Intro. Acest articol începe destul de arid, didactic și lingvistic. Nu vă speriați, partea suculentă vine la urmă.
Unu. În terminologia anglo-saxonă (pe care o folosesc Wikipedia, CNN și BBC) schisma din 1054 a împărți Biserica creștină în:
-
Roman Catholic Church
-
Greek Orthodox Church
Observați vă rog lipsa cratimei. Contează. O traducere decentă a acestor termeni ar suna așa:
-
Biserica Catolică Romană
-
Biserica Ortodoxă (Bizantină)
Observați cum am tradus greek prin bizantin. Asta pentru că termenul greek făcea referință la grecii din Bizanț și limba lor greacă. Bizanț, adică Constantinopole, astăzi Istambul în Rep. Turcă, era și este scaunul Patriarhului Constantinopolului, cea mai înaltă poziție (onorifică) din Ortodoxie.
Pentru anglo-saxoni (care sunt protestanți) această terminologie lungă are sensul ei pentru că evită confuzii. Românii nu au de ce să se complice, așa că spun simplu:
-
Biserica Ortodoxă
-
Biserica Catolică
Doi. Biserica Catolică nu este o cacofonie rușinoasă, ci o excepție acceptată de Academia Română.
Trei. Biserica Catolică, în funcție de organizarea rituală și ecleziastică, se împarte în:
-
Biserici Catolice de Rit Occidental (sau Latin), adică colocvial romano-catolice (!!)
-
Biserici Catolice de Rit Oriental, adică colocvial greco-catolice
(În fapt riturile sunt în număr de 23. Dar să nu ne complicăm.)
Observați cum folosirea corectă a cuvintelor „grec”, „roman” și a cratimelor este esențială.
Patru. Denumirea oficială a Bisericii Greco-Catolice este:
-
Biserica Română Unită cu Roma, cunoscută și ca Uniată sau Unită. Acești din urmă termeni sunt colocvialismele secolelor trecute
Cinci. Termeni precum unită sau uniată fac referire la unitatea de credință dintre cele două biserici catolice. Ele se revendică de la exact aceleași adevăruri teologice (dogme), în schimb au calendare, ritualuri și unele practici diferite.
Șase. Vorbind de practici, este incorect să spunem „Biserica Catolică impune celibatul preoților”. În fapt preoții greco-catolici au adeseori permisiunea de a se căsători (cu femei). Avem aici o practică diferită acceptată pe bază de derogare. Dar stați liniștiți, această greșeală este frecventă și în presa occidentală.
Șapte. Cele două biserici (greco- și romano-catolică) se află în comuniune. Adică credincioșii au voie să se împărtășească unii de la preoții celorlalți deoarece credința lor este identică. Prin comparație, Biserica Ortodoxă și cea Catolică, dincolo de anumiți pași de apropiere, nu sunt în comuniune.
Opt. Este cu totul aberant să vorbim despre religia romano- sau greco- catolică. Faptul că recensământul folosește acești termeni este doar o simplificare care stă mărturie pentru sensibilitatea culturală a statisticienilor.
Nouă. Din punct de vedere al Catolicismului, ortodocșii sunt schismatici. Altfel spus, credința (dogma) lor nu este greșită (eretică), ci ei doar s-au separat de trupul comun (universal, catolic) al Bisericii. Catolicii consideră în general contradicțiile în declarațiile de credință (ortodox vs. catolic) sunt în esență moduri de exprimare diferită ale acelorași adevăruri.
Ortodocșii, în schimb, consideră în majoritatea lor că catolicii sunt eretici, adică credințele lor sunt greșite și vor merge în iad.
Zece. Ultimul sinod ecumenic ortodox a avut loc în 787. Astfel Biserica Ortodoxă nu are un răspuns oficial la ultimele nuanțări ale catolicismului
Unsprezece. Din punct de vedere dogmatic nu există papi liberali. Biserica Catolică este o biserică apostolică care își ia adevărurile de credință din Biblie și din Tradiție. În acest sens Conciliile (=Sinoadele) Vatican Unu și Doi au căutat să clarifice adevărurile credință într-o lume cu obiceiuri și tehnologii noi, dar nicidecum să inoveze. Inovația teologică este interzisă.
Astfel să spui că un papă se opune homosexualității, preoților femei, etc., este o tautologie.
Doisprezece. Desigur, modul în care ortodocșii și catolicii definesc Sfânta Tradiție diferă; de unde și diferențele dogmatice.
Treisprezece. Liberalismul bisericii catolice se poate manifesta în schimb în rituri și relația sa cu societatea (Facebook, Twitter, muzică de chitară în biserici).
