România frivolă și violul Răspunde

480720
Pe lângă contul oficial de Facebook, am și un al doilea cont din umbră. Al doilea cont nu are poză de profil sau identitate reală. L-am făcut ca un experiment în a vedea câți prieteni își poate face un profil evident fictiv. Experimentul a fost oprit când am observat că un cont fictiv se împrietenește deosebit de ușor cu alte conturi fictive.

Dar contul a rămas și mă uit din când în când la prietenii ego-ului meu imaginar să văd ce mai fac. Este România mea profundă. România profundă a altora este o bunică de la țară recitând stereotipuri. România mea profundă (pe care o folosesc uneori ca referință) este tânără, ușor coca, ușor pitzi și, mai ales, nesănătos de deschisă în a se împrieteni cu conturi dubioase de Facebook.

Pe România mea profundă o doare în cot de majoritatea temelor noastre civice și politice. Excepțiile sunt turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014 (acelea de au adus două milioane la urne) și de violența contra femeilor. Ok, nici de acelea nu le pasă la foarte mulți, dar măcar unora le pasă. Pentru că, surpriză, pitzilor nu le place să fie bătute.

Dar să nu credeți că România mea profundă apelează la temele și copy-writingul produs de elita civică și politică a României. Prima dată când am observat preocuparea cu violența contra femeilor era un poster improvizat care marșa pe gelozie (violența crește probabilitatea infidelității, gen). Zilele acestea circulă materiale de import.

Ori, nu există lucru mai umilitor pentru noi, ceilalți, decât faptul că există o cerere de mesaje anti violență care ajunge să fie satisfăcută cu produse din India. Nu pentru că nu avem mesaje ci pentru că nu comunicăm. Noi scriem politică pe blog, facem manifestație feministă cu fetele și sperăm să apărem la Digi24 (1% cotă de piață) și altele asemenea. Nu prea vorbim cu ei, ceilalți. Ceilalți nu au conștiința de gen suficient de dezvoltată, nu înțeleg cum societatea patriarhală este cauza ascunsă a palmelor primite în dormitor. Nu știu să dezbată subtilitățile constituționale ale lui 2012. Nu au o părere despre noul Cod Fiscal. Niște țărani. Nu ai cu cine, domle, nu ai cu cine. Dar de fapt… nici ei nu au cu cine.

Dacă pașoptiștii mergeau la popor și îl învățau să traducă slobozenie prin libertate, noi stăm cel mai adesea în bula noastră confortabilă. Produsele noastre nu sunt vizibile în cârciumi, cluburi, biserici și canale de divertisment (exemplu).

Poate că unii dintre noi nu au poporul pe care îl merită. Dar, cu siguranță, unii din popor nu au elitele pe care le-a merita.

Andrei Tiut

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s