Să critici Puterea este ușor, mai ales aici și acum. Să critici Opoziția e mai greu, mai ales când aceasta (adică USL) nu își publică programul de guvernare. În plus această critică dificilă se cere făcută ca în manualele de comunicare adică scurt, puternic și percutant. Poate aceasta explică de ce o bună parte din mesajele critice ale politicienilor și comentatorilor Puterii nimeresc adesea pe lângă subiect, sau cel puțin pe lângă interesul public.
În articolul de mai jos voi analiza mai multe din mesajele tipice de critică adusă Opoziției, nu atât din punct de vedere al verosimilității, cât al relevanței. Întrebarea în fiecare caz va fi:
Dacă acceptăm ca fiind în general adevărate aceste afirmații, ce schimbă acest fapt?
Sau, în termeni mai arizi:
Care este puterea explicativă a ipotezelor propuse de Putere?
Pentru a îngusta și mai mult analiza nu voi include orice pamflet sau orice formă de jurnalism mediocru ci mă voi rezuma la pozițiile unor oameni cu reprezentativitate. Împrumutând limbajul colegului meu George (1), vorbim de „capete înfierbântate”, cu anvergură, care încă mai relaționează cu „cercetașii” și de „cinici” cu experiență, care nu deschid gura fără să aibă un plan.
Deci să începem.
Primul exemplu ar suna așa: USL are în rândul său corupți și o atitudine ambiguă la adresa acestora. Critica este relevantă. Existența unor rețele de putere în afara legii poate pune probleme unui guvern USL, chiar presupunând că acesta are cele mai minunate intenții din lume.
Apoi: USL este socialist/ de stânga. și/sau USL e o struțo-cămilă ideologică care nu poate exista. Irelevant, chiar dacă am ști în detaliu intențiile USL (nu le știm) și chiar dacă am accepta automat premiza valorică (stânga=rău). Fapt este că USL e o alianță pragmatică ce răspunde la o oportunitate pragmatică (impopularitatea guvernării) și o provocare la fel de pragmatică (abilitatea lui Traian Băsescu și a PDL de a evita consecințele obișnuite ale impopularității). Atunci când USL va avea și o ofertă vom ști dacă merită sau nu votată. Dar această ofertă poate exista, deoarece destructurarea instituțională și atitudinea pasivă în față crizei economice nu au fost nici până acum ideologice. A, și clasificarea ideologică a votantului român este discutabilă în sine.
Apăsând pedala: USL este înțesat de foști comuniști și/sau de Ion Iliescu. Aceasta este versiunea adusă la zi a fricii de Nicolae Văcăroiu. Acuzația este irelevantă de două ori. La nivel intelectual confundă morala personală (în care cine decide plătește) cu cea publică (în care decidentul este apărat parțial de consecințe). Una este că eu nu vreau să mai discut cu vânzătoarea de la colț, care m-a înșelat la preț; cu totul altceva este dacă administratorul de bloc hotărăște să nu mai cumpere agent termic deoarece pierderile sunt prea mari și astfel murdărim mediul. Eu decid ce vreau, administratorul trebuie să aibă grijă să nu plătesc eu pentru ideile sale. Excepție face cazul în care noi, locatarii, l-am autoriza să facă asemenea gesturi. Pentru concizie, nu mai fac aici translatarea metaforei în mediul politic, dar cred că este destul e evidentă.
Chiar dacă nu ar exista obiecția de mai sus, doar cei din afara sistemului, precum Nicușor Dan sau – vai – Dan Diaconescu, pot avea dreptul moral să aducă reproșuri. Partidul lui Ion Iliescu a guvernat cu toate celelalte partide, fără să arunce neapărat în aer susținerea civică a ziselor partide.