Paiseprezece. Infailibilitatea papală nu înseamnă că papa este infailibil ca persoană! Ci doar că, dacă proclamă o dogmă ex cathedra, adică respectând anumite solemnități, atunci acea dogmă este în mod necesar adevărată, căci prin intermediul Papei vorbește în fapt Sfântul Duh. Este un caz explicit de fă ce zice Papa, nu neapărat ce face acesta.
Bonus (scris preventiv pentru a evita un anumit tip de comentarii): Scopul principal al Bisericii Catolice (sau oricare alta) este salvarea credincioșilor și nu progresul social, egalitatea, prosperitatea sau ajustarea indicelui Gini. Orice efort de a judeca succesul sau eșecul bisericilor în funcție de criterii care le sunt străine dovedește o slabă informare.
UPDATE: Mulțumiri Radu Capan care s-a uitat peste acest text inainte sa devina viral.
Pe teme asemănătoare:
7 poziţii despre avort, de la o extremă la alta. (A. Tiut)
În umbra eșecului multiculturalismului (A. Nicuțar)
Stânga vs dreapta în politica românească (A. Tiut)
Disonanțe cognitive, dreapta românească și libertatea de expresie și conștiință (G. Vișan)
Civitas Politics 
Buna,
E bine ca s–au adus aceste clarificari, necesare spun eu.
Eu as mai adauga altele, cele scrise mai sus.
Si anume:
Trei. Biserica Catolică, în funcție de organizarea rituală și ecleziastică, se împarte în:
Biserici Catolice de Rit Occidental (sau Latin), adică colocvial romano-catolice (!!)
Biserici Catolice de Rit Oriental, adică colocvial greco-catolice
(În fapt riturile sunt în număr de 23. Dar să nu ne complicăm.)
Observați cum folosirea corectă a cuvintelor „grec”, „roman” și a cratimelor este esențială.
Aici, as face o mica observatie. Si anume, Biserica Catolica de rit occidental, la randul ei se imparte in cea ROMANO-CATOLICA si cea de RIT AMBROZIAN (sunt cateva parohii in Milano si in alte parti in Italia). Cea, de rit oriental, nu se numensc colocvial greco-catolice, ci, pur si simplu Biserici Catolice de Rit Oriental. Biserca Greco-Catolica este de rit bizantin.
Șapte. Cele două biserici (greco- și romano-catolică) se află în comuniune. Adică credincioșii au voie să se împărtășească unii de la preoții celorlalți deoarece credința lor este identică. Prin comparație, Biserica Ortodoxă și cea Catolică, dincolo de anumiți pași de apropiere, nu sunt în comuniune.
Si aici, as avea un mic comentariu. Si anume, cele doua Biserici surori, cea Catolica si cea Ortodoxa sunt in comuniune, si ambele isi recunosc cele 7 sacramente sau taine. Credinciosii uneia sau alteia, pot accede acestor sacramente cand nu au acces la Biserica lor, Ortodoxa sau Catolica.
Multumesc!
“si cea de RIT AMBROZIAN”
Deja intrati in subtilitati. Eu as fi fericit sa fie inteleasa structura eclesiala in Romania. Pana la parohiile din Milano… e cale lunga .
“Credinciosii uneia sau alteia, pot accede acestor sacramente cand nu au acces la Biserica lor, Ortodoxa sau Catolica.”
Catolicii da, au acces, si este o completare binevenita. In partea ortodoxa exista o critica puternica a ecumenismului, inclusiv prin scrisori publice ale calugarilor de la Athos si Grecia (incl episcopi), care critica virulent pana si rugaciunea comuna.
Tot ce e scris mai sus poate deveni irelevant prin alte traditii, conventii, mitologii. Multora pur si simplu nu le pasa prea mult de conventiile si mitologiile crestine. Sa nu absolutizam nimic.
Credinta e mult prea mult exteriorizata, va rog sa o pastrati pentru voi. Lumea asa cum e acum sufera prea mult din cauza militantilor religiosi de toate culorile.
@alu Articolul este o critica a modului in care catolicismul e reflectta in presa. Nu comentez daca ar trebui sa fie reflectat mai mult sau nu, Dar un lucru care apare la stiri trebuie sa para corect, ma gandesc eu.
In plus, relevanta temelor blogului este judecata de editorii sai, zic eu….
7. Sunt de acord cu Raul.Din ce știu eu, indiferent de critici sau nu, bisericile ortodoxa si atolica sunt compatibile in sensul in care riturile oficiate în una sunt recunoscute in cealalta.
Exista o Comisie de dialog ecumenic (denumirea este aproximativa). Dar acea este echivalentul unei comisii de experti. Cei care ar trebui sa ia decizia din partea ortodoxa (in primul rand Patriarhii) nu au luat aceasta decizie.
