Clivaj în zona dreptei (I): societatea politică 5

Base & Tariceanu

Am scris de mai multe ori că un scop principal al USL, codificat în ADN-ul organizațional mai mult chiar decât în declarații publice, este anihilarea PDL și a lui Traian Băsescu. Sau cel puțin marginalizarea lor și împingerea într-o zonă în care să fie asimilați partidelor radicale, anti-sistem și extremiste. Mă grăbesc să spun că fraza dinainte nu este o judecată normativă. Prin „asimilați partidelor radicale” vreau doar să descriu o situație în care un grup de oameni aflați într-o minoritate adâncă își propun să producă transformări majore la nivelul societății.
Cât de „adâncă” trebuie să fie, însă, minoritatea ca săfie marginalizată? Experiența sugerează că, dacă toate partidele marginale au un scor însumat de aproximativ 15% (poate chiar mai mult), ele nu vor constitui o problemă majoră pentru societate sau pentru partidele „mainstream”. După această definiție, proiectul USL a eșuat. PDL are înspre 20%, PFC/PMP ~5%, PPDD ~6%, PRM ~3%. În total, din trei români care votează, unul merge către aceste partide.

În această configurație este important să înțelegem rolul PDL. După victoria lui Vasile Blaga există trei evenimente importante pentru partid. Primul este dat de scena perdeluței, care înseamnă separarea de Traian Băsescu. Al doilea moment este dat de rezistența și chiar prosperitatea PDL sub Vasile Blaga. Văduvit de sprijinul „ultra-reformiștilor” și „ultra-anti-corupților” din PFC/PMP, partidul nu numai că a supraviețuit, dar chiar a crescut în sondaje. Al treilea eveniment, doar parțial consolidat, este discursul de „pace” al d-lui Predoiu. Nimeni, indiferent de opinia despre președintele în funcție, nu îi nu neagă acestuia caracterul conflictual. Promovând pacea, domnul Predoiu arată nu doar că este diferit de Traian Băsescu ci și în ce fel. More…

Reclame