Agenda tineretului, această necunoscută politică 1

skater

Am recomandat în altă parte studiul CURS despre opiniile tineretului din România. Să vedem cum reiese, din acest studiu, agenda tineretului din România.

O primă întrebare sugerează că corupția are o poziție însemnată, ba chiar poziția cea mai însemnată pe această agendă.

coruptie

O altă întrebare sugerează că corupția nu are decât o poziție secundară pe agendă:

protest

În mod normal am spune că numai una din aceste întrebări este relevantă pentru agenda tineretului iar cealaltă nu este un indicator relevant pentru această variabilă. Dar care?

Agenda generală a populației în momentul în care a fost făcut sondajul arată cam așa :

  • principala temă agregată este echilibrul dintre venituri și cheltuieli;
  • a doua, la mare distanță este starea de sănătate
  • restul temelor au ponderi minore; excepție face tema corupției care are din când în când o creștere spre 10%.

Am vorbit pe larg despre asta în Noua agendă publică (unde însă nu am „prins” apariția neregulată a corupției).  Graficul 8.3 arată o serie de preocupări perfect coerentă cu forma actuală a agendei generale a populației. În cadrul primei teme sub-tema șomajului joacă un rol mai mare – asta este perfect normal. Apoi, sănătatea este o preocupare poate mai slabă – din nou, normal.

Prin comparație, tabelul 3.3 reflectă o întrebare ușor neclară din punct de vedere logic pentru că nu face diferența între gravitate intrinsecă (% de cazuri afectate de problemă) și gravitatea impactului social. Mai mult, întrebarea este pusă la începutul chestionarului, putând conduce la un răspuns mai superficial. Am fi tentați să spune că, iată. Graficul 8.5 este agenda „adevărată” și primul tabel ilustrează o întrebare prost pusă. Dar …

…mai avem un hop care ne tulbură viața. Temele pentru care ies cu adevărat tinerii în stradă nu reflectă dezechilibrul dintre venituri și cheltuieli. S-a ieșit în stradă pentru „Jos Băsescu!” (aici urmele austerității încă se văd). S-a ieșit pentru Roșia Montană, pentru Pungești și pentru dreptul la vot.  (În fapt nu „tineretul” iese în stradă ci doar o mică minoritate. Dar această minoritate activă a avut sprijinul populației, inclusiv al tineretului). În orice caz,  agenda dată de manifestațiile de succes nu seamănă cu nici una dintre cele dinainte.

Să ne oprim și să rezumăm. Avem 3 agende:

  1. Agenda „pufoasă” (gravitatea problemelor): corupție – sărăcie – locuri de muncă. (Răspunsuri necompetitive, total>100%).
  2. Agenda „acționabilă” (teme de protest): locuri de muncă – sărăcie – sănătate – corupție. (Răspunsuri competitive, total=100%).
  3. Agenda „operațională (ce manifestații au primit suport popular): ecologie – drept de vot – jos Puterea.

Între 1 și 2 am spus deja că prefer Agenda 2. Dar între 2 și 3? Această discuția am avut-o cu puțin timp în urmă vorbind despre agenda și acțiunile populației generale. Agenda include preocupări legate de supraviețuirea materială. Aceste preocupări sunt, însă, prea generale pentru a fi obiectul unor manifestații de stradă. Putem bănui aici o lipsă de încredere că forțele străzii sunt suficient de puternice sau guvernele destul de deschise încât să se poată obține din stradă schimbări majore și rapide. Știm și că o serie de mișcări fără mecanism de decizie ar avea mari probleme să jongleze cu prioritățile multiple impuse de teme prea largi. Astfel, dintre temele propuse de militanți ies în față unele dintre cele care sunt percepute ca fiind proxy-uri rezonabile prin faptul că sunt simboluri ale proaste guvernări. Spune Claudiu Crăciun (într-un articol cu care la vremea respectivă nu am fost de acord):

Roşia Montana a ajuns să reprezinte o înfruntare mai mare, ireconciliabilă, între politicienii corupţi, mituiţi de companii şi comunităţile locale susţinute de grupările civice.

Dintr-un  pool de teme proxy se diferențiază cele mai puternice. Citez din mine însumi:

[…] printr-o selecție darwiniană, se ridică acele grupuri care sunt organizate mai corect: coaliții trans-ideologice în care cel puțin un partener are o reputație publică bună și stabilă precum și o minimă capacitate de mobilizare.  

Sub această interpretare, care poate fi aplicată și tineretului, nu doar populației generale, Agenda 3 nu este cu adevărat o agendă. Temele de protest sunt pur și simplu teme care au avut norocul să aibă susținerea potrivită în momentul potrivit. Dacă ar fi altfel și Agenda 3 ar fi demnă de acest nume, ar trebui să explicăm de ce tema manifestațiilor variază atât de mult în timp.

Concluzii și provocări

Agenda tineretului seamănă cu agenda populației generale în sensul că este dominată de probleme ce țin de raportul dintre venituri și cheltuieli (și siguranța acestui raport). La distanță semnificativă urmează problema sănătății (ea însăși o problemă a supraviețuirii). Problema corupției are o prezență semnificativă (9%) dar nu știm dacă este doar o creștere temporară (precum la populație generală) sau o constantă. În orice caz, este posibil ca tema corupției să devină mai prezentă în funcție de agenda media.

Atunci când sprijină manifestații de stradă populația generală (și, probabil, tinerii) nu se ghidează după cea mai corectă operaționalizare a agendei ci aleg temele proxy cele mai viabile.

Cele două paragrafe de mai sus reprezintă o propunere de rezolvare intelectuală a problemei agendei tinerilor. Aceasta este partea simplă. Mai complicat va fi ca mediul politic să găsească o modalitate de a comunica cu tinerii. Orice formă substanțială de comunicare va trebui:

  • să poată fi legată de agenda largă (agenda supraviețuirii)
  • să fie precisă și credibilă. Tinerii reacționează la teme clare și susținute de personaje/grupuri credibile chiar dacă tema sunt legate uneori mai degrabă simbolic de agenda supraviețuirii.
  • să țină cont de superficialitatea preocupării față de politică a tinerilor și de posibile probleme pe care ea le crează atât în ce privește percepția mesajului cât și în ce privește conștientizarea propriei agende.

Găsirea unei strategii de comunicare cu cei tineri reprezintă o problemă semnificativă pentru politicieni: cine va face asta va „rupe” niște alegeri. (Țineți cont și că primele două puncte din trei sunt relevante și pentru populația generală.)

Dar este o problemă și pentru toți ceilalți: în lipsa unui canal de comunicare probabilitatea unor răbufniri extremiste crește în timp.

Andrei Tiut

Anunțuri

One comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s