Scriu acest articol fiind încă sub indignarea prilejuită de un text din România Liberă. Autorul acestui text (care sper să fi fost doar o neglijenţă) propune ca pe final de mandat Guvernul să destructureze statul social deşi este evident că după această distrugere nu ar avea timp să pună ceva în loc. Dacă PDL şi-ar propune să depăşească cu un ordin de mărime greşelile de final de mandat ale guvernării Tăriceanu, cred că abordarea propusă în RL ar fi cea mai bună cale.
Pe plan mai general articolul face parte dintr-un interesant dans al fluturilor, început de domul Tăriceanu. Într-o postare pe blog acesta propune (în termeni cumva evazivi) repoziţionarea PNL prin asumarea şi rebranduirea unor elemente de stânga care au intrat în vocabularul comun al politicii europene. Prilej pentru critici să atace poziţia sa ideologică, exploatând legitim contradicţiile dreapta-stânga sau pur şi simplu brodând liber false mirări.
Unul din termenii care încep să apară în acest dans este acela de stat minimal. Din nefericire însă foarte puţini dintre cei ce folosesc cuvântul par să îl înţeleagă. Textul de mai jos îşi propune să aducă unele clarificări.
Din motive de ce ţin de istoria a ideilor dar şi de gramatică (sic) statul minimal este aplicarea extremă a unor principii de teorie politică din liberalismul clasic/ libertarianism. Statul minimal nu tolerează nici o funcţie e statului, cu excepţia celor fără de care societatea s-ar prăbuşi. Dacă vreţi o axă a conceptelor avem cam aşa:
|
Small state/ small government |
||||
|
(statul nu are nici un rol |
(stat redus la |
(reducerea radicală a funcţiilor |
(Notă: nu încercaţi să suprapuneţi „axa” de mai sus peste direcţia stânga-dreapta – este improbabil să reuşiţi)
Nu pot exista aşadar funcţii ale statului pe care un minimalist să le considere dezirabile, ci doar funcţii care i se pot părea inevitabile. Acum să ne uităm puţin la consecinţe.
- Minimalismul presupune retragerea totală a statului din cultură, sănătate şi educaţie. Nu eficientizare, nu sistem de vouchere – retragere. Dacă partizanii statului minimal ar fi serioşi ne-am aştepta să vedem discuţii despre statutul celor care au luat deja decizii de viaţă bazându-se pe unele aşteptări legitime (bazate pe un contract social) vis-a-vis de rolul statului. În lipsa acestor discuţii nu pot decât să presupun că minimaliştii nu se iau ei înşişi în serios.
- Minimalismul presupune stoparea majorităţii proiectelor edilitare de stat (poate chiar a tuturor).
- Minimalismul presupune renunţarea la o parte din atribuţiile de forţă ale statului. Asta înseamnă nu doar desfiinţarea câtorva servicii secrete ci poate chiar permisiunea de a purta arme de orice calibru fără autorizaţie.
- În condiţiile punctelor de mai sus este esenţial ca atribuţiile ce-i rămân statului să fie exercitate exemplar. Altfel, există pericolul foarte real de a duce societatea în haos. Merită menţionat aici că statul român, în cam toată istoria sa, a fost mereu „în curs de reformare”, niciodată „exemplar”.
- În plus, pentru un stat minimal, mare parte din expertiza UE devine inaplicabilă, astfel încât vom rămâne singuri cu politicienii autohtoni. Ori, Uniunea poate fi un monument birocratic dar unele din mecanismele sale de control chiar funcţionează, ceea ce o face superioară stării de fapt din România.
- În sfârşit mare parte din fondurile structurale se referă direct sau indirect la stat. În varianta minimalistă ele pur şi simplu ar dispărea.
Anecdotic vorbind, este fascinant să ne amintim şi că în ultimele decenii există probabil un singur politician de prim rang care a susţinut statul minimal chiar şi când conceptul nu era profitabil electoral/ la modă. Altfel spus, un singur politician despre care putem presupune că este sincer. Numele acestui om nu este Traian Băsescu ci, desigur, Dinu Patriciu.
*
Este de presupus ca dansul fluturilor va continua o vreme şi se va sfârşi prin re-poziţionarea pozitivă sau negativă a domnului Tăriceanu. Dar sper ca discuţia despre statul minimal să să nu apuce să prindă aripi. În special sper să nu ajungem să facem din statul minimal un etalon al „adevăratei” drepte, caci ar fi o fraudă intelectuală.
