Să reducem pentru început confruntările între Putere (USL) şi Opoziţie (oricine critică sistematic USL) la trei situaţii: războiul cultural, lupta pentru Justiţie şi concurenţa economică şi socială.
Războiul cultural se manifestă prin mai multe bătălii, nu întotdeauna purtate de aceiaşi adversari. Avem confruntarea dintre partizanii culturii înalte sponsorizate cât mai generos de stat (ICR dar nu numai) şi cei care nu par să aibă un program cultural (adică USL). Avem bătălia valorică între partizanii şi oponenţii Comisiei Europene, care pune în discuţie tema infailibilităţii Occidentului. Ultimul (dar nu în ultimul rând) războiul mediatic opune Antena 3 celor ce îşi definesc identitatea politică în opoziţie cu Antenele.
Lupta pentru Justiţie are, prin comparaţie, tabere mai bine închegate. În echipament portocaliu stau cei ce cred în independenţa justiţiei actuale, aliaţi cu acei baroni PDL care sunt mulţumiţi de relativa impunitate de care au beneficiat până acum. În echipament roşu cu galben sunt cei ce nu simt că avem o justiţie independentă (adică foarte multă lume, dacă este să ne ghidăm după sondaje). Alături de ei stau cei care simt sau cred că li se apropie laţul de gât şi ar avea de câştigat din schimbarea oamenilor din sistem.
În sfârşit concurenţa economică şi socială pune în balanţă două abordări. Vom returna tot ce se poate – şi promitem că se poate spune Guvernul. Am fi returnat şi noi dacă s-ar fi putut spune Opoziţia dar (1) nu s-a putut decât după ce a venit Victor Ponta la Guvern şi (contradictoriu) (2) concesiile sociale făcute de Guvern ameninţă stabilitatea economică.
Voi lăsa lupta pentru Justiţie deoparte, ca fiind deja prea adânc încastrată în ADNul ambelor tabere. Însă este interesantă proporţia de timp şi preocupare pe care Opoziţia o acordă culturii vs. economie&social. Războiul cultural este omniprezent: orice acţiune a dlui Marga este raportată şi clasificată, ceea ce (procentual) este probabil o mai bună acoperire decât a dlui Ponta. Poziţia opozanţilor este clară, fermă şi consistentă. Economia în schimb pare monitorizată mai ales de dl Videanu (sic) şi de dna Paul (fostă Vass). Iar poziţia PDL, cel puţin, se poate reduce mai ales la „Guvernul face rău, cum făceam noi era mai bine”. Ori, aceasta nu este o bună strategie de opoziţie.
It’s the economy, stupid
Să vă spun un secret. Dragilor, am minţit: de fapt nu există nici un război cultural. Fosta opoziţie a ocupat şi securizat terenul şi ceea ce unora li se pare a fi o confruntare titanică sunt pentru guvern lupte marginale. Da, Contributors şi B1 TV şi Revista 22 şi alţii scriu despre Antena 3, dar Antena 3 nu vorbeşte despre ei. Antenele vorbesc cel mult despre Evenimentul Zilei, ca să se distreze. La fel şi în cazul ICR: USL poate să ignore pretenţiile celor nemulţumiţi aproape fără costuri politice. Tema (in)failibilităţii Occidentului şi a UE este mai substanţială, dar nu va produce efecte anul acesta.
În schimb economia şi structura bugetului social sunt teme esenţiale. Ele sunt interesante pentru votanţii USL şi prin presarea lor comportamentul USL poate fi modificat.
În esenţă este vorba de strategia biciului şi zăhărelului. Ca să influenţezi comportamentul USL există în principal două căi. Prima este (dacă nu ai partid) să sugerezi că îndeplinirea anumitor cerinţe te-ar putea transforma în votant USL. Cea de a doua este să sugerezi că vei înceta să fii elector USL sau că îi poţi convinge pe alţii să renunţe la USL dacă cerinţele nu sunt îndeplinite. A treia strategie ar fi să apelezi la simţul moral, dar acesta este în mod notoriu ne-fiabil.
Dacă există Opoziţie puternică beneficiază toată lumea. Opozanţii îşi construiesc prestigiu social. Puterea e ferită de excese ce ar putea duce la răsturnarea sa bruscă/violentă. Iar societatea este mai bine guvernată. Din nefericire opozanţii actuali, cu sau fără partid, vorbesc prea mult cu ei înşişi şi prea puţin cu electoratul din cealaltă tabără
Civitas Politics 