Tragedia din Clubul Colectiv a reușit să pună sub semnul întrebării rolul și locul bisericilor în spațiul public românesc – în principal al Bisericii Ortodoxe Române – „biserica majoritară” din România. Percepția negativă a modului în care BOR s-a raportat la incendiul devastator din 30 octombrie a dus la un val de contestare fără precedent a acesteia care a culminat cu un protest la Patriarhie, primul din istoria modernă a României.

Acest val de contestare a adus în prim plan ideea taxării veniturilor bisericii. În cazul României măsură ar viza activitățile economice și veniturile, presupus considerabile ale BOR. Până acum această măsură era propusă de grupurile seculare militante și de persoane nemulțumite de averea afișată fățiși de ierarhii ortodocși. Ideea a început să se contureaze ma bine pe fondul efectelor crizei economice și a scăderii încrederii în biserică – în bună parte datorită a percepției negative a cetățenilor vizavi de sporirea averii Bisericii și a prelaților în timp ce societatea se confrunta cu austeritatea.

O primă inițiativă de impozitare a veniturilor bisericilor a fost depusă recent în Parlament de către deputatul independent Remus Cernea, un cunoscut adept al separării bisericii de stat. În mod bizar Biserica Ortodoxă Română nu s-ar opune acestei inițiative – ba dimpotrivă, se lucrează de ceva timp, în cadrul bisericii, la un proiect de lege similar.

Lăsând la o parte absurdul faptului că într-un stat modern, în secolul XXI, o biserică lucrează la un proiect legislativ privind impozitarea propriilor venituri – suntem confruntați cu două întrebări – Care este scopul impozitării bisericilor?  Și, în al doilea rând – în ce fel va contribui impozitarea veniturilor bisericii la separarea acesteia de către stat?

Voi începe cu a doua întrebarea. Impozitarea veniturilor bisericii va compromite și poate chiar va îngropa definitiv în România ideea de separarea a acesteia de  stat. Cum va putea statul să ignore poziția bisericilor, plătitoare de taxe și impozite mai nou, pe teme sociale precum: educația sexuală în școli, predarea evoluției, drepturile minorităților sexuale și avortul?

No taxation without representation! spune un vechi adagiu politic anglo-saxon. Impozitarea bisericilor și cultelor nu va duce la scăderea influenței lor asupra politicului, ci dimpotrivă, o va spori. Religia în loc să fie relegată spațiului privat, va veni și cu mai multă forță în spațiul public, justificându-și prezența din perspectiva unui contributor net la bugetul de stat.

BOR, dar și alte biserici și culte, în momentul de față pot mobiliza în sprijinul agendei lor foarte multe pârghii politice și sociale – să nu uităm, confruntată cu decizia Curții Constituționale a României privind modul de înscriere al elevilor la ora de religie, BOR a reușit să creeze în timp recod un ONG care să-i reprezinte interesele pe lângă autorități. O eventuală impozitarea a bisericilor și cultelor nu va face altcevă decât să pună la dispoziție o nouă pârghie cu care vor putea influența autoritățile.

Trebuie să recunosc că nu înțeleg ce doresc adepții impozitării bisericilor și cultelor prin această măsură. În afară de un scop punitiv vizavi de averea afișată a BOR, a ierarhilor săi sau a proiectului Catedralei Mântuirii Neamului, nu întrevăd utilitatea din perspectiva binelui public, a acestei inițiative. Dacă se dorește limitarea puterii politice a bisericilor și cultelor atunci acest proiect este o idee foarte proastă, după cum am arătat mai sus. Dacă adepții și inițiatorii acestui proiect legislativ consideră că astfle să e consacră ideeaa sepărării statului de biserică, atunci demersul lor este eronat.

Ceea ce ar trebui să-i preocupe pe cei care doresc scăderea influenței bisericii în raport cu statul este consolidarea unei majorități la nivelul societății care să dorească acest lucru și care să sprijine un proiect politici și legislativ în acest sens. În primul rând este nevoie de afirmarea în constituție a caracterului secular al statului român și a separației bisericii față de stat. În al doilea rând trebuie întreruptă finanțarea directă a bisericilor și cultelor de la buget. Finanțarea acestora trebuie asumată direct de credincioșii și adepți prin virarea către biserici și culte al unui procent din impozitul pe venit.  Și în fine al treilea rând, eliminarea din trunchiul comun a educației religioase.

Cam acestea ar fi, în opinia mea, măsurile care ar garanta în mod real atât separarea bisericii de stat, cât și libertatea de conștiință a cetățenilor României.

George VIŞAN