Victor Ponta (înainte de referendum)
Premierul are o legitimitate limitată, după cum chiar membrii USL recunosc uneori. Mandatul său este produsul unei răsturnări de situaţie. Chiar dacă alegerile din 2008 (generale) şi 2012 (locale) îi sunt favorabile, acest fapt nu emulează integral afectul legitimator al unor alegeri parlamentare.
În plus, are trei teme fierbinţi de gestionat: plagiatul, suspendarea şi prestaţia diplomatică cel puţin dubioasă din timpul suspendării. Toate acestea sunt muniţie pentru adversarii săi politici.
Demisia din postul de prim ministru plus cererea unui vot de încredere din partea PSD pot rezolva problema. Desigur nu ar trebui să fie o demisie „vinovată”. Premierul poate pur şi simplu spune că, date fiind măsurile excepţionale pe care a fost nevoit să le ia, simte că are nevoie de o re-confirmare electorală. Acest gest ar pune presiune inclusiv pe preşedintele suspendat.
Victor Ponta ar rămâne unul din liderii coaliţiei, cu un cuvânt greu de spus în politica noului prim-ministru (Florin Georgescu?). Iar după alegeri nimeni nu va mai aduce vorba de păcatele trecutului.
Există şi o problemă: în ultima vreme organizaţiile PSD (dar şi PNL) par să fie mai puţin controlabile.
Traian Băsescu (după un referendum câştigat la „masa verde”)
Dacă Traian Băsescu ar dori să exercite putere reală în acest scenariu va întâmpina dificultăţi remarcabile. Dacă ar fi strict o problemă de echilibru parlamentar aceasta s-ar rezolva (după cum pare să spere Radu Carp). Dar opoziţia este la nivel de societate, iar acest tip de opoziţie este mult mai greu de încercuit şi lichidat.
Însă un preşedinte care îşi dă demisia devine în acelaşi timp triumfător (a apărat mandatul) şi responsabil (asumă legitimitatea scăzută). Această imagine ar creşte legitimitatea moştenitorului Mihai Răzvan Ungureanu.
Desigur, domnul Ungureanu va pierde alegerile. Dar sacrificiul său va întări partidul prezidenţial în vederea alegerilor parlamentare.
Desigur, în noul partid nu vor fi resurse de putere pentru toată lumea (PDL, ICDD, Noua Republică). Astfel vor beneficia în fapt doar favoriţii domnilor Băsescu şi eventual Ungureanu. Optimiştii vor spune că au câştigat „reformiştii”. Pesimiştii vor spune că a câştigat „Familia” (după modelul tranziţiei Elţîn – Putin).
Problema este că nu ştim dacă domnul Băsescu este gata să se sacrifice pentru Istorie/ reformişti/ Familie.
Pe teme asemănătoare:
- George Vişan: Criza politică şi deriva naţionalistă (I)
- Andrei Tiut: Ochiul furtunii. Şi demisia lui Traian Băsescu
- Andrei Tiut: De ce vreau sa meargă Victor Ponta la Consiliu[…]
Civitas Politics 
@Andrei
Ai si tu un set de asteptari foarte ridicat. Chiar daca e rational ceea ce tu propui, demisia este o actiune dezavuata de catre elita politica damboviteana. Demisia este perceputa ca o forma de slabiciune. De unde si aparitia surogatului „autosuspendarii” (whatever that means). Deci nu il vad nici pe Base si nici pe Ponta aruncand prosopul in ring in conditiile descrise de tine.
Se prea poate sa ai dreptate, nu e o predictie, este o modalitate in care problema s-ar putea rezolva intr-un univers paralel.
Nu o exclud cu totul. Rationalitatea nu lipseste mereu din politica romanesca (cu viziunea e mai greu). Dar nici nu ma bazez pe ea.