Consensul politic al democraţiilor liberale afirmă că în societate apar atât eşecuri ale pieţei (market failure) cât şi ale planificării (planning failure). Sub această umbrelă largă stânga şi dreapta pot pedala destul de departe în direcţii opuse. Dar doctrina statul minimal iese din consens şi afirmă că piaţa e un principiu infailibil şi cvasi-universal. Asta o clasifică ca o poziţie radicală. Şi nu e deloc surprinzător că pe acest teren se învecinează cu anarhismul. Avem suficiente experienţe istorice ca să ştim că extremele spectrului politic sunt capabile să schimbe idei şi concepte dincolo de bariera ideologiei.
Civitas Politics 
Poate daca traduceam „welfare state” in loc de „statul social” ,”statul bunastarii”, acum discutia nu mai avea loc. Nu vad politicianul ala roman care sa sustina sus si tare ca el vrea sa distruga statul bunastarii:))
Nu am vazut in articol ca se vrea un stat minimal, ci sa se termine cu statul social. Romania a incercat socialismul si nu a reusit sa prospere si sa aiba cetateni liberi, de ce nu am incerca si opusul, poate iasa ceva??….
Intai raspunsul la intrebare: pentru ca societatea nu este o reteta de clatite sau o aventura de o noapte ca sa experimentam. Este mai degraba ca si cum am zice hai sa ne educam copii dupa o metoda ne-testata si sa vedem ce iese, ca pana acum nu suntem chiar multumiti…
Cat despre articol, nu am zis ca face aceasta referinta, ci mi s-a parut in aceeasi zona a discursului (scuze daca nu am fost destul de clar) . Oricum, statul minimal este un concept onorabil dpdv intelectual, mai onorabil oricum decat idea de a distruge regimul de stat in ultimele 18 luni de
guvernare.
Problema este ca, asa cum spune articolul, reteta este incercata si dovedita. Socialismul nu a facut nici un om liber si prosper, limitarea statului in sectorul privat, in sectorul social, a dus la prosperitatea Americii.
Socialismul din Romania nu produce prosperitate si libertate deci ar trebui inlocuit cu ceva care este dovedit ca o face.
Iata, dupa vreo doua decenii de capitalism, cu ce ne-am ales? Sunt oamenii mai liberi ca in socialism? Nu! Nici vorba! Si, stiti de ce? Pentru ca saracia nu face casa buna cu libertatea, pentru ca un om sarac nu poate fi liber. E, uite, de asta! A, desigur, cei care apartin unor categorii sociale minoritare extrem de bogate sunt intr-adevar liberi, conform unui principiu (neo)liberal care spune ca proprietatea este cea care le aduce libertatea. Intr-adevar, lucrul acesta se poate proba uitandu-ne in jur si observand cum oligarhia isi foloseste libertatea – a se citi, puterea – numai si numai in propriul interes de grup, de casta, impotriva intereselor majoritatii cetatenilor simpli. Asa se face ca, multe din cele referitoare la societatea capitalista, despre care propaganda regimului de dinainte de ’89 facea vorbire, lucruri pe care nu le credeam atunci, se adeveresc cu varf si indesat in zilele noastre. Asa ca, am face bine daca ne-am mai reevalua ‘parerile’ care ne-au fost induse de catre actuala propaganda si am incepe sa gandim cu propria noastra minte.
In Romania nu a existat doua decenii de capitalism, deci nu se poate vorbi ca a esuat. Nu poate sa esueze ceva ce nu exista.
Ca sa poti afirma asta ar trebui sa arati ca americanii traiesc mai mult si mai bine decat nordicii, ceea ce e… complicat.
In plus SUA nu sunt o tara buna pentru analiza pentru fiind superputerea monetara si militara a momentului.
Dar problema cea mai mare e alta: statul american isi propune (adeseori) „small government” dar niciodata stat minimal (vezi distinctiile din articol).
Sunt de acord ca reducerea rolului statului este de dorit, dar asta nu inseamna ca pe masura ce tai va fi din ce in ce mai bine. Diferenta dintre medicament si otrava este de doza.
