Dezbaterea pe tema „uninominal-unicameral” se anunţă a fi ferventă şi ilogică 6

Parlanentul Suediei (Riksdag)

Parlamentul Suediei (Riksdag)

Sunt deja doi ani de când ziceam:

Să presupunem, deci, că, de mâine, vom avea parlament unicameral ales prin vot uninominal. Experienţa alegerilor locale de până acum îmi permite să estimez că noul parlament ar putea fi altfel decât până acum (mai carismatic), dar nu mai competent şi, aproape sigur, la fel de coruptibil.

Privind înapoi aproape că ma mir cât de timidă este critica pe care o aduceam atunci acestui sistem. Astăzi dacă aş vorbi despre uninominal aş avea desigur cuvinte mult mai aspre.

Totuşi trebuie recunoscut că proiectul „uninominal-unicameral” a pornit la drum având nu doar sprijin popular ci şi coerenţă intelectuală. Să pornim analiza de la parlamentarul român ca individ. Cu o mână (vot uninominal) îl responsabilizăm faţă de electorat iar cu cealaltă (parlament unicameral) îi dăm mai multă putere; la sfârşit vom avea un Parlament care să fie şi legitim şi eficient.

Prima parte a acestui proiect a fost implementată complet, însă deocamdată este un eşec răsunător. Astăzi, ca şi în mandatul trecut, putem şti cum va vota un parlamentar dacă ştim în ce partid se află şi cine îi mediază accesul la resurse. Mai mult, actualul Parlament este, cel puţin până la moţiunea de cenzură, exemplar prin inactivitatea sa.

Să zicem că e „prea devreme” sau  că factorul Băsescu generează clivaje prea puternice, coalizând natural „pentru” sau „împotrivă” – fapt e că îmbunătăţiri nu se văd. Totuşi preşedintele Băsescu, şi implicit PDL, ne propun să completăm votul uninominal prin construirea unui Parlament unicameral cu număr restrâns de parlamentari.

Bine, dar de ce?

Economia la buget e un argument prea populist ca să fie luat în seamă. Rapiditatea deciziei e un argument valid dar … nerelevant. Unicameralul trebuia să fie reforma tehnică ce ar fi urmat reformei morale a clasei politice, şi nicidecum un scop în sine. Existenţa a două Camere asigură un nivel adiţional de control, exercitat nu de Parlament (căci există o singură Cameră decidentă) ci de opinia publică; aceasta are ocazia să afle din timp ce legi sunt în proces de adoptare şi ce critici li se aduc.

Vom avea referendum şi deci vom avea dezbatere. Nu mă tem prea tare de rezultat. Mă tem însă de calitatea dezbaterii. De voie de nevoie diverşi intelectuali vor vorbi şi vor scrie discursuri al căror fir logic se  reduce la: ştim că nu aveţi încredere în parlamentari: hai să le scădem controlul.

Andrei TIUT

Anunțuri

6 comments

  1. Andrei,

    E o problema cu termenii aici : actualul sistem de vot asa-zis „uninominal” nu e un sistem „uninominal” in sensul in care s-a dorit si in sensul in care il gasesti in manual, adica o forma de sistem de vot majoritar sau un vot unic transferabil. Este un sistem de vot proportional cu selectie uninominala, sau ceva de genul asta. O stutocamila romaneasca, dovada intereselor de partid si a inteligentei publicului romanesc.

    Ca urmare, cred ca nu are prea mare forta argumentul tau – de atunci sau acum – tinand cont de aceasta problema terminologica totusi fundamentala.

    • Nu abordez problema fundamentală ci acea prezentă. Nu cred ca *acum* avem nevoie de Parlament unicameral mai ales după *acest*vot uninominal.

      Continuând argumentul tău e ca şi cum ai da o mitralieră unui soldat despre care crezi că mânuiește prost puşca.

      E adevărat că nu cred nici în virtutile salvatoare ale „adevăratului” uninominal, dar asta e altă dezbatere.

  2. prin constitutie tara mea e republica parlamentara si asa vreau sa fie, nu vreau ca puterea sa apartina unui singur om. asa ca incerc sa refuz buletinul de vot pt referendum. voi vota doar pentru presedinte… daca s-ar respecta principiile unui stat de drept sistemul asta bicamreal cu 471 de reprezentanti e foarte bun

  3. Salut, felicutari pentru blog. O placere intelectuala.
    Cateva observatii:

    1. Votul uninominal asa cum a fost implementat este un simulacru.

    2. Referitor la, citez: „Unicameralul trebuia să fie reforma tehnică ce ar fi urmat reformei morale a clasei politice.” Clasa politica din Romania poate fi reformata numai prin implementarea unor reforme drastice si o consistenta sporita a institutiilor statului (exemplul ANI), si limitarea aberantei imunitati parlamentare.

    3. Din 1991 si pana in zilele noastre camera inferioara a legislativului nu a avut nici un sens. Romania a fost guvernata prin intelegeri partizane si ordonante de guvern.

    4. Un organism fara sens trebuie anulat 🙂

  4. @ Theophyle: La punctul 2 as zice ca degeaba sunt drastice daca nu au efect. Daca o reforma nu are succes nu ne trebuie una mai drastica ci o ajustare de proiect. Asta nu vad eu aici. La 3 as avea o pozitie mai conservatoare: trebuie dovedit beneficiul unei reforme instituationale (si nu cred ca banii pe cap de Parlamentar sunt un argument serios; gandeste-te ca redesenam circumscriptiile si pierdem 4 ani de aclimatizare a parlamentarilor cu locul unde au fost alesi).

    @ razvan: nu prea conteaza cati parlamentari sunt, dar cred ca e totusi important sa nu schimbam acest numar in fiecare mandat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s