Mai dură poate decât acuzația de cripto-comunism este următoarea: USL (și în special PNL) sunt prea aproape de moguli. Argumentul este irelevant cam pe aceleași linii. USL nu are mandat să sacrifice economia de dragul purității non-mogulice. Scriind aceste fraze îmi dau seama că măcar anti-comunismul are o bază logică și filozofică, precum și un nume în limbă, pe când opoziția față de moguli ca imperativ absolut nu are nici măcar asta. Pe aceeași linie de argumentare putem observa că trocul cu Dan Voiculescu (principalul suspect) este transparent și, în ordinea moralității politice, criticabil dar nu nemaivăzut.
Apoi vine observația că mogulii sunt trans-partinici. Vântu și Patriciu au sprijinit mai toate partidele în diverse momente, iar dacă nu a existat o relație Voiculescu-PDL acesta e probabil mai mult efectul circumstanțelor.
Atunci când alte argumente par să se fi epuizat, apare următorul: USL (și în special PNL) acționează într-un registru stilistic dezagreabil (sunt ne-cuviincioși). Anume: Crin Antonescu doarme mult, Victor Ponta e așa-și-pe-dincolo, parlamentarii USL iau salariu dar nu vin în plen, etc., etc. etc. Nu mă deranjează această abordare în gura unor tinere speranțe ale politicii, disperate să se afirme. Nici din partea unor posturi TV cvasi-obscure.
Dar atunci când domnul Boc, de la înălțimea demnității sale politice și publice făcea joculețe de cuvinte cu „Uniunea Socialistă”, pe un ton ardelenesc lent și apăsat nu mi s-a părut de bun augur. La fel, atunci când un jurnalist contribuie la periodice (precum 22) sau platforme de dezbatere (precum Contributors.ro) ne-am aștepta la mai multă rigoare. Pentru că, desigur, obiceiurile de așternut ale lui Crin Antonescu, abilitatea de co-pilot a lui Victor Ponta sau – să fim sinceri – soarta bugetului Parlamentului sunt irelevante pentru viața noastră personală și instituțională.
Ar mai fi eventual un argument hibrid între ultimele două, mai personal și dramatic, care sună așa: Eu nu pot fi de aceeași parte a baricadei cu Antena 3. De obicei îi bănuiesc pe cei ce aduc acest argument că își caută raționalizări pentru a vota partidul lui Ioan Oltean și de a fi de aceeași parte a baricadei cu Andreea Pora, ceea ce este un frumos caz de dublu standard. Dar chiar dacă nu ar fi așa, nu mi se pare onorabil să girezi viitorul concetățenilor și copiilor tăi în funcție de un post TV.
*
Deși dificilă, criticarea Opoziției rămâne posibilă și necesară. Puterea poate oricând să facă referință la absența (fie și temporară) unui program de guvernare și a unei strategii de combatere a corupției.
Dar ambele sunt teme delicate și pentru partidul de guvernare. PDL a părut adeseori că nu are alt program economic decât cerințele FMI/UE. Există, desigur, „reforma statului” (regiuni, învățământ, etc) dar e ciudat să vorbești pe termen lung dacă nu poți justifica o contribuție pozitivă în prezent. Iar despre lupta împotriva corupției, redefinită ca luptă contra corupților, am scris altă dată că a eșuat.
Astfel PDL și mulți dintre susținătorii săi aleg să atace pe teme fără putere explicativă sau irelevante pentru soarta cetățenilor, aducând modesta dar semnificativa lor contribuție la deteriorarea discursului public.
(1) Off topic: o mică notă la clasificarea propusă de George. Mi se pare că un „cap înfierbântat” trece prin două faze. În prima fază aceștia sunt intransigenți cu sine, cu adversarii și cu aliații în mod egal. Incoruptibilitatea le asigură de altfel o bună relație cu „cercetașii” și o bună imagine publică. La un moment dat, pentru a putea continua în ciuda deziluziilor, ei hotărăsc să bea paharul politicii până la capăt și încep să aplice o morală selectivă în care tovarășii de drum sunt apărați cu ardoare chiar și când greșesc pe când adversarilor continuă să li se reproșeze aceleași tare. Nu se transformă în cinici deoarece continuă să fie mânați de un „ideal superior” și continuă să nu să urmeze același tip de morală personală care i-a consacrat. Dar cinismul politic îl depășește pe cel al cinicilor de meserie pentru că aceștia din urmă încearcă să păstreze aparențele. Exemple (oarecum imperfecte) sunt începutul de carieră politică pentru domnii Voinescu și și Cioroianu.