Cum spune articolul, incepind cu FDR (de fapt cu ruda sa Th. Roosevelt) introducerea programelor sociale si interventia statului in viata privata a cetateanului a uzurpat libertatea oamenilor. Acela este punctul de referinta, bunastarea oamenilor in cazul cind Constitutia este aplicata, nu cind este incalcata. Precum nu se poate pune problema nici astazi cind statul incalca grosolan Constitutia.
Pentru mine, cit si pentru fondatorii Americii, bunastarea si libertatea cuiva este invers proportionala cu implicarea statului in viata oamenilor. Cu cit statul este mai implicat, cu atit libertatile si drepturile sint incalcate. Tarile nordice sint socialiste, oamenii nu sint liberi. Ca unora le place sa fie robii statului nu inseamna ca o duc si bine.
Statul are responsabilitatile sale, iar atita timp cit nu le incalca oamenii ar trai mult mai bine decit in socialism.
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_life_expectancy
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_freedom_indices#Current_assessments
In alta ordine de idei, vad ca Alina Mungiu preia si ea tema pornind de la niste editoriale ale lui Dinu Patriciu pe care nu le-am citit 🙂 si punand in discutie cazul Georgiei. Slava Domnului insa, A. Mungiu D. Patriciu si Kakha Bendukidze stiu despre ce vorbesc.
Reteta americana ar fi binevenita.
Statul minimal il gasim intr-un mamut de tip birocratic care e China. Pare surprinzator dar dincolo de partidul stat si capitalism salbatic pensiile, alocatiile sunt glume.
Nebunia apare in Europa unde sunt aparate de stat masive cu eficienta redusa gata sa risipeasca bani, nu atat pe sanatate si educatie, ci pentru drepturi sociale, ajutoare sociale, cote de integrare, reduceri, subventii care le gasim si in Romania.
Nu neg virtutile retetei americane, posibil cu unele amendamente.
Link-urile date au cel putin 2 probleme: apartin ONU care a dovedit dublul standard sub care lucreaza. Apoi mai este intrebarea: vrei sa fi liber si sa traiesti 50 de ani sau sa fi sclav si sa traiesti 100? Sint oameni care o aleg prima si sint altii care o aleg pe cea de-a doua. Sa spui ca una este mai buna decit alta depinde de visul/pretentiile oamenilor. De asemenea nu poti obliga pe unii sa traiasca ca ceilalti, daca acestia nu agreeaza cu acel sistem de viata.
Vad ca discutia progreseaza. Deja suntem de acord ca prosperitatea si libertatea nu sunt intr-o relatie atat de simpla.
Sa mai adaugam in mix niste date (existente in linkurile initale)
UK Based
The Economist Intelligence Unit’s Democracy Index is an assessment of countries’ democracy. Countries are rated to be either Full Democracies, Flawed Democracies, Hybrid Regimes, or Authoritarian.
US Based
Freedom in the World published by Freedom House (which receives about 66% of its budget from the U.S. government,[2]) ranks countries by political rights and civil liberties that are derived in large measure from the Universal Declaration of Human Rights.
The Index of Economic Freedom is an annual report published by The Wall Street Journal and the Heritage Foundation.
France based
Worldwide Press Freedom Index is published by Reporters Without Borders.
Nu vad legatura dintre datele respective. ONU nu este o organizatie demna de incredere, de ce o luam ca punt de referinta?
Pai nu o luam. Organizatiile care se ocupa de asta sunt, printre altele, CIA, The Economist (repet: the Economist), Freedom house (finanatata de Americani) si RSF (Reporteres sans Frontieres). Daca promiti sa citesti linkurile, promit si eu sa revin cu modul de definire….
De asemenea este important sa stabilim care este definitia prosperitatii si a libertatii.
Am citit. Ai mentionat: US Based
Freedom in the World published by Freedom House (which receives about 66% of its budget from the U.S. government,[2]) ranks countries by political rights and civil liberties that are derived in large measure from the Universal Declaration of Human Rights.
Declaratia „of human rights” este bazata pe declaratia ONU. Ce conteaza ca o organizatie din SUA a scris ceva, atita timp are ca punct de referinta ceva scris de ONU? Nu este un argument valabil.
