Limitele campaniei împotriva ISIL Răspunde

Isis fighters wave the group's flag from what is thought to a damaged a Syrian air force jet

Octavian Manea a comentat în Revista 22 campania SUA împtoriva Statului Islamic

„Ceea ce se întâmplă astăzi în Irak este în mare măsură o continuare a vechiului război civil cu nuanțe sectare de dinainte de 2007“, îmi spune profesorul Stephen Biddle de la Universitatea George Washington. Cu alte cuvinte, natura conflictului rămâne aceeași: o dilemă de securitate extremă, un joc de sumă zero cu mize ontologice pentru principalele grupări confesionale ale Irakului. Privit în această cheie, rolul pe care Statele Unite l-au jucat în timpul campaniei de stabilizare condusă de Petraeus după 2007 a fost, ca efect, unul foarte apropiat de Balcanii anilor ’90: un rol de menținere a păcii (peace keeping). Așadar, Washingtonul era un mediator, un arbitru între Bagdadul devenit un centru gravitațional șiit și populația sunnită. Mai mult, devenise un protector al revoltei tribale din Anbar împotriva Al Qaeda.

„Există o perspectivă foarte populară în Washington astăzi că ISIL este produsul războiului civil sirian. Însă în Irak problema este în mod esențial una irakiană. În 2007, Maliki nu a devenit peste noapte un Thomas Jefferson sau un George Washington. El și-a arătat disponibilitatea de a coopera cu sunniții numai sub presiunea constantă a americanilor și a capitalului de presiune exercitat de aceștia. Când pârghiile au dispărut, presiunea s-a evaporat, iar Maliki s-a întors la instinctele sale politice tradiționale „marginalizarea și oprimarea sunniților“, spune Stephen Biddle. În acest context, răspunsul acestora din urmă a fost unul cât se poate de rațional: alianța cu un actor violent care putea să le ofere protecție împotriva unui guvern prădător. Toate acestea sunt detalii cheie pentru a înțelege nu doar stadiul în care ne aflăm acum în Irak, de ce am ajuns aici, dar și de ceea ce va fi nevoie pentru a stabiliza această societate.

În această perspectivă, cam­pania militară inițiată de Obama împotriva Califatului Islamic (ISIL) este necesară, dar insuficientă pentru a distruge mișcarea. Tactic, se prezinta ca o încercare de „vietnamizare“ a conflictului, de conducere a campaniei prin grupări proxy (responsabilitatea primară este locală, aparținând forțelor Bagdadului și milițiilor kurde). Deocamdată, partea americană a efortului se rezumă la lovituri aeriene „chirurgicale“ desfășurate în Irak și Siria împotriva nodurilor de comandă și control, a taberelor de antrenament și a rafinăriilor de petrol care asigură sustenabilitatea ISIL. La nivel internațional, prin Rezoluția 2178 a Consiliului de Securitate se încearcă îndiguirea și izo­larea Califatului Islamic, prin tăierea ac­ce­sului său la resurse financiare și recruți din diaspora. Însă problemele Irakului nu se pot rezolva din aer. Efectele „chirurgicale“ ale bombardamentelor sunt tranzitorii. Atacurile aeriene offshore, precum și programele de antrenament și asistență nu rezolvă clivajele politice și societale care au permis revenirea ISIL. Mai mult, puterea aeriană fără egal a Statelor Unite funcționează împotriva unor ținte simetrice, ușor identificabile și a formațiunilor convenționale ale inamicului hibrid. Dar în curând acesta va fi forțat să adopte formule care neutralizează eficiența puterii aeriene americane, devenind invizibil, topindu-se în profunzimea așezărilor urbane. Așadar, să nu ne imaginăm că asistăm la o campanie de tip blitzkrieg, unde rezultatele se vor vedea în câteva zile.

Drama intervenționismului american împotriva ISIL este aceea că depinde în întregime de performanța administrativă, de reinventarea modului în care guvernează Bagdadul, de relația dintre Bagdad și comunitatea sunnită. Și totuși, ceea ce pare să lipsească din peisaj este o strategie cu re­surse clar alocate pentru a determina schimbarea la față a guvernului de la Bagdad.

„Reforma guvernamentală este ine­rent politică și aproape întotdeauna necesară în contrainsurgență, prin definiție. Dacă nu ar exista o problemă fundamentală de guvernare, probabil că nu ar exista nici insurgența“, spune Stephen Biddle. Consecința logică este aceea că, pentru a avea succes într-o astfel de campanie, trebuie mers până la rădăcina problemei de guvernare.

Pe de altă parte, istoria campaniilor de contrainsurgență ne arată că adesea interesele actorului local nu sunt neapărat și cele ale puterii intervenționiste. Întrebarea devine: are Washingtonul pârghiile necesare pentru a determina schimbarea comportamentului guvernului de la Bagdad? Există ceva vital necesităților politice ale Bagdadului care se află în posesia Statelor Unite și care, odată oferit, poate să-i condiționeze comportamentul, sub amenințarea retragerii sprijinului oferit? Este o artă clasică folosită de multe ori fără succes (în cazul presiunilor de reformare a regimului Diem sau a regimului Karzai), dar uneori și cu succese punctuale, limitate (presiunile echipei Petraeus-Crocker asupra lui Maliki în 2007-2008), unde se combină sistemul recompenselor cu perspectiva folosirii sabiei lui Damocles.

O oportunitate similară celei din 2007 se poate redeschide. „Mai devreme sau mai târziu, nu este deloc implauzibil că sunniții seculari aliați astăzi cu ISIL pot ajunge la concluzia că au de ales între înfrângere, anihilare și opresiune, dacă rămân alături de ISIL și împotriva Bagdadului“, spune Stephen Biddle. Însă prezența și pârghiile de influență ale Washingtonului nu mai sunt cele din 2007. Oare este Bagdadul (cu ajutorul Washingtonului), capabil de o nouă deșteptare a triburilor sunnite, dispus să meargă dincolo de un armistițiu temporar și să accepte un partaj al puterii care să neutralizeze dilemele de securitate ale populației sunnite?

Octavian Manea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s