Civitas Politics 
Pingback: Criticând USL: relevanțe și fantezii « POLITICA ÎN PIONEZE – Horia G. Pană aka Sneezy
„Atunci când USL va avea și o ofertă vom ști dacă merită sau nu votată.”
faptul ca usl nu are inca o oferta valabila, necunoscutele prezumtivei guvernari fiind halucinant de neclare, este el insusi un aspect relevant al criticii.
Intelectual ai dreptate. Dar cand iesi in public este greu sa zici asta la infinit.
„În plus această critică dificilă se cere făcută ca în manualele de comunicare adică scurt, puternic și percutant. „
Fiecare punct pe care il ridici are destul bun simt in sine, bun simt sau discernamant pe care cei mai multi alegatori oricum il au cand sunt sinceri cu ei insisi, nu ma indoiesc de asta. Si totusi, unde vrei sa ajungi cu aceste puncte puse cap la cap? Nu faci o critica veritabila a nici unui obiect politic din peisajul actual si nu deplasezi mare lucru din discursul greoi care se vantura in spatiul public (adica la tv, sper ca observi si ironia:)
Mai mult, cred ca e destul de grava indulgenta argumentului tau privitor la judecata in privinta USL abia atunci cand vor veni cu un program. Opozitia nu este acolo numai pentru a propune masuri deus ex machina cu 5 minute inainte de alegeri. De ce nu asteptam mai mult de la ei? cate masuri cu adevarat inteligente si originale ai auzit din partea celor care ar fi trebuit sa asigure un Shadow government? Pe alte meleaguri opozitia ocupa cu destula solemnitate aceasta functie din prima zi dupa ce se vede nevoita sa isi accepte infrangerea si isi fac treaba cu destula incrancenare. Singura incrancenare pe care am vazut-o eu la Ponta, Antonescu si copiii lor de mingi a fost doar la tv, spectacol pur, gratuit (fara consecinte in planul ideilor politice si transpuse in presiuni pt ca viata noastra sa devina mai buna sau macar mai demna – pt ca daca ar fi facut ceva, nu ar fi iesit oamenii in Piata ca sa isi urle deznadejdea, scarbiti de toata clasa politica).
La fel ca PDL si toate aripile care il constituie, cu toate partidele si miscarile de 3 parale care au fost la guvernare sau s-au rupt din el in ultima clipa, USL trebuie sa fie judecat pentru ce a facut si CE NU A FACUT in calitatea extrem de importanta de opozitie. Proiectul USL de guvernare ar tb sa vina ca un nou pas in masinaria pe care ar fi trebuit sa o puna la cale de multa vreme incoace, un pas coerent astfel incat sa completeze astepatri trecute si presupuneri despre cel mai plauzibil pas. Din pacate, nici USL nu ne crede mai destepti, ne vor lovi in moalele capului cu un cincinal pe care il vor publica pe un website prafuit si pe care nimeni nu il va citi. Asta trebuie criticat, iar vina lor, pe scurt, este ca nu au reusit sa puna in dialogul public ideile lor despre alternativa, solutia lor pentru a avea o viata decenta si politici pentru cetatean. Asta inseamna politica publica, ceva care se face in vazul lumii si in dialog permanent cu alegatorii, intr-un schimb conitnuu si gratios de idei. Ai vazut tu asa ceva pana acum la Ponta sau Crin?
ps: nu ma uit la antene si nici pe Pora nu o citesc, pur si simplu nu am rabdare pt ei.
Andreea, nu descriu aici criticile potentiale ci pe cele reale, aduse suficient de des si de la un nivel ierarhic mediu in sus. Daca PDL nu acuza (decat rar) problemele pe care le aduci tu, automat ele ies din scopul acestui articol.
Repet, USL poate si trebuie sa fie criticata.