Inteleg dar a tem ca va trebui sa mai citesti odata. Dintre cei 6-7 indici pe care ii gasesti in cele 2 linkuri sunt doar doua care dau calificativul maxim catre SUA si unul e publicat tocmai de Freedom House :). Deci iti critici proprii aliati…
Si oricum, nu conteaza ca Freedom House e in SUa ci ca SUA continua sa o finanteze. In plus, Declaratia drepturilor omului nu este pucntul de vedere al ONU ci (cu mici rezerve) al intregii omeniri civilizate. Ce face in rest ONU e alta poveste.
Nu este vorba de aliati. Depinde de cum fiecare defineste libertatea decide ce tara este mai „libera” decit alta. Pentru olandezi sa fi liber inseamna sa fi liber sa ai sex cu fete de 12 ani si un copil de gradinita sa fie invatat sa se masturbeze. Pentru multi dintre americani inseamna sa fie liberi sa-si traiasca viata fara interventia guvernului, neincalcind drepturile altora. De care libertate vorbim aici?
Declaratia ONU este punctul de vedere al tarilor socialiste sau cele care vor sa aduca socialismul in tara lor. Aceasta „declaratie” este una politica, si nicidecum nu-i pasa de drepturile omului, ci ii pasa de controlul asupra lor. Doar pentru ca un presedinte si partidul sau accepta socialismul nu inseamna ca restul oamenilor il accepta, sau ca „declaratia” este acceptata.
Cu primul paragraf sunt de acord. Personal nu cred ca putem ierarhiza asa usor tipurile de libertate – tocmai de aceea am trimis la o lista si nu un singur indicator. Al doilea este ne-fundamentat istoric, dar oricum nu afecteaza fondul problemei.
Cum ramane cu prosperitatea? – speranta de viata masurata statistic si centralizata de CIA ti se pare o masura corecta?
Cred ca trebuie sa existe o definitie a libertatii. Conform DEX:
LIBERTÁTE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân.
Este posibil in tarile nordice ca un om sa actioneze dupa propria vointa? Este liber sa-si traiasca viata fara interventia statului? Statul are datoria sa isi apere cetatenii de dusmanii interni si externi. Deci in afara acestor servicii, statul nu ar trebui sa se amestece in viata oamenilor. Poate un om din Suedia sau Olanda ca sa traiasca astfel? Asa se poate verifica daca o tara este libera sau nu.
Prosperitatea nu se masoara in speranta de viata. Un om poate trai mizerabil pina la 70 de ani, fara ca sa sa numeasca ca a trait in prosperitate. In statistica facuta despre „life expectancy” intra si militarii care mor in razboi, care nu are cu nimic de a face cu prosperitatea oamenilor respectivi. Normal ca mortalitatea in SUA este mai ridicata decit in tarile nordice pentru ca America are soldati morti pe cimpurile de lupta, pe cind tarile nordice nu. La fel se intimpla si cu raportarea avorturilor. Sau cu accidentele de masina, pentru ca tarile nordice detin mai putine masini. Ceea ce vreau sa spun este ca statistica este relativa, daca nu chiar falsa, pentru ca duce in eroare felul care s-a luat in calcul durata pe care o traieste un om.
Daca s-ar lua numai pe baza de ingrijirea medicala, si numai pe descoperirile medicale facute de tara respectiva s-ar vedea daca lungimea vietii ar mai arata tot asa.
Daca citesti Declaratia respectiva vei vedea socialismul si controlul printre rinduri. Ca sa nu mai vorbim de actiunile pe care ONU le intreprinde. Afirmatia este total fundamentata pe dovezi din istorie.
Deci statul minimal este ceea ce cred eu ca este 🙂
Falsa problema no. 1: Daca noi am ramane cu un stat minimal politicienii autohtoni actuali (aia care sunt mai rai decat birocratia UE) ar dispare si am avea ALTI politicieni autohtoni care, daca sustin principiile libertariene, vor face ca Europa Occidentala sa para, in comparatie cu Romania, o imensa puscarie. Nu mai vorbesc de faptul ca Romania (cu actualii politicieni autohtoni) contribuie net la UE (cu a ei birocratie) deci castigul ca facem parte din UE este deja negativ.
