libertăţii. În alţi termeni, preferăm o românie ceauşistă sau dejistă dar unită sau o Românie divizată dar în care suntem stăpânii propriului destin?
Există şi soluţii subtile. Spre exemplu se poate căuta o cale de retrogradare mai degrabă decât de anulare a decoraţiei. Dar, în lipsa subtilităţii, prefer ca dl Tőkés să rămână … cavaler. A se servi cu lămâie.
Civitas Politics 
tare bine ar fi daca cei care cer ridicarea acestei decoratii ar cunoaste si legile si procedurile de ridicare a distinctiilor.
in rest, cred ca e cel mai rezonabil argument pe care l-am auzit in toata bulibaseala din jurul temei asteia.
Ma frapează când citesc de la oameni capabili de analize bune niste epitete aruncate, parcă fără gândire. În cazul acesta: Tokes ca „politician extremist”. Stie d-l Tiut ce este definitia „extremistului”? Sau aruncă cuvinte la grămadă, fiind în consens cu o idee larg împărtăşită în opinia publică, cum că Tokes ar fi – de exemplu – perechea maghiara a lui Vadim Tudor. Însă ceea ce spune Vadim la adresa maghiarilor, de ex. aceste „brute asiatice”, nu auzi la Tokes la adresa romanilor. Ce nu place romanilor se refera la caracterul statului, modul de organizare, dispoziţii constituţionale sacralizate, dar nu la fiinţa umană, la demnitatea românilor ca individ, ca popor. Faptul că mulţi români se simt lezaţi, totuşi, la aserţiunile lui Tokes privind articolul 1 din Constituţie sau autonomie, ar trebui să fie o temă de reflecţie. De ce românii nu-şi pot defini altfel fiinţa politică a propriei comunităţi (de neam), decât cu ajutorul statului. Dacă ar reuşi ei o mică distanţare de statul propriu, atunci imediat ar vedea această diferenţă dintre Vadim şi Tokes…
Dl. Tokes vrea re-desenarea granitelor (regatul regelui Stefan, nu am acuma linkul dar tin minte). O redesenare a granitelor in contextul dat duce la violenta, De catre romani asupra ungurilor, sau invers, nu mai conteaza. Este drept ca dl. Tokes nu vorbeste niciodata de violenta. El in general traseaza deziderate fiind (intentionat?) vag asupra detaliilor. Asta il ajuta sa nu isi asume raspunderea pentru consecintele propunerilor sale.
Asta, in opinia mea, il face extremist. Dvs ridicati o problema interesanta: aceea ca poate dl. Tokes ii priveste pe romani ca niste fiinte demne, in pofida dezideratelor sale politice. Analitic as incerca sa raspund la asta, daca m-as pricepe la subtilitatile politicii maghiare. Dar practic si moral nu ma intereseaza.
Pingback: De ce László Tõkés trebuie sã pãstreze ordinul Steaua României – Corbii albi