In fond, singurele cai de a lua aceasta decizie ar fi un Sinod Ecumenic sau consensul credinciosilor. Ori, am sti daca s-ar intampla oricare dintre acestea 🙂
Eu vroiam sa spun altceva. Idea e că, dacă ești botezat, de exemplu, de un preot catolic, într-o biserică catolică, ești considerat botezat și de către Biserica Ortodoxa. Cel puțin așa știu eu, dar nu mai știu să spun unde am găsit asta.
@ Combo: Atat timp cat botezul este facut in numele Sfintei Treimi si la intentia Bisericii, el este valid si licit in toate Bisericile crestine, indiferent de confesiune.
@Andrei: Din cate stiu eu, exista documente semnate de ambele parti, pentru recunoasterea reciproca a celor 7 sacramente. Restul….e tacere:) sau propaganda, sau orgolii, sau…
@Combo: A nu se confunda „riturile oficiate” cu liturgiile (implica atat Liturghia cat si alte rugaciuni [a se vedea etimologia cuvantului: liturgie=lytos+orgos (in lb greaca)=lucrarea poporului, a comunitatii]). Ritul este modalitatea de exprimare exterioara a rugaciunilor (e cea mai simpla definitie care mi-a venit in minte acum); de ex: ritul ambrozian, bizantin sau constantinopolitan, malabarez, siro-malankarez, etc.
@ Alu: daca nu am avea traditie, si nu ma refer strict la cea religioasa, unde si ce am fi? Cum ne-am defini? Plus, sentimentul religios, atat la romani cat si la alte natiuni, nu cred ca trebuie judecat, mai bine spus, cultura, exprimarea ei nu este criteriu de judecata. Restul…e tacere:) sau orgolii, sau extremism (Dumnezeu, Alas, Eos, sau cum vrem fiecare, sa ne fereasca de extremism.)
@Alu
Tot ce ati scris mai sus este irelevant pentru ceilalti cititori sau comentatori. Multora (eu banuiesc ca tuturora) nu le pasa de comentariul dumneavoastra (in afara de mine care am la dispozitie un sfert de ora de pierdut timpul)
Credintele si umorile care va incerca va rog sa vi le pastrati pentru dumneavoastra. Lumea asa cum e ACUM sufera prea mult din cauza militantilor atei, nihilistilor sau pur si simplu a bagatorilor in seama.
Daca aveti o problema cu temele dezbatute nu va impiedica nimeni sa va creati un blog pe care sa scrieti vrute si nevrute. Sunt convins ca veti avea o audienta direct proportionala cu minunatele idei care va trec prin cap
Am lasat sa treaca acest comentariu pentru ca raspundea altuia in mod egal agresiv. Rugamintea mea totusi este sa pastram tonul mai bland, chiar atunci cand celalat nu scrie intr-un mod care sa ne para politicos.
Cel care a scris asta a incercat sa faca ceva ce dumneavoastra n-ati inteles. Multii ortodocsi n-au idee de marea schisma,dar comenteaza ca Biserica catolica e de vina. Ortodocsi ii numesc pe catolici „pocaiti” si pe protestanti,dar nici macar nu stiu ce e pocainta. Asa ca e binevenita aceasta scriere. Documentati-va inainte sa vorbiti. In plus, de aia e credinta cum e in lume, pt ca multi nu sunt interesati de Dumnezeu,dar au tupeul sa vorbeasca de credinta
Domnule, nu inteleg ce n-am inteles! Ce scriere e binevenita? A lui Alu (sic!)? A scris Alu ceva de ortodocsi, schisma, pocainta? Ce sa ma documentez? Am dat eu vreo informatie, am formulat eu o judecata de valoare despre textul scris de domnul Andrei Tiut? Despre ce vorbim aici?
Sincer, am impresia ca ma confundati cu Mos Craciun!
@Andrei: Referitor la acea comisie mixta de dialog, banuiesc ca va referiti la cea din Romania, formata din prelatii greco-catolici, romano-catolici si ortodocsi. Daca e asa, decizii s-au luat, atat dintr-o parte, cat mai ales din cealalta parte (cea enuntata de dumneavoastra); rezultatul, il stim, il vedem, il simtim: „s-a rezolvat! Nu se poate!”. E praf in ochii tuturor, atat timp cat nu ne asezam sinceri, deschisi, si mai ales responsabili la masa, ca sa discutam. Aici, este o problema, poate una de constiinta (iar aici, alegeti dumneavoastra daca este laxa, rigida, sau…OK:) ).
