Dacă zilele acestea am văzut din ce în ce mai multe reacții internaționale de îngrijorare față de România asta se datorează probabil și inacțiunii guvernamentale în materie de comunicare. O bună comunicare ar fi presupus angajamente ferme din partea premierului și probabil acesta nu era gata să facă acest pas.

Dar vineri apele arau deja aranjate și majoritatea parlamentară a putut începe contra-ofensiva.

Primul pas a fost discursul premierului de dimineață în care găsim conceptul de accountability:

Îngrijorările acestora [prietenii noştri europeni şi internaţionali], întrebările lor sunt perfect legitime şi este obligaţia Guvernului României de a da toate asigurările necesare şi de a acţiona în continuare în vederea asigurării faptului că România este şi va rămâne un stat de drept

Nu este poziția cuiva care se ascunde, ci a unui politician care își poate apăra poziția. În plus, nu cred că oficialii europeni au parte prea des de asemenea amabilități ceea ce, în jocul de putere de la Bruxelles, ar putea să conteze.

Apoi premierul ridică miza:

De asemenea, îmi asum în numele guvernului obligaţia ca să respect orice fel de evaluare prin care eventuale decizii luate în ultima perioadă nu ar respecta standardele europene. Sunt gata în orice moment, dacă în baza unei evaluări clare a partenerilor noştri europeni şi internaţionali se va considera că vreuna din măsurile luate în ultima perioadă nu respectă standardele europene, sunt gata să îndreptăm aceste lucruri.

Dacă interpretez corect este un mod de a-i transmite șefului Comisiei „și mama dumneavoastră e curvă”. Asta pentru că nu sunt prea multe mecanisme prin care UE poate da o „evaluare clară”. Există MCV (cam lent) și articolul 7 (prea dur). Dar fondatorii UE au evitat să creze ocazii de coliziune între naționalismul latent al alegătorilor lor și cosmopolitismul proiectului european. Implicit, domnul Ponta cere să ni se aplice aceleași standarde și proceduri ca și țărilor mari. Oricum, chiar dacă va face pași înapoi, legile și ordonanțele nu sunt invalidate retroactiv.

În sfârșit, seara în Parlament se lecturează celebrul epitet al lui Traian Băsescu „țigancă împuțită”.  Deși constituțional și chiar pentru politica internă acest fapt nu contează în Occident există o toleranță sub-zero față de rasism. Astfel guvernarea de dreapta a Germaniei va trebui să fie mai atentă pentru a nu se asocia cu valorile președintelui suspendat. La rândul său, domnul Gitenstein va trebui să-și informeze superiorii că omul lor din România „has acknowleged charges of racism”. Mark Gitenstein este evreu, Hillary Clinton femeie iar Barack Obama negru. Toți trei au ajuns în aceste posturi  pe o campanie care cerea o societate mai incluzivă. Oh the irony…

Desigur, problema domnului Ponta nu este strict de comunicare ci și una de fapte. În plus, dacă politicienii ar putea fi persuadați/presați să dea înapoi, presa are mai puțin de pierdut. Chiar și politicienii au la îndemână mijloace ocolite de a riposta. Deci meciul se joacă. Dar mingea este acuma la fileul primului ministru.

Andrei Tiut