Euroscepticii și populiștii și-au dublat reprezentare în Parlamentul European. Marine Le Pen și Nigel Farage și-au susținut discursurile triumfătoare în fața unei audiențe europene și naționale înamărmurite. Dar la o privire atentă triumful acestora este mai fragil decât pare. Din cele 751 de locuri ale legislativului european, aproximativ 108 vor fi ocupate de aleși eurosceptici și populiști.

Triumful euroscepticilor are o însemnătate mai mare pe plan național, unde partidele populiste au pus în cauză partidele mainstream și modul în care fac acestea politică. Victoria partidelor eurosceptice și populiste în Marea Britanie, Franța sau Danemarca este semnificativă mai mult la nivel național, prin mesajul care îl transmite în interiorul sistemelor politice din acele țări. Nu există un consens eurosceptic la nivel național sau unul nivelul european – ceea ce din punct de vedere strategic este o veste foarte bună pentru proeuropeni. Dar în momentul de față, în state membre puternice euroscepticii controlează agenda europeană și dețin astfel inițiativă pe teme europene cheie: integrare, imigrație, etc.

Jocul euroscepticilor respectabili vs euroscepticii nefrecventabili

O tactică păguboasă în momentul de față este cea a jocului între rolul de eurosceptic frecventabil vs euroscepticul nefrecventabil. O variantă a acestui joc a fost încercată în Marea Britanie de premierul și liderul Partidului Conservator, cu rezultate dezastruoase pentru partid. Deși a promis un organizarea unui referendum care să decidă dacă Marea Britanie va rămâne sau nu membră a Uniunii Europene și că va repatria o parte din atribuțiile cedate Bruxelles-ului, Partidul Conservator al lui David Cameron s-a plasat al treilea în preferințele alegătorilor în urma scrutinului pentru Parlamentul European.

Încercând să obțină voturile alegătorilor eurosceptici și să elimine astfel competiția UKIP, Conservatorii britanici au îmbrăcat haina euroscepticilor respectabili – cu rezultate dezastruoase pentru aceștia din urmă. Alegătorii eurosceptici au ignorat acest artificiu politic și au votat masiv UKIP – nu numai la europarlamentare, ci și la alegerile locale parțiale, unde a reușit să câștige locuri de consilieri locali luptând de la egal la cu laburiștii și conservatorii.

Iată însă că tentația de a juca rolul euroscepticului respectabil după europarlamentare, persistă la partidele mainstream britanice chiar și după alegeri:

Europe cannot shrug off these results. We need an approach that recognises that Brussels has got too big, too bossy, too interfering. We need more for nation states. It should be nation states wherever possible and Europe only where necessary. Of course we need people running these organisations that really understand that and can build a Europe that is about openness, competitiveness and flexibility not about the past. (David Cameron)

It is not wrong or prejudiced to worry about immigration. It is understandable. The Labour Party I lead will listen to people’s worries and we will talk about immigration, its benefits and the pressures it creates. They are people who love our country but they are people who are saying the country is not working for me. They feel left behind by what has happened to Britain – some people, who in years gone by, would have been Labour till they die, some people whose parents have always been Labour, whose grandparents have always been Labour. (Ed Miliband, liderul Partidului Laburist)

În Franța, unde ascensiunea Front National a zguduit întreg sistemul politic (pentru a două oară după 2002), președintele Hollande, în discursul în care a acceptat înfrângerea partidului său, a încercat să adopte, la rândul lui, poziția euroscepticului respectabil.

Sunt conștient de faptul că Europa a devenit ilizibilă (pentru cetățeni n.a.) și de neînțeles chiar și pentru statele membre. Această stare de fapt nu poate continua. Acolo unde este nevoie de ea, Europa trebuie să fie clară și simplă, și să se retragă acolo unde nu este nevoie de ea.  Europa trebuie să pregătească viitorul: noile tehnologii, tranziția energetică și să dezvolte politica sa de apărare. Ea trebuie să-și protejeze frontierele, interesele, valorile și cultura. Acesta este mandatul care trebuie încredințat noii Comisii Europene și eu voi veghea la îndeplinirea acestuia.

Deși este prudent din punct de vedere politic să recunoști valul de nemulțumire populară care a alimentat votul eurosceptic din 25 mai, adoptarea poziției euroscepticului moderat este contraproductivă. Pe de o parte nu este credibilă pentru electoratul care a votat cu UKIP sau Front National, iar pe de altă parte nu asigură preluarea inițiativei de la aceste forțe politice. Este prudent să recunoști starea de fapt și să nu demonizezi cetățenii care au votat în favoarea populiștilor și euroscepticilor, dar nu este eficient din punct de vedere politic să încerci să pari ceea ce nu ești și să nu depui efoturi pentru a prelua inițiativa și a controla agenda europeană.

Ce rămâne de făcut?

Euroscepticii și populiștii din Parlamentul European sunt puțini, dar vocali. Nu dețin destulă putere în Parlamentul European pentru a influența procesul de luare a deciziilor sau de adoptare a politicilor, dar vor folosi legislativul european ca platforma pentru a-și avansa ideile și pentru a avea un impact politic mai mare la nivel național. De asemenea euroscepticii nu prezintă în momentul de față un front comun, între partidele eurosceptice și populiste care au ajuns în Parlamentul European existând diferende și diferențe care pot fi exploatate de partidele mainstream pentru a le izola, atât în plan european cât și în plan național.

Partidele mainstream ar trebui să-și limiteze retorica eurosceptică – nu ajută deloc. Pe de o parte nu atrag cetățenii care au votat cu partide eurosceptice, deoarece acestea le percep ca mesaje lipsiste de credibilitate, pe de altă parte alimentează curentele eurosceptice, sporind astfel credibilitatea partidelor populiste și/sau antisistem.

În fine poate cel mai important lucru este ca partidele de centru să demonstreze cetățenilor europenă că Europa Unită funcționează și că există avantaje inerente în a fi membru a comunității europene.

George VIŞAN