@ Toiu: E bine ca ati dat un raspuns distinsei doamne sau domnisoare. Inseamna ca totusi, nu a trecut neobservata. Dar, cred ca mai bine este, cum zicea si Andrei, sa ramanem in limitele bunului simt, al dialogului si evident al respectului. Daca celalaltl nu ne respecta, nu inseamna ca trebuie sa facem la fel. Problema de ipseism sau de credinta a unora nu ar trebui sa ne faca decat sa reflectam la modul cum decurg lucrurile in Romania (nu vreau sa parasesc granita). Vedem sondajele….alegeti dumneavoastra care, nu?:)
@Vio: Toti sunt interesati de Dumnezeu, pana si ateul, care din punct de vedere filosofic, nu exista:) Ca unii il numesc Dumnezeu, altii Yahwe, etc. dar toti suntem religiosi prin insasi natura noastra umana.
@Raul,ma refeream in special ca multi vorbesc fara sa cunoasca…si multi critica fara sa cunoasca ce critica sau isi dau cu parerea fara cunostinte minime…
Vio, stiu atat de bine aceste lucruri. Acesti indivizi sunt efectivi orbiti de puterea lor de a comenta, de autosuficienta incat cred ca, atat de mult au, incat trebuie mereu sa dea si celorlalti din ceea ce au.
Iata o persoana care stie ce vorbeste. Sunteti printre foarte putinii oameni care stiu ce sa zica.
Nu la asta:
http://en.wikipedia.org/wiki/Joint_International_Commission_for_Theological_Dialogue_Between_the_Catholic_Church_and_the_Orthodox_Church
Da, stiam de ea. Este un pic mai roditoare, mai vizibila, dar…ramane tot la acel nivel. Plus ca, il avem pe un cardinal, acum imi scapa numele, care a fost semnatarul celebrului document de la Balmand, care nu a fost nici macar obiectiv, ca sa nu spun partinic, cu Bisericile Greco Catolice romane, ucraniene, unguresti. Din pacate…
Oricum, actualul, inca Papa, a facut lucruri pe care nici macar Ioan Paul II nu le-a facut. Eu, aici, sunt de parere ca fiecare Papa isi are locul in istorie, Iar actualul, s-a achitat din plin de mandat. A cam dat si cu ratiunea si cu logica lucrurilor prin lume, ceea ce cam rar se intampla astfel de lucruri din partea mai marilor unor Biserici, indiferent care.
@Raul
Walter Kasper
A fost partinic in sensul ca a desfiintat (la modul figurat) Bisericile Greco-Catolice. Din punctul dansului de vedere Biserica Greco-Catolica a fost (este) un proiect esuat, in orice caz nu o cale de urmat. Noroc cu Papa Ioan Paul al II care a restabilit prestigiul BRU si a recunoscut martirajul acestei Biserici. Citez din memorie: „Isus a avut 12 ucenici dintre care unul L-a tradat, eu am avut 12 episcopi si nici unul nu m-a tradat, n-a tradat Biserica”.
@ Andrei: revin, pentru ca acum mi-am amintit ce trebuia sa mai scriu referitor la schisma si aruncarea anatemei dintr-o parte in alta, de zici ca si ei alearga ca Jiji la reconstructia statului de drept.
In teorie, si conform documentelor, unirea celor doua Biserici, Catolica si Ortodoxa, in acte este facuta. Conform Conciliului de la Ferrara-Florenta (1438-1445), ambele Biserici au semnat actul de unire, care, in teorie, repet, este in vigoare. Problema a stat un pic altfel cand reprezentantii bizantului s-au intors la casutele lor, si au dat nas in nas cu cei mici (cleri si mirean), care nu au vrut nici in ruptul capului sa auda de un asemenea act. Rezultatul: il traim!
@Toiu: da, asa e, ai dreptate. Imi statea pe limba domnul Kasper.Exact acestea au fost cuvintele lui, pe care le-ai scris mai sus. Un tip relativ rece si ingamfat, asa mi s-a parut la o prima vedere si auzire. Dar, ma rog, ce sunt eu sa judec cardinalii:)
Ceea ce cred că e bine de subliniat, este că salvarea nu poate fi facută într-un mediu insalubru, domina de incultură, lispă de educaţie şi bună creştere. Printre altele este de vazut şi că aplecarea spre satisfacerea necesităţilor umane de cultură: educaţie-informaţie, bunăstare materială, este mai accentuată în relaţia bisericilor creştine occidentale cu enoriaşii ei, în mod primordial, şi mai puţin accentuată în bisericile şi cultele orientale.
Asta este tot ce critic BOR pe lângă acceptarea acestei instituţii de a beneficia de fonduri din Bugetul de Stat.
Poate ca trebuia sa spuneti ca pana in prezent au existat foarte putine momente in care au fost proclamate dogme ex cathedra iar codificarea dogmei infailibilitatii este destul de recenta (la scara crestinismului) datand din 1870.
Pingback: Săptămâna 18-24 martie: agenda publică și predicții | Context Politic
Pingback: Enciclica imaginară (Papa nu este un eco-anarhist) « Civitas Politics
Reblogged this on Futuro Insieme.