Ultimele două luni au fost tensionate din punct de vedere politic în România. Polarizarea politică s-a adâncit, atingând pe alocuri cote nemaiîntâlnite. Sistemul politic a fost greu încercat în această perioadă, tânăra şi slab consolidata democraţie românească fiind supusă unor provocări traumatice, al căror impact pe termen lung încă nu poate fi evaluat. În funcţie de convingerile politice evenimentele din iulie-august 2012 au reprezentat „o lovitură de stat”, „un puci parlamentar”, „o îndepărtare de la practicile şi valorile democratice” sau „un proces politic normal/ îndelung aşteptat”.

Pe durata crizei politice generate de a doua suspendare am încercat să abordăm subiectul într-un mod echilibrat. Au fost prezentate ambele faţete ale crizei politice fără a cădea în capcana partizanatului. Am analizat diferitele aspecte ale crizei politice cu mijloacele ştiinţei politice şi ale sociologiei. Actorii implicaţi în evenimentele din ultimele două luni au fost analizaţi, convingerile şi motivaţiile care le-au condus acţiunile au fost disecate. Dar fiecare a fost tratat în mod echitabil. Cel puţin aşa credem noi.

Nu am susţinut vreodată că deţinem adevărul absolut în materie de politică sau analiză politică. Nu am utilizat analizele noastre pentru a forţa pe alţii să-şi schimbe convingerile.  Nu folosim acest spaţiu pentru vendette sau pentru atacuri la persoană. Atunci când au fost persoane vizate, am sancţionat faptele lor nu demnitatea acestora. Încercăm însă să îmbunătăţim dezbaterea naţională cu puncte de vedere diferite faţă de cele care circulă în general în spaţiul public românesc. Facem acest lucru deoarece credem că orice contribuţie contează, mai ales în această perioadă.

Desigur, criteriile variază de la om la om şi ceea ce nouă ni se pare abordare rezonabilă altora le apare ca un derapaj. Avem şi noi simpatii politice, ni le susţinem şi votăm. Dar scopul sitului nu este să reprezentăm şi să re-ambalăm o linie de comunicare partizană. De aceea dacă deviem de la vulgata unei părţi sau a alteia nu considerăm că aceste lucru este un viciu; ba chiar, uneori, este o virtute.

Deocamdată încă dominantă este tendinţa partizanatului. Sub presiunea urgenţelor, necesităţilor şi crizelor cunoscuţi intelectuali publici din ambele tabere abandonează total sau parţial treptat virtuţile aspre ale gândirii critice. Pe unii dintre aceştia am avut ocazia să îi cunoaştem personal sau măcar să le urmărim carierele – nu credem că devenind politicieni sau analişti TV standard au progresat sau că dezbaterea publică a avut de câştigat.

Nu aceasta este abordarea pe care o veţi găsi în paginile noastre. Dacă există un proiect pentru care am milita cu plăcere acesta este dimpotrivă construcţia unui soi de „mijloc” în care oamenii vin nu pentru a realiza uniformitatea opiniilor adevărate, ci pentru a învăţa, pentru a (se) înţelege mai bine din contra-argumentele celuilalt.

Din fericire, cam pentru orice om care ne-a părăsit săptămânile acestea (uneori cu insulte) am cunoscut un alt om capabil să discute raţional ignorând „linia frontului”. Lor vrem să le mulţumim.

Acesta este modul în care am construit situl şi în care vom continua în viitorul previzibil.  Aşteptăm că şi până acum comentariile voastre fie apreciative fie critice.

George VIŞAN

Andrei Tiut