Falsa problema no. 2: „Ce ne facem cu cei ce si-au facut planuri …”. Pai eu am prins revolutia la 14 ani si mi-am facut planuri in ideea ca vom avea democratie si capitalism. Vad ca de grija mea nu moare nimeni (caz clasic din cartea „Economia intr-o lectie” a lui Henry Hazlitt). Oamenii care au semnat contracte cu statul pentru pensii spre exemplu (ca aici e buba) vor primi banii din TVA-ul colectat pe masura ce statul social se desfiinteaza. Pe principiul: mai inchidem o agentie, mai eliberam niste forta de munca, care va duce la diminuarea salariilor si deci la reducerea preturilor si pe masura ce tot taiem din obligatiile pe care si le asuma altii in locul nostru taiem si din taxele care sunt platite pentru a acoperi aceleasi obligatii.
Oricum trecerea la un stat minimal nu se face brusc (decat daca e vreun cataclism natural) cum isi inchipuie majoritatea ci treptat. Nu ne paste haosul daca incercam sa ucidem mastodontul actual; va sangera mult si bine pana-si da duhul.
Eu zic mai intai sa ajungem sa avem liberalism in tara si dup-aia sa visam la libertarianism. N-avem nici un partid liberal in tara si deja ne temem de libertarianism. Asta-i prea de tot!
Avantajul meu in aceasta disputa este ca nu am nevoie sa arat ca vor veni peste noi politicieni de calitate indoielnica – ei exista deja. In plus, au dovedit empiric ca sunt o categorie rezistenta la schimbari. Dumneavoastra in schimb aveti nevoie sa aduceti argumente empirice (istorice sau sociologice) care sa sustina teoria schimbarii la fata. Altfel ea poate fi calificata ca utopie (tentatie cu atat mai puternica cu cat tocmai a fost sfarsitul lumii).
La al doilea punct suntem intr-un acord atat de puternic, incat cred ca nu v-ati ales bine adversarul. Si eu cred ca aceste lucruri se fac (daca se fac) in timp si cu premeditare. Problema noastra (OK, a mea) este ca domnul Cristian Campeanu vrea sa distruga statul social in 18 luni. Ori asta e, cred, ca si cum ai opera o tumoare cu toporul.
Apropo, contributorii la sistemul de pensii nu au contract individual cu statul ci sunt protejati de dreptului castigat, asa cum e codificata in Constitutie (care e un contract social). In mod asemanator parintii au fost obligati de Constitutie sa isi dea copii la scoala si in schimb statul a promis ca va acoperi costul a cel putin 8 ani de invatamant. Pe ei nu ii despagubim :)?
@Andrei Tiut
Nu stiu la ce schimbari va referiti. Din ’90 incoace s-or fi rotit mafiotii la putere dar nu s-au schimbat. Intr-o societate in care membri inteleg si accepta principiul neinitierii fortei, ca statul nu are bani decat in masura in care FURA de la membri societatii prin taxare un politician care promite asistenta medicala gratuita va fi intampinat cu rosii si nu cu aplauze. Eu nu vad nici un politician actual capabil sa gandeasca cateva fraze in acord cu principiile libertariene, daramite un discurs intreg.
Legat de invatamantul obligatoriu aici lucrurile sunt mai simple (oarecum). Oamenii contribuie anul ASTA pentru sistemul de invatamant de anul ASTA, spre deosebire de pensii unde (cica) oamenii contribuine anul asta pentru viitor. In domeniul asta statul inceteaza a mai oferi educatie „gratuita”, si reduce taxele oamenilor pentru ca acestia sa plateasca singuri educatia copiilor. Sunt convins ca in afara profesorilor putini ar comenta la o astfel de decizie (cand copilul tau caruia ii place muzica trebuie sa faca 4 ore de matematica pe saptamana pana in clasa a 8-a ca asa vrea Abramburica vei vrea sa faci tot posibilul ca copilul tau sa fie cel mai bun in ceea ce-i place sa faca)
Statul ar trebui dat in judecata pentru modul in care gestioneaza „educatia” (indoctrinare religioasa, programa supra incarcata, educatie bazata pe memorarea mot-a-mot a unor texte). Poate asa da faliment Ministerul Educatiei si-l inchid 😉
In mod asemanator parintii au fost obligati de Constitutie sa isi dea copii la scoala
Constitutia se contrazice in aceasta privinta. Statul a ales partea care ii permite sa controleze si sa indoctrineze.
@Andrei Tiut
Interesantă chestia cu nordicii vs SUA. M-am întrebat întotdeauna cum de Microsoft, Google, Pfizer, IBM, Facebook, Apple, Eli Lilly, RSA, Bloomberg, Intel, Ford (plus mii de alte companii celebre) nu au fost produsul nordicilor, ci ale ghici cui.
