Parteneriatul fricii de Rusia 1

495585032

Armand Goșu despre relațiile polono-române în 2015, pentru Revista 22

Președintele Iohannis nu mai face știri de multe săptămâni. El doar adună like-uri. Până și vizita în Polonia, de la care se așteptau atât de multe, abia dacă a fost comentată. Pentru destulă lu­me, Klaus Iohannis a devenit la nici trei luni de mandat mult prea previzibil și plictisitor. Punctajele pe care le primește președintele se pare că nu mai conțin idei, ci fraze debil construite, care amintesc de stilistica Operelor complete ale lui Nicolae Ceaușescu. Iar Klaus Iohannis nu face altceva decât să citească netulburat acele punctaje, precum un copil care învață limbi străine și cunoaște regulile de pronunție, dar nu înțelege ce citește.

Rezultatul: impactul președintelui asupra agendei publice este nesemnificativ. Purtători secundari de mesaj nu are, astfel încât dezbaterile publice pe tema vizitei la Varșovia au fost dominate de… complotul Gazetei Wyborcza, care, în introducerea interviului cu Iohannis, spunea despre fostul președinte Băsescu că era „pro-rus“, afirmație retrasă după nici două ore de pe site-ul publicației.

A trecut aproape necomentat un document important, Declarația comună a președinților României și Poloniei. După conținutul lui se poate judeca temperatura relațiilor româno-poloneze, care sunt obiectivele comune, prioritățile, domeniile de interes și colaborare. În document, Bucureștiul și Varșovia se angajează să întărească rolul NATO și UE și să sprijine respectarea dreptului internațional, suveranitatea și integritatea teritorială, inviolabilitatea frontierelor. După aceste generalități juridice, atunci când se referă la re­giune, textul devine ceva mai interesant. Pleacă de la constatarea că „agresiunea rusă împotriva Ucrainei și anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea au schimbat situația de securitate din Europa“, subliniind „responsabilitatea comună a Poloniei și României privind securitatea, stabilitatea și prosperitatea“ în regiune. Din cele nouă puncte din Declarație, majoritatea se referă la probleme de securitate și apărare în fața amenințării Rusiei. Chiar și atunci când nu este vorba explicit de amenințarea rusească, tot conturul Krem­linului se poate distinge în plan îndepărtat: securitate energetică prin dezvoltarea unor coridoare de tranzit nord-sud și printr-o diversificare sporită a surselor de aprovizionare; perspectiva aderării la UE pentru statele din Parteneriatul Estic (Republica Moldova, Ucraina, Georgia); bugete de apărare corespunzătoare; dezvoltarea parteneriatelor strategice cu SUA și „asigurarea unei prezențe relevante a forțelor americane pe propriile teritorii“.

La punctul doi se decide înființarea unui „mecanism de consultare permanentă la nivelul Administrațiilor Prezidențiale ale celor două țări“, semn că președinții vor să se implice personal. Însă eficiența acestui mecanism e îndoielnică, pentru că:

1) Polonia este o republică parlamentară, iar președintele Komorowski, foarte discret de altfel, are atribuții simbolice, impactul său asupra politicilor guvernului fiind de­terminat doar de faptul că președintele, primul ministru și majoritatea parlamentară au aceeași culoare politică;

2) Cel puțin pentru moment, Klaus Iohannis este izolat, nu are multe pârghii la dispoziție, guvernul este condus de Victor Ponta, principalul său contracandidat în alegerile prezidențiale, astfel că punerea în operă a deciziilor acestui mecanism de colaborare româno-polonă depinde de bunăvoința premierului și a miniștrilor PSD.

Există și un argument în favoarea acestui mecanism (doar în ce privește partea română): CSAT este condus de președinte, iar întregul parteneriat strategic România-Polonia este concentrat pe chestiuni de securitate și apărare, unde doar serviciile secrete și armata vor conta.

Relansarea parteneriatului cu Polonia este o decizie așteptată, înțeleaptă, care vine în ultimul moment și care ar trebui să consolideze flancul estic al NATO. Ac­țiunea este răspunsul la semnale venite către noua administrație de la București, cel mai probabil dinspre SUA. Washingtonul se află în plin proces de reevaluare a României, iar reconfirmarea parteneriatului cu Polonia este clar o bilă albă în fa­voarea Bucureștiului. Totodată, e limpede că e doar un parteneriat de conjunctură, născut din teama de Rusia, parteneriat care se va limita doar la colaborarea între servicii, armată, ministerele de Externe.

În același timp, e dezamăgitor faptul că se încearcă relansarea parteneriatului cu Polonia fără nici o dezbatere, cu oameni din „sistem“ (MAE, servicii, apărare) care doar cu câteva luni în urmă nu-și ascundeau ostilitatea față de Polonia, pe care o acuzau că ar fi responsabilă de criza din Ucraina. Dacă ar depinde de performanțele publice ale președintelui Iohannis, așa cum a fost în aceste prime luni de mandat, succesul relansării parteneriatului cu Polonia e îndoielnic. Un eșec, însă, venit într-un moment de criză regională atât de intensă, ar putea afecta catastrofal relația României cu SUA. De aceea, cred că „sistemul“ e cel mai interesat de succesul acestui parteneriat româno-polonez.

Armand Goșu

Articol publicat 17/03/2015

Anunțuri

One comment

  1. Pingback: Parteneriatul fricii de Rusia  - trb.ro - Transilvania Regional Business

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s