Imediat după alegeri o anumită zonă a dreptei a început automanipularea. Scopul, ca de obicei, demonizarea electoratului învingătorului. Ipoteza slabei educații a căzut rapid, în momentul în care s-a aflat că cei cu educație primară nu prea au venit la vot (IRES). Bătrânii au avut o prezență slabă la vot, după cum prezicea criptic Barbu Mateescu, deci nici ei nu sunt de vină.

O ipoteză ar fi a înghețării clivajului politic la nivelul anilor ’90. Această abordare a fost abandonată discret când s-a înțeles că electoratul din București (~10% din cel național și trendsetterul traditionalal reformiștilor) a optat pentru Victor Ponta. Ar mai fi ideea că săracii au votat cu stânga; această afirmație a fost contrazisă credibil de Moise Guran   (într-un articol cu premise interesante și concluzii improbabile):

Sursa: http://www.biziday.ro/wp-contents/uploads//2014/11/harta-vot-2-wall.jpg

Mai rămâne o singură salvare a celor ce doresc că votul lor să valoreze mai mult: să găsească alinare în ideea că Transilvania, zona cea mai progresista a României, a votat „dreapta”:

Sursa: http://www.monitorulexpres.ro/arhiva_foto/2014/mari/voturi-județe-buline_2014110319.jpg

Există doar două probleme aici. Prima ar fi că în general Transilvania votează schimbarea: CDR, Traian Băsescu, Vadim, USL. Nu dreapta trebuie să vedem în Ardeal ci un ușor radicalism. Nu „stânga” a împiedicat PSD să prindă rădăcini în Ardeal ci imaginea sa conservatoare.

A doua problemă este că dl Iohannis este transilvănean, reprezentantul unei povești de succes în Transilvania și promotorul unui slogan foarte „ardelenesc”. Domnul Ponta, în schimb, poate fi vândut în Ardeal ca o întrupare a „miticului”. Avem, deci, patriotism local de care trebuie să ținem seama.

Dar, la nivel de ipoteză de lucru, putem discuta de o separare regională. Nu însă în mod atât de simplu pe cât ni se sugerează.

Ce votează Transilvania în 2012? „Jos Băsescu”, aducerea stângii la putere, „mai ușor cu DNA-ul vostru”.

Ce votează Transilvania în 2014? „Nu mai contează Basescu”, „Jos Ponta”, „vom apăra Justiția”

Ce avem în comun între cele două momente? – Partidele!! Oricare are fi cheia ideologică a momentului … PDL+PNL>PSD

Dacă vreți clivaje trebuie să ne întoarcem în anii ’90 și începutul secolului. Transilvania a ieșit din comunism relativ industrializată, populația sa a fost relativ afluență, a beneficiat de un facilitator al migrației prin relațiile personale cu sașii din fostul RFG și elita culturală a ales să privească cu interes (uneori bovaric) spre Europa Centrală. De aceea Transilvania a votat cu reformiștii pro-occidentali când a fost risk-prone sau cu extrema exclusivistă (PRM, PUNR) când a fost risk-adverse.

Prin comparație Regatul a fost industrializat inegal ceea ce a obligat zone întregi să se bazeze pe ajutoare sociale sau agricultură de subzistență (să nu uităm că Ion Iliescu „a dat pământul inapoi”). Emigrația a început târziu iar spiritul de emulație a fost mai scăzut. Votul a mers spre partidul tranziției lente: PSD și predecesori.

Toate aceste diferențe sunt astăzi mult diluate și estompate. România (indiferent ce citiți pe Internet) este ferm ancorată în Occident. Criza (precum Marea Ciumă) nu a făcut diferență între săraci și bogați, vrednici și nevrednici, mitteleuropeni și balcanici. Evident, diferențe semnificative persistă; dar, psihologic, ne raportăm în mod asemănător la același punct de vârf al prosperității noastre. Rutele de migrație s-au deschis și ele în mod semănător, apoi au început să se închidă odată cu blocarea pieței de muncă în vestul Europei.

În schimb partidele au rămas. Odată cu marginalizarea celor mici, cei trei mari s-au trezit înfipți în administrații locale de unde – știm asta – se pleacă greu. Iar aceste administrații au fost, în linii mari, de-a stânga graniței regatului (PNL și PDL după momentul Băsescu) sau de-a dreapta ei (PSD).

Între timp tinerii din anii ’90 au devenit adulți cu copii adulți pe care i-au socializat politic după chipul și asemănarea lor. Noi profesori au ajuns prin licee și universități și, implict sau explicit, au transmis simpatiile lor politice. Primarii și șefii de CJ au influențat agenda media locală. Pe scurt, elita locală a avut tendința de a se menține la putere și de a menține în atenție partidele la care este afiliată nominal.

Altfel spus, clivajul partinic nu mai corespunde neapărat clivajelor sociale. Între timp măsurile guvernelor de „stanga” și „dreapta” converg până la a deveni nuanțe ale modelului FMI (așa cum este el altoit pe realitățile locale) astfel, nici clivajul ideologic nu mai este cea fost.

Evident, paragrafele de mai sus formează o explicație posibilă și nu o concluzie definitivă. Mult mai multe date sunt necesare pentru a înțelege fenomenul. Dar mi se pare mult mai rezonabil să mă gândesc la forța locală a partidelor decât la Huntington sau manifeste intelectuale din secolul trecut.

Andrei Tiut