Sursele comportamentului Coreei de Nord Răspunde

Defilare la Phenian

Coreea de Nord sau Republica Populară Democrată Coreeană este o continuă sursă de știri politice senzaționale, dar mai ales o sursă de insecuritate regională și globală. În ultimii ani Phenian-ul s-a remarcat prin dezvoltarea și testarea cu succes a unei arme atomice, în ciuda presiunilor internaționale de a opri programul nuclear al nordului, scufundarea unei corvete sud-coreene, bombardarea unei insule sud-coreene, lansări periodice de rachete, declarații belicoase, sărăcia și subdezvoltarea extremă și bineînțeles bizarul regim politic, care reușește să îmbine „armonios” comunismul de tip stalinist, xenofobia, naționalismul exaltat și rasismul, cu superstițiile rurale. Comportamentul Coreei de Nord este unul cât se poate de rațional, care poate fi încadrat în trei categorii: o logică de război, o logică a supraviețuirii și o logică internă. Cu alte cuvinte there is a method to their madness.

Material de propagandă nordistă: „Bateți tobele pentru război”

Logica de război

Fie că ne place sau nu, războiul din Coreea nu s-a încheiat. Armistițiul semnat în 1953 la Panmunjon nu reprezintă un acord de pace, ci doar o încetare a focului pe o perioadă nedeterminată. Tratatul de pace nu a fost negociat și nici semnat vreodată. Comportamentul Coreei de Nord trebuie privit astfel prin prisma unei continue stări de război cu vecinul din sud și cu forțele Națiunilor Unite (a se citi Statele Unite ale Americii) ce durează de mai bine de șase decenii.

Nordul nu a renunțat la obiectivele sale fundamentale, cel puțin la nivel declarativ, în ultimii 60 de ani. Scopul Phenian-ului au rămas aceleași reunificarea peninsulei coreene și alungarea „imperialiștilor” americani. De aceea orice incident în vecinătatea zonei demilitarizate trebuie privit ca parte a unui conflict mai vechi, neîncheiat, și nu neapărat ca ultima frivolitate a nordului. Exercițiile militare ale sudului în ape ale căror statut este disputat sau exerciții comune americano-sud-coreene sunt percepute la nord de paralela 38 ca fiind provocări care trebuie contracarate.

Racheta balistică prezentată în timpul unei defilări la Phenian (Pyongyang)

Logica supraviețuirii

Cum am susținut în introducere există o rațiune pentru comportamentul internațional al Republicii Populare Democrate Coreene, iar aceasta este supraviețuirea.

Căderea comunismului, prăbușirea Uniunii Sovietice și reformele economice din China au lăsat Coreea de Nord izolată în plan internațional. Sporirea decalajului economic între nord și sud în ultimii 50 de ani și creșterea capabilităților militare sud-coreene, au schimbat raporturile de forță în favoarea Seulului.

Prezența Statelor Unite ale Americii în peninsula coreeană, dar și în regiunea Asia-Pacific aduc un set aparte de provocări pentru securitatea Coreei de Nord. Acțiunile militare din ultimii douăzeci de ani ai Statelor Unite ale Americii au convins decidenții de la Phenian (Pyongyang) că singurul mod prin care se pot proteja eficient de o eventuală „agresiune imperialistă” este dezvoltarea unui arsenal nuclear și a vectorilor purtători necesari utilizării acestora. Dacă nu pot concura cu  Washingtonul de la egal la egal în materie de arsenale militare convenționale, descurajarea nucleară pare cea mai bună soluție. Politica de schimbare a regimurile (regime change) care a fost lansată de Washington după atentatele de la 11 septembrie 2001 și includerea Coreei de Nord pe „axa răului” în 2002, precum și evenimentele ce au urmat, au confirmat cu prisos opțiunea strategică a Phenian-ului.

Arsenalul nuclear nord-coreean nu are numai componentă strategică, cât și una politico-economică. Armele nucleare și rachetele balistice sunt atuuri în negocierile cu vecinii din sud, asigurând accesul la programe de ajutor alimentar pentru a susține regimul de la Phenian în timpul valurilor de foamete ce afectează Coreea de Nord.

Asigurarea supraviețuirii a statului și regimului nord-corean în cadrul sistemului internațional are și o componentă economică. Phenian-ul are nevoie de valută forte pentru a-și susține sistemul politic și cheltuielile militare. Cum economia Coreei de Nord este necompetitivă în cadrul pieței globale, au trebuit găsite surse alternative de obținere a valutei. Acestea sunt proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători (în acest caz se poate spune că Phenianul deține un avantaj competitiv), spălarea de bani, traficul de droguri și falsificarea de valută, în special dolari SUA.

Racheta Unha-3 înainte de lansare sa din 13 aprilie. (REUTERS/Bobby Yip)

Logica internă

Cum domini 25 de milioane de suflete într-o lume în care informația, bunurile și persoanele circulă relativ liber? Răspunsul este dezarmant de simplu: izolezi cea mai parte a populației, iar restul, elita, are contact limitat și supravegheat cu exteriorul.

Izolarea se realizează prin crearea unei mentalități de cetate asediată: suntem înconjurați de inamici, tot ceea ce facem este necesar pentru a ne proteja de agresiune. Inamicul extern este o justificare utilă și eficientă pentru lipsurile și eșecurile regimului, inclusiv foametea.

Mijloacele aflate la dispoziția unui stat totalitar facilitează izolarea de restul lumii și controlul asupra populației: închiderea granițelor, suprimarea mijloacelor alternative de informarea, înregimentarea în diferite organizații de partid și de stat, delațiunea, supravegherea de către poliția politică și interzicerea contactului nemijlocit cu străinii. Creearea unei religii politice, Juche, care să justifice existența regimului și să ofere un cadru doctrinar pentru acțiunea politică este o unealtă cât se poate de utilă pentru instituirea unei hegemoni asupra societății. Situarea forțelor armate pe primul loc în raport cu restul societății prin doctrina Songun asigură concomitent loialitatea forțelor armate și sporirea capabilităților militare ale statului comunist.

Cei care nu se conformează, protestează, nu par destul de fideli sau încearcă să părăsească țara, ajung în lagăre de concentrare împreună cu familii cu tot sau sunt executați sumar. Pentru oponenții unui astfel de regim viața este urâtă, brutală și scurtă.

Acțiunile externe și gesturile provocatoare ale Coreii de Nord vizează în egală măsură și publicul intern. Ele demonstrează că statul și liderii acestuia sunt puternici și că nu se tem de inamicii externi. Realizările tehnice, mai ales cele în domeniul militar, reprezintă propagandă utilă pentru o populație obișnuită cu lipsurile. Atenția de la problemele alimentare sau alte lipsuri este abătută prin „victoriile” în plan militar: testarea unei arme nucleare, testarea unei noi rachete sau tentativele de plasare pe orbită a unui satelit.

Concluzie:

Jocul practicat de Phenian este unul cât se poate de vechi:  brinkmanship sau politica pe marginea prăpastiei. Coreea de Nord împinge incidentele și/sau evoluțiile negative în relația cu sudul democratic până aproape de pragul conflictului militar, numai ca să se retragă în ultimul moment. Acest joc are ca scop în primul rând asigurarea supraviețuirii statului și regimului de la Phenian. Brinkmanship-ul nu este însă un joc care să nu poată fi contracarat. Phenian-ul este conștient de faptul că echilibrul de forțe din peninsulă nu este în favoarea acestuia, iar forțarea notei poate avea consecințe periculoase. Politica pe marginea prăpastiei asigură supraviețuirea Coreii de Nord – pentru cât timp – rămâne de văzut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s