Honduras: dilemele unei lovituri de stat 1

Preşedintele democratic ales al republicii Honduras, José Manuel Zelaya Rosales, a fost destituit de către Curtea Supremă şi expulzat din ţară de către forţele armate pe 28 iunie. Acţiunea a fost condamnată de  întreaga comunitate internaţională iar în urma refuzului  Hondurasului de a-l reprimi pe Manuel Zelaya şi a-l repune în funcţie, ţara a fost suspendată din cadrul Organizaţiei Statelor Americane. La o primă vedere atitudinea comunităţii internaţionale pare a fi îndreptăţită, dar dacă luăm în considerare şi alţi factori, această schimbare de regim pare a fi îndreptăţită şi în acelaşi timp deschide şi anumite oportunităţi.

În primul rând, nu avem de-a face cu o lovitură de stat militară, în care un grup de ofiţeri superiori se substituie puterii politice civile, Honduras nu este deci Chile sau Argentina în anii 1960 sau 1970. Jose Manuel Zelaya a fost înlocuit nu de o junta ci de un civil, de preşedintele legislativului, Roberto Micheleti. În plus, ceea ce diferenţiază această lovitură de stat de altele este faptul că nu este o acţiune izolată, ci este rezultatul unui consens politic şi al unei decizii judecătoreşti.

Cauzele înlăturării de la putere ale preşedintelui Manuel Zelaya ţin de proiectul acestuia de a amenda constituţia pentru a obţine un nou mandat şi apropierea şi sprijinul politic acordat preşedintelui bolivian Hugo Chavez. Elita politică din Honduras a acţionat pentru a preveni o eventuală instalare a unui regim de tip Chavez şi subminarea insituţiilor democratice ale ţării. Mandatul lui Zelaya a început în 2005, dar nu a reuşit să pună capăt problemelor ţării sale. Honduras este una dintre cele mai sărace ţări din America Latină şi din lume, şi se confruntă cu o rată uriaşă a criminalităţii cauzată de traficul ilicit de droguri şi de crima organizată. În timpul mandatului său Zelaya a subminat în mod conştient instituţiile democratice ale statului şi a încercat să amendeze articole ale constituţiei care nu pot fi supuse unei reforme constituţionale. Zelaya este acuzat că ar fi intimidat jurnalişti şi de implicare în atentate împotriva acestora.

Politica externă a Hondurasului în timpul mandatului lui José Manuel Zelaya s-a concentrat asupra dezvoltării relaţiilor cu Venezuela, a ţărilor apropiate de poziţia acesteia şi a criticării SUA. Honduras a devenit membru în ALBA (Alianza Bolivariana para los Pueblos de Nuestra América), organizaţie creată de Hugo Chavez şi aliaţii săi din America Latină, Cuba (Raul Castro), Bolivia (Evo Morales), Nicaragua (Daniel Ortega), Ecuador (Rafael Corea) ca alternativă la acordurile de liber schimb propuse de Statele Unite.  Simbolic pentru legătura care exista între Zelaya şi Hugo Chavez este acordul prin care Venezuela furniza petrol în mod preferenţial Hondurasului.

Honduras este cunoscută pentru o frecvenţă mare a loviturilor de stat, 100 de lovituri în cei 188 de ani de la proclamarea independenţei, şi pentru existenţa unei elite politice care consideră statul drept proprietatea lor privată. În ciuda existenţei unei sentinţe judecătoreşti pronunţate de către Curtea Supremă cu privire la demiterea lui Zelaya, înlăturarea sa de la putere s-a produs chiar în momentul când legislativul se pregătea să-l demită, fapt ce pune sub semnul întrebării întreaga chestiune. De ce atâta grabă când parlamentul l-ar fi putut demite fără probleme, Zelaya pierzând chiar şi sprijinul partidului din partea căruia a candidat în 2005?

Această nouă lovitură de stat aduce în prim plan probleme structurale mai vechi ale Americii Latine: sisteme politice care permit acumularea de putere în mâinile executivului, existenţa unei stângi militante şi populiste cu tendinţe vădit autoritare, existenţa unor elite politice cleptocratice, diferenţe uriaşe de venit între cei bogaţi şi cei săraci, subminarea instituţiilor politice democratice, criminalitatea organizată, terorism şi discriminarea populaţiilor indigene. Lovitura de stat a fost condamnată de către Statele Unite prin vocea preşedintelui Obama, de către OAS, de către Uniunea Europeană şi de către alte state şi organisme internaţioale.

Lovitura de stat din Honduras are o semnificaţie specială pentru Statele Unite, în sensul în care oferă o oportunitate, ce-i drept ilegitimă, de a contracara eforturile Venezuelei de a submina hegemonia americană în regiune. Pe de altă parte ridică şi anumite dileme: SUA nu pot susţine că sprijină instituţiile democratice în această regiune şi în acelaşi timp să recunoască un guvern instalat în urma unei lovituri de stat. Pe de altă parte înlăturarea lui Zelaya de la putere previne apariţia unei noi „democraţii bolivariene” care să conteste puterea americană. Regimurile populiste de stânga în emisfera vestică, chiar dacă sunt slabe, contestă puterea americană prin creearea de alternative la proiectele SUA şi prin atragerea de noi actori politici în regiune, dornici să submineze puterea americană: Rusia, China şi Iranul. Condamnarea loviturii de stat pare a fi la prima vedere o eroare dar trebuie privită într-un context mai larg: dacă ar fi părut că o sprijină, America ar fi devenit ţinta furiei mediatice a lui Hugo Chavez, care ar fi delegitimat poziţia americană din start. Loviturile de stat, chiar dacă sunt expediente atragătoare, pot avea consecinţe de neprevăzut pentru politica externă, dar în acelaşi timp trebuie găsit un răspuns serios la cei care o dată aleşi în funcţie încep să submineze instituţiile democratice.

George VIŞAN

Reclame

One comment

  1. Multi dintre cei care il sustin pe Zelaya au viziuni anti imperialiste si anti – neoliberale. La randul sau, renegatul, a venit la putere ca reprezentant al Partidului Liberal. Ceva nu se leaga aici. Pe de alta parte, SUA s-a purtat foarte frumos si atent cu Zelaya dupa ce a fost expulzat. SUA sunt acuzate ca ar fi organizat aceasta lovitura, din acelasi interes hegemonic, cunoscut intregii lumi, dar daca e asa, inseamna ca a facut-o in complice si cu Zelaya, si nu numai? In p lus, Zelaya nu are in tocmai o imagine foarte buna despre el, mai ales in ceea ce privesc principiile democratice si libertatea presei. Iar asta vine in contradictie cu declaratile sustinatorilor sai. Prin ce i-a cucerit Zelaya pe cei care astazi il sustin, si cine mai are de castigat din acest conflict, in afara de SUA (nu pot sa cred ca nu e implicata). La rezistenta pe care o intampina aici, Statele Unite ar fi avut nevoie si de alti complici. Si de ce se impacienteaza atat de mult vecinii Hondurasului? Teama unui destin similar?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s