Acum mai multe zile mi-am arătat sprijinul pentru candidatura unei prietene. Prietena a fost surprinsă, căci opiniile ei sunt deseori mai la stânga decât îmi este mie confortabil. Și atunci mi-am dat seama că, pentru mine, candidații sunt de două feluri. Nu stânga vs dreapta, nu cinstiți vs corupți ci iluminiști vs. obscurantiști.

Iluminiștii din clasificarea mea seamănă cu iluminiștii de pe vremea Iluminismului. Ei aleg claritatea în dauna… obscurității. În majoritatea limbilor, termenul iluminism face referință la lumina rațiunii, prin care lumea din fața noastră devine mai clară. În germană, însă, referința este chiar mai directă. Iluminism se spune Aufklaerung, adică clarificare.

Ei cred că înțelegerea binelui comun nu este apanajul cuiva anume (nobilime, lider suprem, experți). Binele comun se clarifică prin dezbatere deschisă rațională și, odată clarificat poate fi transmis prin educație.

Pentru ei o campanie electorală nu este doar un concurs de seducție a maselor ci și o dezbatere națională din care, ideal vorbind, trebuie să reiasă nu doar un guvern ci și un mandat al guvernului. Adică cea mai bună aproximare a binelui comun pentru perioada următoare.

Votul nu este doar vot, ci și concluzia personală a fiecăruia în urma dezbaterii. (Jurgen Habermas susține că votul egal este, întrucâtva, consecința ideii iluministe că adevărul este accesibil tuturor: dacă e așa, atunci opinia (informată!) a fiecăruia are o valoare egală și, dacă nu putem să ne punem de acord, nu rămâne decât să numărăm opiniile.)

Definirea obscurantiștilor, în schimb, este ma delicată. Să spunem, simplificând, că ei nu preferă lumina ci întunericul, sau, mai precis, ceața, misterul.

Cum poate fi Cioloș apolitic în Guvern și politic în campanie? Mister.

Cine va fi premierul PSD? Mister.

Cum se va comporta președintele în momentul nominalizării primului ministru? Iarăși mister. (Ca să fiu cinstit, Iohannis a semnalat că nu se va opune unei majorități parlamentare, dar mulți din zona de dreapta au avut grijă să nu înțeleagă despre ce este vorba în prepoziție.)

Care este ideea principală a ofertei PNL? Mister.

Care est legătura dintre Soros și această campanie? Mister.

Care este orientarea USR? Mister. (S-a clarificat în timpul campaniei: USR nu are o singura orientare).

Ce făcea Nicușor Dan în campanie pentru locale dacă nu politică? Mister.

Cum va opri Coaliția pentru Familie adopțiile homosexuale din moment ce schimbările cerute nu au legătură cu adopția? Mister.

Se va supune Ponta lui Dragnea după alegeri? Mister.

Care sunt punctele comune dintre Dacian Cioloș și Marian Munteanu, ambii sprjiniți de PNL? Mister.

Ce va face mâine Traian Băsescu? Mister.

De ce votează 6% cu ALDE? Mister

Această tendință se manifestă și la nivel global. Ce va face Trump? Mister – probabil nici măcar el nu știe. Cum va arăta Brexitul? Mister. Ce l-a făcut pe Alexis Țipras să creadă că poate impune condiții Europei? Mister.

Doar că la noi obscurantismul nu este localizat într-o anumită secțiune a spectrului politic. Dimpotrivă, după cum arată exemplele de mai sus el a infectat toate partidele românești care au șanse să treacă pragul.

Eu cu cine, hâc, votez?

Asta înseamnă că, dacă și dumneavoastră credeți că obscurantismul este principala amenințare, atât în țară cât și la nivel global… atunci pur și simplu nu aveți cu cine vota. Nu vreau să spun că, gata, obscurantismul va înghiți România. Dimpotrivă, cred ca trăim un moment de minim pentru partidele românești, noi sau vechi și că unele își vor reveni. Dar care?? Partidele au hotărât să ne ia de proști, comunică execrabil și nu ai cum să își dai seama care mai are resursele intelectuale să își revină și care nu.

Dacă ați dori să vă orientați după alte criterii, viața dvs nu se va simplifica.

Cinste? Cinstea contează doar la iluminiști. Altfel, dacă guvernul târăște țara în haos nu contează dacă o face din patriotism sau pentru șpagă.

Competență? Obscurantismul este forma supremă de incompetență, este suspendarea rațiunii pentru atingerea scopurilor politice și raționalizarea post-factum a comportamentelor stupide sau imorale. Nu ne interesează dacă, înainte de a fi obscurantist, un politician a fost bun profesor, economist sau inginer.

Ideologie? Ideologia presupune un minim de claritate, care minim lipsește în această campanie.

Nu vă îndemn să nu votați. Puteți vota în funcție de interesul propriu (uneori acesta e mai clar influențat de partide decât interesul public). Puteți vota în funcție de valori. Puteți vota ca protest. Dar, cu ocazia acestor alegeri, altceva este mai important decât votul.

Ce-i de făcut?

Putem, ba nu, trebuie ca în această campanie să alegem claritatea. În primul rând în plan individual. Da, partidele ne pot forța să mâncăm rahat. Dar ține de demnitatea noastă ca niciodată – niciodată! – să nu spunem că este ciocolată.

Apoi în cercul de prieteni. Pe cât se poate, să nu spună nici ei că este ciocolată.

Apoi în relație cu partidele. Dacă cineva din partidul advers se dovedește a fi de partea rațiunii și a clarității, trebuie să îl lăudăm. Dacă cineva dintre „ai noștri” este de partea ceții, trebuie să criticăm ceața din el.

În aceste alegeri nu este vorba despre cine sunt ei, cât este vorba despre cine alegem să fim noi.

Andrei Tiut