Este posibil un parteneriat strategic româno-ucrainean? Răspunde

UKRAINE-UNREST-POLITICS-EU-RUSSIA

Armand Goșu despre oportunitatea unui parteneriat strategic româno-ucrainean în Revista 22

Ucraina ar putea găsi în România un partener pentru cooperare în domeniul securității la Marea Neagră, în promovarea unor programe economice, de creștere a investițiilor, programe de mediu, care să ducă în cele din urmă la sporirea stabilității regionale, a predictibilității.

Două importante think-tank-uri de la Kiev au publicat recent un studiu în săptămânalul Zerkalo nedeli, postat în traducere și pe site-ul revistei 22, studiu intitulat Ucraina, România și Marea Neagră: oportunități în contextul războiului ruso-ucrainean.

Studiul este realizat de Serhiy Gerasymchuk, Ruslan Gidora, Mykhaylo Honchar, Yaroslav Matiychyk, analiști la Grupul de studii strategice și de securitate și la Centrul de Studii Globale „Strategia XXI“, am­bele din Kiev. Autorii sunt membri ai grupului de experți România-Ucraina, a cărui înființare a fost încurajată de miniștrii de Externe Baconschi și Grîșcenko, în toamna 2011. Prima ședință a grupului a avut loc câteva luni mai târziu, la București, la începutul anului 2012, iar ultima la Kiev, în ianuarie 2014, în timpul Euro Maidanului.

Studiul experților ucraineni conține o propunere pe cât de interesantă, pe atât de neașteptată: fondarea unui parteneriat stategic între București și Kiev. Ideea este, pe de o parte, stranie, iar pe de alta, previzibilă. Stranie pentru că relațiile româno-ucrainene n-au fost niciodată bune, mai de­grabă pot fi caracterizate ca un lung blocaj, spart de câteva ferestre de dezgheț. Previzibilă, pentru că, în contex­tul generat de politica Rusiei de destabilizare a Ucrainei, Kievul trebuie să-și strângă aproape toți vecinii, indiferent de litigiile trecute sau prezente din relațiile bilaterale. Ezitările Budapestei și Bratislavei, atente la tonul Moscovei și interesate de continuarea proiectelor economice cu Rusia, reduc opțiunile Kievului la promovarea relațiilor cu Varșovia, Bucureștiul și capitalele statelor baltice. România este statul membru UE și NATO cu care Ucraina are cea mai lungă fron­tieră comună. Spre deosebire de Polonia și Țările Baltice, România este așezată geo­gra­fic în zona Mării Negre, în apropierea pe­nin­su­lei Crimeea, anexată de către Rusia, în martie, și în proximitatea a ceea este denumit cu ter­menul de Novorossia, teritoriu care leagă zo­na Donbassului de nordul gurilor Dunării, în ca­re sunt concentrate minoritățile rusofone și unde tradițional se votează cu partidele ori­en­tate spre Moscova. Sunt argumente puternice care fac Kievul să fie interesat de un parteneriat strategic cu România.

Autorii studiului valorifică și argumentul că România, fiind preocupată de soarta Republicii Moldova, situată geografic între România și Ucraina, cooperarea între București și Kiev poate influența semnificativ evoluțiile din regiune, de la soluționarea conflictului transnistrean la o dinamică pozitivă a colaborării economice. Argumentul este valabil, multe inițiative ale Bucureștiului din ultimele decenii eșuând din cauza lipsei de colaborare a Kievului.

În ciuda faptului că unii experți din cele două țări vorbeau de o competiție pentru profilarea ca lider regional între Ucraina și România, un parteneriat strategic între cele două țări ar putea aduce beneficii mai consistente Bucureștiului, consolidându-i influența la Bruxelles în creionarea agendei regionale la Marea Neagră în cadrul NATO și UE. Ucraina ar putea găsi în România nu doar un avocat, în fond Kievul poate să-și pledeze și singur cauza la Bruxelles, cât un partener pentru cooperare în domeniul securității la Marea Neagră, în promovarea unor programe economice, de creștere a investițiilor, programe de mediu, mai ales în Delta Dunării, care să ducă în cele din urmă la sporirea stabilității regionale, a predictibilității, la ridicarea nivelului de trai, la transferarea de valori și bune practici dinspre UE către Ucraina, țară care și-a formulat obiectivul strategic de aderare la clubul democrațiilor occidentale.

Condiția pentru un parteneriat strategic este ca cele două țări să identifice nișele în care pot construi împreună cu fața spre viitor, de a depăși vechile litigii (drepturile comunităților istorice românești din Ucraina), prin negocierea unor soluții cu bună-credință, și nu de a piti sub covor dosare care zac de câteva decenii pe agenda bilaterală și care sunt sursă de tensiuni între București și Kiev.

Dar cel mai important aspect asupra căruia experții ucraineni atrag atenția este consolidarea încrederii, care nu se poate realiza decât prin contacte directe, de la cele politice, la nivel înalt, până la dialogul între universitari și membri ai comunității experților în politică regională.

Acest context oferă o oportunitate de schimbare a paradigmei în relațiile româno-ucrainene cum n-a mai existat în ultimii 23 de ani. Depinde de viitorul locatar de la Cotroceni și de noul guvern ca această oportunitate să nu fie ratată. Kievul pare pregătit pentru a scrie o nouă pagină în agenda bilaterală.

Armand Goșu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s