@ Andrei:
Categoria „capetelor infierbantate” este maniheista. Adica un membrul al acesteia nu ar face tranzitia catre cinici nici in ruptul capului. Voinescu si Cioroianu au fost boyscouts care au incercat sa devina cinici. Lui Voinescu i-a mers tranzitia, la Cioroianu ea nici nu a inceput. Un exemplu bun de cap infierbantat e TRU.
Acum la substanta: Atat timp cat PNL se bate in piept ca este singurul partid de dreapta din Romania, dar face alianta cu PSD, critica ideologica este oarecum indreptatita (cu toate ca politica doctrinara la noi nu se face in practica, iar demonizarea stangii nu isi are sensul).
Eu ma incadrez in categoria care detesta Antena 3 si tot ce reprezinta Dan Voiculescu. Trustul Intact nu este o institutie media legitima – ea serveste un scop politic si o face intr-un fel abject. USL e indreptatit sa incaseze critici pe tema asta.
In primul rand ma inclin in fata intraznetei tale provocari. En garde. Sa intre citatul.
De obicei îi bănuiesc pe cei ce aduc acest argument că își caută raționalizări pentru a vota partidul lui Ioan Oltean și de a fi de aceeași parte a baricadei cu Andreea Pora
Mi-am luat libertatea sa subliniez pasajul cel mai interesant.
[Pentru cei ce nu inteleg gluma, George si doamna Pora scriu impreuna la revista 22. Fac parte, cum ar spune un personaj al lui Umberto Eco, din aceeasi cavalerie spirituala.]
Am inteles acum, ti-am citit introducerea din nou. In lumina asta si tonul meu e cam dur. Aveam impresia ca ai lasat deoparte ceva esential, mai ales ca in demontarea argumentelor pdl legate de mogulizare si restul inca imi pare ca aduci un contraargument din sfera unei intreprinderi private, care ar incerca sa isi mareasca profitul, chestie pt care nici nu ar trebui sa ii acuzam, e de la sine inteles ca toata lumea vrea profit, nu? Iar faptul ca inca nu ii putem „cantari” pe cei de la USL pt ca nu au program ramane in continuare pt mine un argument partial, pentru ca nu si-au facut datoria de opozitie cu colti. dar vad de ce PDL nu i-ar putea acuza de asa ceva. Sa zicem ca la primul tau punct (ridicat de PDL) nu as fi imaginat un asemenea raspuns.
Si totusi, de ce ramai in jocul facut de PDL si intr-un spatiu circumscris de termenii folositi de ei sau de adversarii lor? Sunt de acord ca baietii astia atata pot, nimeni nu ii suspecteaza de prea multa inteligenta oricum, dar cei care te citesc pe civitas, cred eu, sunt mai degraba deprimati/exasperati de faptul ca asista la un asemenea discurs politic 24/7, ai carui termeni le sunt mult prea familiari si a caror deconstructie le e la indemana deja (daca nu sunt deja inhamati in „razboi” dupa Antonescu). Desi aparent este vorba de un razboi USL cu PDL, am impresia ca ambele tabere acuza aceeasi infamie, dar mereu in directia opusa, iar noi, fraierii, pierdem vremea in timpul asta uitandu-ne ca la tenis, ba in stanga, ba in dreapta, din ce in ce mai repede, pana ametim. Dar nu e prea frumos din partea mea sa te critic pentru ca nu ai raspuns unei intrebari foarte diferite de a ta, de acord.
Tot ce spunea bietul paragraf era asta: e ridicol sa clasifici ideologic un program pe care nu il cunosti. Drept e si ca inteleg pe undeva logica electorala a amanarii. Poate de aici si ingaduinta resimtita de cativa dintre voi. Voi face eforturi sa fiu mai intransigent :)).
De ce nu critic USL … nu prea stiu. Poate, cazand in capcana lor, nu scriu ca nu am despre ce scrie. Oricum cititorii Civitas sunt obisnuiti ca noi sa abordam nu doar subiecte practice („Eu cu cine votez”) ci si unele alese pe motive intelectuale. Slava Domnului, in 2020 aproape ca nu comentam un subiect decat dupa ce se invechise de 6 saptamani.
