Enciclica imaginară (Papa nu este un eco-anarhist) 1

SG_729_pope-620x349[1]

Enciclica imaginară (Nu, Papa nu este un eco-anarhist)

Benedictinii au promovat în Biserică conceptul „ora et labora”: roagă-te și muncește. Munca lor însemna adeseori copierea și împodobirea de manuscrise, adicăo muncă destul de intelectuală pentru acele vremuri. Un grup de benedictini care simțeau că munca ar trebui să fie mai accentuat manuală au format Ordinul Cistercian, care a devenit un factor de propagare al agriculturii raționale și al inovației tehnologice medievale. În schimb, Ordinul Franciscan (sau, mai degrabă, ordinele franciscane) a promovat virtuțiile sărăciei. Au existat sfinți ai Bisericii Catolice care au alinat suferințele celor bolnavi, după cum au existat sfinți care au subliniat demnitatea suferinței care îl apropie pe om de Dumnezeu.

Unii dintre sfinții și multe dintre ordinele călugărești au reprezentat inițial mișcări de reformă în interiorul bisericii. Fiecare a promovat o virtute care părea să fie uitată, neglijată sau abandonată în timpul său istoric. Din perspectiva Catolicismului, însă, nu există o ierarhie a acestor sfinți și reformatori. Atunci când un ordin se ridică, celelalte nu dispar. Atunci când cultul unui sfânt ia amploare, ceilalți sfinți nu sunt abandonați. Teologia e complicată, societatea e complicată și, inevitabil, Biserica este complicată.

În timpul Papei Ioan Paul al doilea, poate și din cauza domniei îndelungate, acest fapt părea bine înțeles de către opinia publică. Papii Benedcit al XVI-lea și Francisc, în schimb sunt priviți adeseori prin prisma unor clișee. Citez fără să mai dau sursa:

Papa Francis, o personalitate foarte apreciată pentru viziunea open-minded pe care o are asupra multora dintre problemele controversate în catolicism și lume, în sens larg, s-a alăturat luptei împotriva fracturării hidraulice. Papa s-a întâlnit luni cu un grup de activiști argentinieni, iar rezultatul este o scrisoare pe care Suveranul Vaticanului a trimis-o instituțiilor catolice din lume. Enciclica – adică o scrisoare papală care cuprinde directive oficiale – atrage atenția asupra riscurilor de mediu și problemelor de sănătate pe care le cauzează extragerea gazelor de șist prin fracturare hidraulică.

 Ei bine, realitatea este mai complexă. Să luăm aspectele ei pe rând.

(1) Preocuparea modernă a Bisericii Catolice față de sărăcie nu a venit odată cu noul papă, ci odată cu Doctrina socială a Bisericii și cu „Rerum Novarum” (1891). Pe militiaspirituala.ro am citit un articol care sugerează că ultima poziționare importantă ar fi avut loc în 2011. Astfel, papa Francisc este liberal dacă îl comparăm cu conservatorismul anglo-saxon de inspirație protestantă care privește uneori sărăcia cu suspiciune. Dar același papă este cât se poate de mainstream în sânul bisericii sale.

(2) În ceea ce privește homosexualitatea, suveranul pontif insistă pe diferența dintre tentație și păcat. „Cine sunt eu să judec?” se referă tocmai la această înclinație. Practica homosexuală rămâne un păcat, dar omul homosexual nu este obligat să păcătuiască:

A person once asked me, in a provocative manner, if I approved of homosexuality. I replied with another question: “Tell me: when God looks at a gay person, does he endorse the existence of this person with love, or reject and condemn this person?” We must always consider the person. (sursa)

(3) Pe un plan mai larg, papa a cerut Bisericii o regândire a priorităților, lăsând în plan secund probleme precum reproducerea sau homosexualitatea. Ca să înțelegeți, însă, această abordare, trebuie să vă gândiți că Biserica Catolică are o doctrină a colaborării cu răul care constă în esență în alegerea bătăliilor pe care are sens să le poarte și a luptelor pe care să le țină în suspensie. Papa Francisc nu vine cu o schimbare a dogmei față de predecesorii săi și nici măcar cu o nuanțare a acesteia. Pur și simplu are o altă strategie de negociere în relație cu societatea globală. Iar această strategie este posibil (probabil) cauzată și de eșecul său de a opri căsătoriile homosexuale în Argentina.

Cu siguranță, însă, papa Francisc nu dorește o relaxare asemănătoare în relația cu credincioșii, el susținând în mod repetat necesitatea unei trăiri religioase autentice:

There is no such thing as low-cost Christianity. Following Jesus means swimming against the tide, renouncing evil and selfishness (Twitter)

(4) Să revenim însă la problema fracturării. Papa Francisc a primit mai mulți militanți argentinieni. Printre altele, a acceptat să se fotografieze cu o serie de tricouri. Dintre acestea, militanții se pare că au ales să popularizeze doar temele despre fracking. EJOLT a anunțat că papa i-a asigurat că următoarea sa enciclică se va preocupa de „natură și oameni” (sursa).

În schimb, papa Francisc nu a spus cu cuvintele sale că apa este mai importantă decât aurul sau că se opune fracturării. Astfel, titlul EJOLT – „The Pope says NOPE (Not on Planet Earth) to Fracking and Mega-mining”) – este mincinos. Vaticanul, de asemenea, nu a confirmat în nici un fel că papa s-ar opune fracturării. Enciclica de care vorbește citatul nu există și nu a fost trimisă (presupun aici mai degrabă proastă documentare decât minciună).

Probabil că o enciclică care să vorbească despre natură va exista, fiind dealtfel în spiritul tradiției recente a Bisericii. Dar (4.1) Biserica Catolică admite că nu se poate substitui consensului științific; în materie de fracking acest consens pare să se formeze în jurul ideii că fracturarea în sine nu prezintă riscuri dar procesul tehnologic asociat poate produce și chiar a produs contaminare a resursei de apă. De asemenea (4.2) prioritățile acestui papă sunt sărăcia în lume și regenerarea credinței în interiorul Bisericii; fracturarea este în mod evident o sursă potențială de reducere a sărăciei.

Mă aștept, de aceea, ca viitoarea enciclică să nu „condamne frackingul” ci, ce mult, să propună o serie de criterii de responsabilitate științifică și socială pentru proiectele de fracturare. Odată stabilit acest cadru, însă, Biserica nu se va erija a priori ca judecător în fața autorității laice.

Andrei Tiut

Alte articole pe legate de politică și credință:

Un comentariu

  1. Pingback: Papa, enciclica și ecologia « Civitas Politics

Lasă un comentariu