Criză de spionită acută pe malurile Dâmboviței 2

download

În România polarizarea politică în timpul unei campanii electorale nu se măsoară mai curând prin distanța și diferențele de conținut din programele  candidaților și partidelor politice, ci prin intensitatea atacurilor la persoană. Astfel campania prezidențială din 2009 a fost marcată de faimosul „pixel albastru” al lui Dinu Patriciu, urmat de replica înlăcrimată a lui Traian Băsescu, „Să-ți fie rușine Dinu Patriciu!”. În 2014 campania electorală este marcată negativ de scandalul „ofițerului acoperit”, o temă lansată de Traian Băsescu, care deși se află pe finalul ultimului mandat, își păstrează în continuare abilitatea de a seta agenda politică internă.

Scandalul ofițerului acoperit care ar candida la cea mai importantă funcție în stat a reușit să arunce o campanie plicticoasă în derizoriu. În primul rând e cvasi-imposibil de infirmat sau confirmat dacă Victor Ponta a fost vreodată ofițer acoperit al vreunui serviciu român de informații din cauza cadrului legislativ ce guvernează activitatea serviciilor de informații. În al doilea rând presupusa recrutarea de SIE a lui Victor Ponta a avut loc în 1997, acum aproape două decenii, ceea ce scade foarte mult valoarea politică a acestei dezvăluiri. Cine mai ține cont ce s-a întâmplat acum aproape 20 de ani când pune ștampila în cabina de vot? Tipul acesta de acuzație mobilizează în general nucleele dure ale candidaților, dar pentru victorie  e nevoie de mai mult decât atât. Din punct de vedere al „tacticii” electorale această „dezvăluire” s-ar putea să nu conteze. În al treilea rând credibilitatea acuzației este foarte „subțire” și poate fi ușor contrazisă, având în vedere clivajul politic al momentului: „băsiști” vs „anti-băsiști”.

Lăsând la o parte valențele electorale ale scandalului care a definit această a doua săptămână de campanie,  sunt câteva aspecte îngrijorătoare ale afacerii „candidatului acoperit.” Acest scandal are darul de a spori neîncredere cetățenilor în procesul politic din România și a spori alienarea față de politică, încurajând non-participarea politică deoarece validează o serie întreagă de teorii ale conspirației care circulă spațiul public privind implicarea serviciilor secrete în politică și „modul” în care acestea ar controla destinele țării. Mai mult sporește neîncredere în rândul cetățenilor și are potențialul să creeze o psihoză la nivel național cu privirea la ofițerii acoperiți.

Scandalul agentului acoperit relevă o problemă foarte importantă pentru politica internă românească: controlul asupra serviciilor de informații. Traian Băsescu a acuzat faptul că șeful SIE Teodor Meleșcanu a refuzat să confirme sau să infirme dacă unul din membri guvernului a fost sau nu agent „acoperit” al SIE iar pe urmă s-a plâns de faptul că în ultimii ani capabilitățile serviciilor de informații românești au sporit, în timp ce controlul asupra acestora s-a erodat:

Trebuie să înţelegeţi un lucru esenţial. În timpul meu s-a investit enorm în creşterea forţei Serviciilor de a-şi îndeplini misiunea, fie că e vorba de SRI, fie că e vorba de SIE. Soluţiile de control asupra Serviciilor sunt mult prea slabe faţă de forţa pe care serviciile o au. De aceea, poate imediat după alegeri, să se găsească o formulă prin care Serviciile să fie ceea ce trebuie să fie, instrumente pentru adoptarea deciziilor politice corecte, şi nu cumva să ajungem la situaţia în care serviciile ar putea controla, fie Guvern, fie vreo comisie parlamentară, fie mai ştiu eu ce. Este în firea, în sângele, în fibra oricărui serviciu să-şi extindă capacitatea de control de a influenţa cât mai mult. Este firea lor, nu ai cum să le faci.

Erodarea capacității de control a instituțiilor civile asupra serviciilor de informații are potențialul de a fragiliza instituțiile democratice. Există riscul apariției unei forme de deep state, în care serviciile de informații nu se mai supun autorităților civile, creeze centre de putere alternative și subminează legitimitatea instituțiilor democratice. În cazuri extreme se poate ajunge chiar și la o lovitură de stat (nu e cazul României). Actualul cadru legislativ în care funcționează serviciile de informații românești datează din anii ‛90 iar tentativele de amendare și modernizare a acestuia nu au dat rezultate – este nevoie de o reformă urgentă a acestui cadru.

1959758_271524926305144_1926308594681680582_n

Ceea ce însă este mult mai grav în tot acest scandal este faptul că între președintele României și Serviciul de Informații Externe a apărut un conflict instituțional. În declarația de presă din 15 octombrie Traian Băsescu a acuzat SIE de insubordonare și că ar face jocuri politice. Faptul că SIE a refuzat să-i ofere președintelui o informație, care în esență este de interes public nu poate fi justificat. Faptul un membru al guvernului a fost agent al unui serviciu secret este o informație la care nu numai președintele este îndreptățit să aibă acces, dar și publicul larg. Politica și serviciile de informații ar trebui să se intersecteze cât mai puțin pentru a menține sănătatea democrației. Ceea ce frapează însă la declarațiile din 15 octombrie ale președintelui este faptul că el nu a cerut demisia șefului SIE Teodor Meleșcanu, în momentul în care acesta a refuzat să ofere principalului său „client” o informație vitală. În momentul în care șeful unui serviciu de informații pierde încrederea autorităților politice în fața cărora este responsabil, acesta trebuie să demisioneze.

În urma aderării la NATO, care a impus o reformă a serviciilor de informații românești, dar și a participării la misiunile internaționale din Afganistan și Irak, au creat o imagine pozitivă de profesionalism la nivel intern și internațional a acestora. Scandalul ofițerului acoperit care candidează la alegerile prezidențiale, precum și acuzele  președintelui, decredibilizează comunitatea de informații românească.

Dacă într-adevăr Victor Ponta a fost recrutat de SIE în 1997, trebuie să se facă o distincție între modul în care funcționau pe atunci serviciile de informații, și cum funcționează în prezent. Din punct de vedere politic anii ‛90 au fost mult mai tulburi decât al doilea deceniul al secolului XXI. SRI, SIE, SPP, precum și serviciile departamentae (UM 0215, SIPA) erau implicate într-un fel sau altul în politica internă: faimosul scandal Țigareta II a fost coordonat de un ofițer de informații, colonelul SPP Gheorghe Truțulescu. De la aderarea României la NATO până în prezent serviciile de informații s-au abținut de la jocuri politice. Această evoluție a fost benefică democrației românești, în ciuda zvonurilor și a teoriilor conspirației care circulă în jurul serviciilor de informații.

George VIŞAN

Anunțuri

2 comments

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s