Generalul Mattis, un anti-Trump la Pentagon Răspunde

gettyimages-109691684

Octavian Manea despre noul șef la Pentagonului

Nominalizarea generalului în retragere Jim Mat­tis, zis „Câinele Turbat“,  pentru șefia Pen­tagonului, o poziție deținută tradițional de un civil, este atipică pentru regimul politic din SUA. Mai există un singur ast­fel de precedent, cel al ge­ne­ralului Marshall, la începutul războiului din Coreea. Mattis are nevoie de o dispensă din partea Congresului și foarte probabil că o va obține. Și as­ta pentru că trăim în vremuri cu un președinte atipic. Din­colo de simbolismul imediat al nominalizării – „experiență de război pentru o țară aflată în război“ –, Mattis la Pentagon reprezintă o potențială veste bună pentru lumea din afară. Este foarte importantă astfel memoria ins­ti­tu­țională pe care „Câinele Turbat“ o aduce în Ad­ministrația Trump.

Are un sens profund al istoriei și un respect special pentru generația care, după marile răz­boaie mondiale ale secolului XX, a împins America spre asumarea unor responsabilități globale și spre îmbrățișarea rolului de custode al ordinii postbelice. America a învățat atunci o lecție pe care Mattis o reamintește ori de câte ori are ocazia: „nu poți întoarce spatele lumii“; „cea mai mare generație ne-a con­sa­crat implicării în lume, nu să ne retragem din ea“.

Ecosistemul instituțional creat atunci (NATO, ONU) reprezintă un interes național al SUA:

Nu trebuie să pierdem din vedere fap­tul că ordinea internațională pe care am cons­truit-o din cenușa celui de-al doilea răz­boi mon­dial merită apărată și consolidată.

Este moștenirea, testamentul „ma­rii generații“, pe care Mat­tis o va apăra în mandatul său.

Spre deosebire de Trump, ca­re vede doar pasageri clan­des­tini și free loaderi, aliații și alianțele sunt repere fun­da­mentale pentru generalul Mat­tis. Sunt asset-uri, nu ex­ter­nalități negative. Istoria l-a în­vățat un lucru: „națiunile cu aliați le înving pe cele fără aliați“. Mattis a descoperit direct pe câmpul de luptă utilitatea alianțelor atunci când în cam­paniile post-9/11 America nu a fost ni­cio­dată singură. Dar pentru a avea aliați, Ame­rica trebuie să arate acelaşi tip de angajament și de empatie:

Nu poți să le fii prieten doar în zilele cu vreme bună. Trebuie să le fii alături în momentele grele.

Fără îndoială, în Orientul Mijlociu ca și în celelalte teatre com­batante – Europa și Pa­cific – în special după un discurs electoral atât de toxic, Mattis va avea mult de lucru pentru a reclădi percepția că Statele Unite rămân „un aliat de în­cre­de­re“ pe care poți să te bizui. Cu atât mai mult în epoca politicii post-adevăr, când an­ga­ja­mentele ferme tind să devină niște construcții golite de conținut și cu geometrie variabilă. Din această pers­pectivă, Mattis va fi un se­cre­tar al „rea­si­gurării“, astfel „că primele 6 luni ale anului viitor și le va petrece ajutând Ame­rica să-și revină, să se recupereze după ul­timele 12“, cum bine a sugerat Amy Zegart, pro­fesoară la Stanford University.

Experiența sa formativă definitorie este legată de marile șocuri care au transformat lumea ara­bă în ultimii 40 de ani. Scena pe care ge­neralul Mattis și-a consumat cea mai mare par­te a carierei profesionale este un Orient Mij­lociu răvășit de două mari tendințe: pe de o parte, radicalismul șiit (întruchipat de re­gi­mul mullahilor de la Teheran, precum și de ex­tensiile lor surogat din regiune, precum Hez­bollahul libanez); pe de altă parte, radi­ca­lismul sunnit articulat de Al-Qaeda și Statul Islamic. În mai toate discursurile sale revine un moment fondator cu un simbolism aparte în istoria infanteriei marine americane: atacul terorist asupra forțelor de menținere a păcii din Beirut (octombrie 1983), în urma căruia sunt uciși 220 de puşcași marini. Este epi­so­dul care l-a făcut pe Mattis să rămână pentru tot restul vieții în gardă față de agenda anti-statu-quo a Iranului de după 1979, un regim care niciodată nu și-a abandonat adevărata natură, cea de „cauză revoluționară“ și care îl transformă în „cea mai mare amenințare pe termen lung pentru stabilitatea și pacea Ori­entului Mijlociu“.

Mattis se desparte însă de președintele ales în ceea ce privește tra­ta­tul nuclear încheiat între comunitatea internațională și Iran și a cărui eventuală de­nun­țare unilaterală nu ar aduce nimic bun Ame­ricii. Crede în utilitatea și virtuțile aces­tu­ia. Dar, în paralel, susține concentrarea efor­tu­rilor de îndiguire regională pe câteva paliere suplimentare, în special prin contrabalansarea campaniilor de subminare hibridă practicate de forțele speciale Quds (o prelungire a Găr­zilor Revoluționare Iraniene).

Oare ce ar putea să îl învețe pe Trump cu pri­vire la Rusia și China? Mattis are convingeri fer­me pe subiect, pe care și le-a rafinat în ultimii ani la Stanford University în umbra lui George Shultz, secretarul de stat al lui Ronald Rea­gan. Vede un atac pe multiple direcții asu­pra ordinii, sistemului de norme și reguli post­belice: în felul lor, „când te uiți la Rusia și China împreună, vezi că amândouă atacă sis­temul statal“; „Putin încearcă distrugerea sis­temului statal din străinătatea apropiată. Do­rește un veto asupra intereselor economice, diplomatice și de securitate ale țărilor din vecinătatea Rusiei. Nu le vrea suverane pe propriul viitor.“ Din această perspectivă, ur­gența momentului este una singură: „cum sus­ținem ordinea globală?“; „trebuie să sal­văm sistemul postbelic.“

În general, este un discurs situat la celălalt ca­păt al spectrului față de retorica de campanie a lui Trump. Este, de fapt, mult mai aproape de Hillary Clinton, de discursul establisment-ului republican de politică externă și al aripii NeverTrump (nu degeaba a fost curtat masiv de aceasta), din simplul motiv că reflectă tușe mari tradiționale de factură bipartizană.

Octavian Manea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s