Azi este ziua lui Eminescu și, deci, ocazie de citate pioase. Ceea ce este foarte frumos, clădește conștiința națională. O singură rugăminte însă aș avea. Nu mai citați publicistica. Articolele lui Eminescu vădesc un conservatorism pășunist, defazat nu numai față de timpurile noastre ci și față de conservatorismul unui Maiorescu. Și, fiindcă știu că nu vreți să mă credeți pe mine, voi cita din Istoria literaturii române (Compendiu) a lui George Călinescu:

În articolele de gazetă […] [s]ingurul stat temeinic e acela natural, automat ca al albinelor, nu statul liberal, întemeiat pe contract social. Barbaria devine la Eminescu o „sănătoasă barbarie”, iar „obiceiul pământului” o instituţie mai solidă decât constituţia. Forma statului natural celui mai tipic este statul naţional. Un roi de albine nu se poate gândi amestecat cu alte gângănii. În acest înţeles al purităţii e îngăduit a se vorbi şi de misiunea unei naţii. Fireşte, Eminescu devine rasist, deplânge infiltraţia elementelor alogene, a „damblagiilor” bizantini, formând „pătura superpusă”, admite războiul (hegelian într-asta) ca o expresie a luptei pentru existenţă, şi în fine statul legitimist şi oligarhic, ridicat pe clase permanente, specializate. Iraţionalismul acesta pare a fi şira spinală a mentalităţii noastre specifice, fiindcă toate construcţiile ideologice de la N. Bălcescu până la Nae Ionescu şi L. Blaga se nutresc din el.

Andrei Tiut