Ghidul jihadistului Răspunde

marais
Octavian Manea despre natura atacurilor din Paris, în Revista 22

La un moment dat, în 2015, după masacrul redacției Charlie Hebdo, a început să circule pe Internet un fel de compendiu de rezistență urbană – Cum să supraviețuiești în Occident. Ghidul Mujahedinului – destinat musulmanilor care trăiesc în teritorii majoritar neislamice. Fusese redactat de un observator al tendințelor jihadului global cu o experiență de peste un deceniu. Premisa era aceea că războiul viitorului purtat pentru „cucerirea Romei“ va lua forma „războiului urban desfășurat în orașele și pe străzile Europei. Rolul principal revenea celulelor foarte mici (de două-trei persoane), iar accentul cădea pe one man army.

Gherila urbană sub forma swarming-ului, a roiului de atentate simultane, un tipar deja probat în atacurile din Mumbai din noiembrie 2008, oferea coordonatele ideale ale succesului. Publicul țintă pare a fi preponderent „generația jihadului individual“ (cum este numită la nivelul procurorilor francezi specializați în cazuri de terorism) și care, după cum se conturează din profilul atacurilor din ultimii ani, expune o rezervă inepuizabilă: Mohammed Merah (Toulouse, 2012), frații Țarnaev (Boston, 2013), frații Kouachi (Paris, 2015) sau Ahmed Coulibaly, cel care a luat cu asalt băcănia evreiască imediat după masacrul de la Charlie Hebdo. Și fiecare dintre ei este un Anders Breivik în oglindă. Nu au neapărat nevoie de infrastructura organizației, dar trebuie să întrupeze spiritul ISIS. În mod ideal, „singura conexiune cu Statul Islamic este ideologică“. Să ne amintim că atentatorii Charlie Hebdo au trebuit să-și facă un credit la bancă pentru a-și cumpăra armele folosite.

Scopul „manualului“ era acela de a-i familiariza pe cei interesați cu o serie de tehnici care să îi transforme într-un fel de „agenți secreți“, să dezvolte o existență dublă, paralelă, pentru a supraviețui în lumea occidentală. Obiectivul este ca în timp să devină un fel de activiști specializați în subversiune societală. Travestiul identitar, camuflarea fondului religios, schimbarea înfățișării, adoptarea unui nume vestic – toate sunt parte dintr-o artă a disimulării (taqiyya) menită să nu trezească suspiciunea serviciilor de securitate. Ceea ce conta era șlefuirea unui friendly look, a unui profil banal, în media occidentale.

Apoi, esențială era deprinderea și exersarea aptitudinilor necesare: tehnici de autoapărare, mânuirea cuțitelor, confecționarea de bombe improvizate, trasul la țintă. Acesta din urmă trebuia practicat în sfera privată cu arme de jucărie sau destinate paintball-ului. Aptitudinile urmau să fie perfecționate și simulate la nesfârșit în laboratoare virtuale prin jocuri precum Call of Duty, pentru a se familiariza cu atmosfera și presiunea războiului urban. Armele adevărate pot fi achiziționate ulterior din lumea subterană a crimei organizate, prin intermediul dealerilor și al bandelor. Bruxellesul pare să fi devenit un veritabil hub de alimentare cu arsenale și resurse ale morții. De aici și-au achiziționat atentatorii de la Charlie Hebdo lansatoarele de rachete și puștile de asalt. De aici provin și artizanii de acum ai atentatelor. În noua logică a gherilei urbane, kalaşnikovul devine reperul unui alt tip de teroare – „personalizată, țintită, capabilă să provoace genul de dramă urbană de uzură care confiscă atenția unei societăți“.

După 2003, ramura Al-Qaeda din Irak (AQI), precursoarea Statului Islamic, a proliferat în atmosfera clivajelor sectare pe care le-a încurajat cu agendă. Războiul civil interconfesional a însemnat împingerea suniților și mai mult în brațele sale protective. Este scenariul care se forțează și în inima Europei. Eventualele răbufniri punitive, cu concursul extremei drepte, împotriva refugiaților sau a comunităților musulmane ar fi o mană cerească pentru jihadiști.

Semnalul că trebuie să lovească, să semene și mai multă teroare, să adâncească și mai mult distanța dintre cele două lumi. „Iată cum începe viitorul Jihad în Europa“: prin inflamarea celuilalt, a minoritarului, a Franței marginale, la France des banlieues et des cités, prin intrarea într-o spirală de sumă zero și demonizarea colectivă. Asta trebuie să evităm cu orice preț: „iugoslavizarea“, chiar și spirituală, a Franței.

Octavian Manea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s