Dar…exista altcineva in grupul nostru, cu o perspectiva mai radicala si o deschidere spre critica intregului sistem care ar putea prelua aceasta sarcina… Sa mai dau nume?
@Andrei
For the record: i-am strans mana lui Ioan Oltean! Dar nu caut rationalizari pentru a vota PDL. Nu il voi vota…
Eu scriu in 22 unde scrie si Pora, dar scriu despre subiecte complet diferte si cu un stil diferit de-al lui Pora.
Nu stiam de Oltean 🙂
Dupa parerea mea, punctul central al rationamentului tau e simbioza USL+moguli+securisti, pe care incerci sa o minimalizezi, restul analizei este doar un „invelis”, o ascunzatoare pentru acest miez dur, altfel spus: gargara.. In acelasi sens actionezi si cu Antena3, unde iti permiti un subiectivism : „ii banuiesti” , bla, bla. Eu nu o sa il votez pe Oltean dar ii dispretuiesc sincer pe cei care „se uita” (misto mai e limba romana, vezi?, „se uita”) la Ciuvica, Ciutacu, CiuGadea, CiuBadea, CiuGrecu. Daca tu califici astfel A3, rezulta (te „banuiesc”) ca esti telespecatorul lor. Bravos! Faptul ca modulii au fost (sunt) transpartinici nu e semnificativ decat ca argument de tip „ba pe-a ma-tii”, Ai uitat cam iute (pentru ca asa ai vrut), „spa-ul” la Vantu si filmuletul Patriciu. Gaseste echivalentele ca gravitate, macar pentru astea doua episoade, ca sa fii credibil.
Sintagma „ton ardelenesc lent si apasat” despre Boc ar trebui sa fie un fel de „stop and out” pentru orice cititor. Cum sa mistifici in asa fel realitatea cand e evident ca Boc vorbeste ingrozitor de repede si neapasat. Aici ti-a scapat condeiul, ai ingrosat prea tare conturul, te-ai grabit, dorinta a fost mare si a iesit caricatura, nu analiza „obiectiva”.
Deci… „De ce nu critic USL … nu prea stiu.” Hi, hi.
De unde sa incep…? Dl Boc folosea acel ton pentru a sublinia o idee . Care e tonul sau obisnuit – uite la asta nu m-am gandit niciodata.
Parerea dvs despre punctul central al argumentatiei mele este mai putin o parare ci – nu va suparati pe mine – o combinatie de teoria conspiratiei („ascunzatoare pentru acest miez dur”), procese de intentie (” te-ai grabit, dorinta a fost mare „) si invective („gargara”, „dispret”).
Inutil sa spun ca nu aveti de unde stii intentiile mele, iar invectivele nu sunt binevenite. In plus, se intampla ca am subliniat si in text si in comentarii ca o critica a USL ar fi un demers necesar pe care PDL nu il face.
PS: de regula comentarii precum al dvs pot fi respinse la moderare – acesta a trecut cumva la limita. Sunteti binevenit sa va sustineti in continuare ideile dar cu argumente rationale si nu ad hominem
Nu ma intereseaza sa devin comentator. Mi-am spus parerea, daca o opreai,… c’est la vie. Daca eram mai putin vehement nu avea acelasi efect, nu am nimic personal.
Iar despre „proces de intentie”, nu e asa, eu am spus pe dos, ca a fost neintentionat, ai vrut doar sa iti intaresti argumentatia.
Oricum, apreciez tonul civilizat din raspuns. Multumesc.
Domnule Andrei Tiut,
Vă răspund şi aici: Cu multă plăcere şi real interes. Adaug şi faptul că, având bineînţeles permisiunea dumneavoastră şi a colegilor de la Civitas ’99, voi mai posta din articolele ce le consider de mare interes pe blogul meu.
Cu consideraţie, HP
Va multumim pentru sprijin!