Încerc defapt să-mi dau seama dacă nordicii oferă ceva omenirii.
Pai nu sunt eu aparatorul lor, si nici nu ar avea sens sa comparam o populatie mioca si ne-unificata cu colosul care e SUA.
Dar….Opera Browser, Ikea, Gapminder, Nokia, Piratebay
Reforma (oarecum), Bursa de valori (daca tin bine minte)
Ceva pictura…
Oaze de capitalism civilizat si urban in plin Ev mediu
Ar mai fi Islanda, o tara geniala unde oamenii nu au nume de familie, iar guvernul e atat de mic incat incape in cladiri de dimensiunea unor scoli (v aici niste poze).
A, si nu au mai avut un razboi interesant din Evul Mediu
@Andrei Tiut
Eu cred că are sens. E greu de comparat IKEA cu IBM, sau Opera Browser cu Pfizer.
În contextul acestei discuții, căutam o anume relevanță. Ideea că un om, prin inteligența și efortul propriu poate să ajungă unde vrea este extraordinar de puternică. Este probabil motivația umană fundamentală. A construit SUA, de la nimic până la cel mai bogat, productiv și inovativ imperiu într-un timp record. E aici mult de discutat, mai ales despre excepționalitatea constituției americane care nu „dă” mâncare și nivel de trai, ci garantează cetățenilor *protecția față de stat*. O chestie unică.
Ideea statului social are inevitabil în reversul medaliei redistribuția – adică confiscarea averii celor productivi și cheltuirea acesteia pe cei neproductivi, ceea ce este un principiu de bază al sărăciei și stagnării.
Noi în România am trecut prin experiența sărăciei. Nordicii trec prin stagnare, și atenție, în ultimii ~10 ani au făcut reforme importante în sensul pieței libere și al antreprenoriatului!
Eu personal sunt foarte relaxat vis-a-vis de chestiunea statului social. A funcționat doar rar, în societăți foarte omogene și relativ izolate. A falimentat universal în rest. Incidental, cu imigrația musulmană masivă, nordicii vor avea un traseu interesant vis-a-vis de statul lor social.
Personal cred că statul trebuie să se retragă la un minim de servicii – securitate și justiție. N-am nicio îndoială că așa și va face în cele din urmă, pentru că va intra în faliment din două motive:
(1) statul social este în mod fundamental o rețetă pentru crearea de oameni-paraziți. Atunci când ești premiat cu bani și eventual casă pentru că nu lucrezi, pentru că faci copii singură etc. în mod natural proporția de populație-parazită crește până la destructurarea fiscală a sistemului.
(2) statul social este în mod fundamental un sistem piramidal. Este imposibilă finanțarea la un nivel minim al serviciilor de tip „convenience” pe care le prestează (pensii, educație, sănătate etc) fără creștere demografică, în contextul în care nu poți să impozitezi cât trebuie, adică pe la 90% și să aștepți ca economia să și meargă. Ori creștere demografică n-are niciun stat social de care știu, deci problema datoriilor nu poate merge decât într-un singur sens.
Eu personal am răbdare, inevitabilul se va întâmpla. E ca legea gravitației.
Genial, sint foarte impresionata!!!
Eu nu cred ca are sens sa comparam 1:1 pentru ca SUA are o populatie de cateva ori mai mare. Dumneavoastra credeti ca a are pentru ca….?
In rest, imi cititi textul tocmai in schema maniheista pe care incerc sa o evit. Pot sa fiu si sunt de acord cu mare parte din critica statului social pe care o faceti – tocmai pentru ca evit sa fiu radical.
Nu m-as grabi insa cu predictiile despre regenerarea spontanee a statelor.
Dupa cum bine observati, majoritatea nu sunt nici minimale (inclusiv SUA, sa fim seriosi) nici „maximale” ci intr-o forma oarecare de melanj si compromis iar eu nu ma astept la altceva decat la schimbarea ingredientelor acestui melanj/compromis.
Cat despre „motivația umană fundamentală” ea (1) probabil este multipla, (2) daca ar exista gasirea ei ar fi la fel de grea ca gasirea adevarului filosofic, si (3) date fiind punctele anterioare folosirea conceptului cam incalca principiile societatii deschise…