Ușor-ușor noua enciclică a papei Francisc face valuri în dezbaterea publică globală. Să ne uităm și noi la ea.

Context

Trei lucruri caracterizează, poate, poziția papei Francisc în lumea contemporană. Prima este aplecarea sa către săraci și către modestie. A doua este acceptarea homosexualilor ca ființe umane. A treia este ne-acceptarea homosexualilor dincolo de acest nivel: nu se pune problema ca Biserica să binecuvânteze căsnicii homosexuale, preoți homosexuali practicanți sau să ofere sacramente celor ce practică homosexualitatea și nu se căiesc. Astfel, pe măsură ce anii pontificatului trec, a devenit din ce în ce mai vizibil că „liberalismul” papei este unul social și nu unul teologic. Pe de o parte „dreapta” începe să se simtă tentată să îi reproșeze că nu propovăduiește virtuțile pieței libere și ale urii față de alteritate; pe de altă parte „stânga” începe să se dumirească că Papa nu este un hipiot.

În aceste condiții, cu sau fără planificare, enciclica readuce papei controlul conversației. Militanții și, în general, cei preocupați de ecologie au material de discuție și meditație în vederea unor potențiale alianțe cu Biserica. În acest timp hipsterimea poate exploda în mediile sociale: OMG, OMG ce papă cool.

În general textul vorbește despre necesitatea de a repara problemele ecologice cauzate de om, aducând în acest sens argumente științifice standard și îndemnând țările mai bogate să plătească cea mai mare parte a facturii. Despre aceste aspecte veți găsi clarificări suficiente în altă parte. Eu voi insista asupra unor legături care, în presa de limbă engleză (deci, în general, de cultură protestantă) nu sunt poate subliniate suficient.

Ecologie și virtute creștină

Preocuparea creștinului față de natură vine din mandatul pe care Dumnezeu l-a dat lui Adam. Astfel, nu există pentru creștin o tensiune între credință și necesitățile religiei.

The Bible teaches that every man and woman is created out of love and made in God’s image and likeness (cf. Gen 1:26). This shows us the immense dignity of each person, “who is not just something, but someone.

Implicit, nu poți să te apropii de Biserică pentru doctrina sa socială și să ignori restul. Astfel liberalismul ecologic nu contrazice conservatorismul religios ci îl întărește și îl completează

Ecologie și sărăcie

Conexiunea dintre aceste două concepte este redată aproape obsesiv în text. Pe de o parte distrugerea mediului lovește mai ales în cei săraci. Pe de altă parte efortul de a curăța mediul nu trebuie făcut cu ignorarea efectelor sociale. Sub nici o formă, ma ales, preocuparea față de om nu trebuie subordonată celei față de natură:

At one extreme, we find those who doggedly uphold the myth of progress and tell us that ecological problems will solve themselves simply with the application of new technology and without any need for ethical considerations or deep change. At the other extreme are those who view men and women and all their interventions as no more than a threat [s.m.], jeopardizing the global ecosystem, and consequently the presence of human beings on the planet should be reduced and all forms of intervention prohibited. Viable future scenarios will have to be generated between these extremes, since there is no one path to a solution.

Religie, doctrină, tehnologie, modernitate

În ceea ce privește rolul tehnologiei în această poveste lucrurile mi s-au părut cumva confuze. În tradiția Bisericii Catolice, Papa recunoaște știința ca o formă de cunoaștere a creației lui Dumnezeu și dezvoltarea modernă, ca o împlinire (în anumite limite) a mandatului lui Adam și al Evei de a stăpâni pământul.

Dar din această descriere lipsește rolul cel mai relevant contextului, acela de a fi contribuit la combaterea sărăciei (ex revoluția verde) sau la controlul poluării. Adică, nu lipsește cu totul, apare la nivel de exemple, dar nu pare să fie considerat tipic.

Tipic, fundamental chiar, este acel progres științific și social care caută să stăpânească natura și nu să se integreze în ea. Acest tip de progres nu este agreat de papă, ceea ce îi dictează și natura propunerilor.

Nobody is suggesting a return to the Stone Age, but we do need to slow down and look at reality in a different way, to appropriate the positive and sustainable progress which has been made.

Observați ordinea. În primul rând să ne mai potolim nițel și abia în al doilea rând să facem niște opțiuni. Este o logică accesibilă unei persoane religioase. Dar, în măsura în care discursul se adresează celor nereligioși, ideea că ai niște opțiuni de dezvoltare valide, și că, în loc să te focalizezi pe acelea, încetinești dezvoltarea științifică și socială este un nonsens. Mă aștept că inclusiv unii economiști și savanți catolici să aibă dubii privind fezabilitatea unei asemenea abordări.

Fracking, organisme modificate genetic

Am zis într-o postare mai veche că nu mă aștept ca Papa să ia poziție contra fracturării hidraulice.

Mă aștept, de aceea, ca viitoarea enciclică să nu „condamne frackingul” ci, ce mult, să propună o serie de criterii de responsabilitate științifică și socială pentru proiectele de fracturare. Odată stabilit acest cadru, însă, Biserica nu se va erija a priori ca judecător în fața autorității laice. (Enciclica imaginară (Papa nu este un eco-anarhist))

Ei bine, acest subiect lipsește cu desăvârșire din enciclică. Evident, multe părți ale acesteia pot fi folosite în a te opune unor proiecte specifice. Dar, la nivel general, Papa sugerează că gazele sunt mai puțin periculoase decât alte surse de energie

We know that technology based on the use of highly polluting fossil fuels – especially coal, but also oil and, to a lesser degree, gas – needs to be progressively replaced without delay.

Chiar mai deschisă (deși prudentă) este poziția privind organismele modificate genetic:

The risks involved are not always due to the techniques used, but rather to their improper or excessive application. Genetic mutations, in fact, have often been, and continue to be, caused by nature itself. Nor are mutations caused by human intervention a modern phenomenon. […]

Although no conclusive proof exists that GM cereals may be harmful to human beings, and in some regions their use has brought about economic growth which has helped to resolve problems, there remain a number of significant difficulties which should not be underestimated. […]

A broad, responsible scientific and social debate needs to take place, one capable of considering all the available information and of calling things by their name.

*

Per total, enciclica rămâne în tradiția (unii ar spune recentă a) Bisericii Catolice de a fi preocupată de aspectele sociale, fără a le subordona celor spirituale și de a accepta concluziile științei. Ceea ce comunică textul este în primul rând urgența. Întotdeauna Biserica cere catolicilor să se preocupe de sărăcie și natură/curățenie; dar aici și acum ele par a fi prioritățile fundamentale, urgențele cele mai urgente în ceea ce privește rolul Bisericii în societate.

Andrei Tiut