Bătălia pentru reversarea trendului Răspunde

Aparent şi teoretic lupta politica a momentului se leagă de invalidarea actualului preşedinte. Totuşi, şansele de a-l vedea pe domnul Băsescu demis sunt în mod notoriu minime. El rămâne un om foarte popular, capabil să scoată (aparent fără organizare) câteva mii de oameni în stradă, lucru pe care puţini alţii îl mai pot. În plus, actuala lege a referendumului îi este extrem de favorabilă.

Prin urmare, de ce atâta efort.? Cea mai elaborată explicaţie a taberei pro-Băsescu este un caz tipic de teoria conspiraţiei: eliminarea preşedintelui este doar un mijloc de eliminare a altor oameni din structurile de justiţie şi securitate, deoarece aceştia din urmă ar lupta fără teamă împotriva corupţiei. Că teama de dosar a unor politicieni din ambele părţi joacă un rol în toate aceste intrigi este – în România – aproape sigur; şi totuşi teoria menţionată se bazează pe două premise discutabile şi nedovedibile. Prima ar fi că oamenii promovaţi de preşedinte tind să fie mai curaţi decât restul lumii, iar a doua că Justiţia română este eficientă.

Poziţia taberei anti-Băsescu, rezumată foarte frumos de domul Severin la un moment dat, este atât de simplă încât nici nu mai trebuie comentată. Conform domniei sale Parlamentul promovează mult Constituţia şi nu a mai putut suporta să fie interpretată diferit în cele 3 palate (Parlamentului, Cotroceni, Victoriei).

Din punct de vedere al ştiinţei politice se poate găsi o explicaţie mai modestă dar mai coerentă a acestui proces. Conform acestei explicaţii scopul adversarilor lui Traian Băsescu este modificarea raportului de forţe pe scena politică şi electorală. De remarcat aici că scopurile acestei lupte pot fi politice, oculte sau, dacă vreţi chiar idealiste; tot aşa aceste scopuri pot fi urmărite în coaliţie sau în paralel. Din această perspectivă acţiunile de până acum au fost încununate de succes atât pe plan politic (izolare) cât şi în rândul populaţiei (scăderea procentului de încredere)

Coerent cu ipoteza de mai sus putem reevalua şi şansele de viitor ale luptei împotriva preşedintelui. După cum am sugerat ar fi extrem de greu ca acesta să fie destituit. Totuşi poate fi inversat, poate chiar definitiv, trendul popularităţii sale. Este genul de luptă în care adversarii preşedintelui pot lupta şi poate chir învinge.

În mod inevitabil intenţia de vot către un partid/candidat are urcuşuri şi coborâşuri. Să zicem că o formaţiune obţine cu eforturi un scor oarecare (de exemplu 33%). Pentru a ajunge aici s-au făcut promisiuni şi gesturi de apropiere către, să zicem, 3-4 grupuri sociale, iar scorul poate fi menţinut atâta vreme cât formaţiunea continuă să le convingă în paralel pe toate. Totuşi aceste grupuri sociale nu sunt perfect coerente (altfel ar fi unul singur); pe de altă parte, dacă strategia e un succes, alţii o pot copia şi chiar depăşi. Astfel, după un timp oarecare trendul intră inevitabil pe o pantă descendentă.

Un scop de bază al campaniei politice (electorală sau pre) este ca exact la momentul alegerilor partidul/candidatul susţinut să se afle în vârf de popularitate iar opozanţii săi, pe cât se poate, în cea mai adâncă vale. Strategiile pentru un asemenea scop trebuie pregătite din timp. Dacă ai, de exemplu, un preşedinte care pare capabil să câştige din primul tur, atunci demitizarea imaginii sale trebuie începută cu mult înainte de campania electorală.

Să ne uităm, deci, peste influenţele pe care le suportă imaginea preşedintelui în ultima vreme:

  • Din preşedinte „puternic şi jucător” el poate deveni preşedinte „ineficient, deşi vocal”

(Insuccesul strategiilor sale îi este aici extrem de nefavorabil. În plus (cu excepţia notabilă a unor grupuri de intelectuali) el nu mai e digerat decât de PD şi PLD: guvernul şi parlamentul ii sunt ostile; accesul la Externe, Apărare, sau servicii secrete limitat iar o parte din oamenii săi (Săftoiu, Muscă, etc) risipiţi.)

  • Din „promotor al constituţiei” el poate deveni („contravenient al constituţiei”

(Prin continuarea încă 30 de zile a actualei dezbateri, care îl pune într-o postură defensivă.)

  • Din „preşedinte de o sinceritate brutală” e poate deveni un fel de „nou Razgândeanu”

(No comment needed).

Vedem astfel cum preşedintele inatacabil de la începutul anului trecut are acum cel puţin 3 pute sensibile. Parţial aceste vulnerabilităţi au dat deja rod în scăderea încrederii de care se bucură, iar menţinerea ca preşedinte, în sine nu ar rezolva nimic.

Dacă preşedintele nu reuşeşte o întoarcere spectaculoasă a situaţiei, atunci alegerile prezidenţiale din 2009 se vor disputa pe bune, iar adversarii să vor primi ce îşi doresc: PSD o nouă şansă de luptă iar PNL o nouă oportunitate de a îşi negocia sprijinul

Mă aştept de aceea ca lupta anti-Băsescu să continue, în ciuda lipsei aparente de speranţă pe termen foarte scurt. La fel, mă aştept ca Traian Băsescu să nu se resemneze, nici măcar după o eventuală victorie la referendum, ci să încerce cicatrizarea vulnerabilităţilor de care am vorbit.

Andrei TIUT

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s