Maskirovka: noua față a războiului de la porțile Europei Răspunde

Armed men in Slaviansk

Octavian Manea a comentat pentru Revista 22 metodele folosite de Federația Rusă pentru a submina statalitatea Ucrainei

Deși acordul de la Geneva promite, pe hârtie, să dezamorseze criza ucraineană (prin dezarmarea grupărilor armate ilegale și restituirea clădirilor ocupate), ar fi o gravă eroare să ignorăm șablonul operațional folosit de Moscova pentru descompunerea Ucrainei. Ar putea fi în curând reluat în Moldova sau statele baltice.

Metodologia pe care Rusia o aplică astăzi în destabilizarea Ucrainei, cel puțin în stadiul actual, nu se încadrează în ceea ce am considera o agresiune clasică prin mobilizarea de formațiuni compacte de tehnică militară și trupe care iau cu asalt teritoriul unui stat. Sigur, aceste elemente există, dar în coregrafia de back­ground, masate la graniță, mai degrabă ca mesaj politic pentru Occident. Pe scurt, „nu este invazia Irakului, campania Șoc și groază, sau debarcarea din Normandia“, spune Anne Applebaum în Washington Post. Dimpotrivă, în avangarda acestui efort se află o întreagă infrastructură mai degrabă invizibilă, reunind combatanți clandestini, sub acoperire, fără însemne, miliții etnice și, desigur, nelipsitele forțe speciale.

Toate acestea trimit la ceea ce rușii numesc „maskirovka“. Cu alte cuvinte, componenta asimetrică, neliniară primează. În această optică, Vestul și Kievul trebuie să se adap­teze constrângerilor și regulilor unui „război“ altfel. Este una dintre lecțiile învățate de Sta­tele Unite în Vietnam, când pentru multă vreme au tratat problema ca pe una tradițională: „una dintre cele mai importante lecții operaționale pe care le-am învățat a fost aceea că în conflictele atipice – și Vietnamul a fost cu siguranță atipic pentru ex­periența noastră – sunt necesare soluții neconvenționale. Am luptat în Vietnam ca și cum am fi luptat cu rușii pe câmpiile Europei Centrale, pentru un motiv foarte simplu: asta eram antrenați, echipați și configurați să facem“, își amintește Robert Komer, arhitectul campaniei de neutralizare a infrastructurii underground a Vietcongului din zonele rurale.

Ceea ce vedem astăzi în Ucraina, o rețea subterană de „activiști“ care presează pentru impunerea unui sistem de guvernare alternativ celui oficial în regiunile proruse captive, a fost pentru mult timp și fața războiului din Vietnam. Tancurile și formațiunile convenționale au apărut abia în ultima fază. Să nu uităm astfel că Vietnamul de Sud era un apendice teritorial al Nor­dului, la fel ca și estul Ucrainei față de Rusia.

Privite în această perspectivă, câteva aspecte esențiale prind contur. Rusia și actuala putere de la Kiev sunt angajate într-o bătălie pentru legitimitate în regiunile din Est, altfel nucleul industrial al Ucrainei. Iar Moscova folosește toate pârghiile pentru a-și consolida baza de susținere la firul ierbii, forțând federalizarea și de fapt reamenajarea administrativă a țării. Mai mult, înțelege în mod natural că cel mai important „câmp de bătălie“ nu este unul fi­zic, delimitat geografic, ci teritoriul simbolic – „inimile și mințile“ localnicilor. De câteva luni bune, Moscova domină fără rival campania pentru „inimi și minți“, demonstrând că cele mai eficiente arme din acest război nu trag. Propaganda lucrează la intensitate maximă, zi și noapte, în regim non-stop, speculând clivajul Est-Vest, diabolizând centrul și alimentând separatismul regional.

Și totuși, cărțile sunt departe de a fi făcute. Mai mult, niciuna dintre părți nu are luxul de a ignora realitatea din spatele celebrului dialog dintre Napoleon și fratele său Jérôme, incapabil să facă față unei revolte: „Pentru Dumnezeu, folosește-ți baionetele!“ i-ar fi transmis Napoleon. Răspunsul nu a întârziat prea mult: „Cu baionetele poți face orice, mai puțin să te așezi pe ele“. Cu alte cuvinte, forța nu poate fi instant convertită în capital de legitimitate.

Între timp, în buna tradiție a oricărei insurgențe, milițiile proruse fac tot ce le stă în pu­tință să decupleze Estul Ucrainei de Centru. Sunt sistematic vizate centrele gravitaționale care exprimă instituțional aceste legături: pri­mării, clădiri administrative, aeroporturi. În Est, Ucraina începe tot mai mult să semene cu un „stat eșuat“, în descompunere, incapabil să-și guverneze teritoriul. Birocrațiile ad­ministrative și în general textura instituțională formală sunt paralizate și nu mai răspund la comenzi. Iar acest lucru se întâmplă cu o lu­nă înainte de alegeri, când prețul gazului vital Estului industrial explodează, iar statul se află aproape în incapacitate de plată. În cele din urmă, se implementează sub ochii noștri un prin­cipiu de manual, în cuvintele lui Bernard Fall:

When a country is being subverted it is not being outfought; it is being out-administered.

În cele din urmă, în Ucraina, Moscova a speculat realitățile unui stat putred, cu instituții găunoase, ineficiente, măcinate de corupție, cu loialități incerte. Structural, mediul pre­zin­tă condiții de laborator ideale pentru a pre­para o insurgență. Iar acest lucru ar trebui să pună inclusiv România pe gânduri: „România se află într-o poziție geografică de neinvidiat, dar situația devine și mai tragică atunci când realizăm că România are instituții slabe“, avertiza Robert Kaplan la sfârșitul anului trecut, în interviul acordat Revistei 22.

Octavian Manea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s