Am participat marți, 29 octombrie, la masa rotundă organizată de Ambasada SUA cu prilejul debutului oficial al lucrărilor la baza de la Deveselu unde vor fi instalate elemente ale scutului anti-balistic american ce va fi desfășurat în Europa, în cadrul European Phase Approach. Construcția instalațiilor de la Deveselu care vor adăposti radarul și interceptorii, a început pe 28 octombrie în prezența oficialităților române și americane, baza urmând a deveni operațională în 2015.

Masa rotundă de la ambasada Statelor Unite a fost condusă de asistentul secretarului de de stat pentru politică spațială și de apărare, Frank Rose, care a avut o serie de mesaje politice importante de transmis publicului românesc cu privirea la politica americană în domeniul apărării anti-rachetă pentru Europa.

Revizuirea European Phased Adaptive Approach din martie 2013

În martie 2013 secretarul de stat pentru apărare Chuck Hagel a anunțat anularea etapei a patra a EPAA care prevedea desfășurarea după 2020 în Europa a interceptoarelor SM-3IIB. La vremea respectivă au existat voci care au argumentat că decizia ar fi fost o concesie făcută Moscovei pentru a obține un compromis pe tema reducerii arsenalelor strategice, deoarece rachetele SM-3 IIB ar fi avut capacitatea de a intercepta rachete balistice intercontinentale. Frank Rose a arătat că la baza deciziei de anulare a acestei au stat trei elemente: provocările tehnice ce au stat în fața dezvoltării acestei variante a rachetei SM-3 au fost foarte mari, Congresul SUA nu a finanțat suficient proiectul, iar evoluția amenințărilor venite din Coreea de Nord, care dezvoltă  rachete balistice intercontinentale mobile.

Rusia

Frank Rose a subliniat poziția SUA în raport cu obiecțiile Rusiei în privința desfășurării în Europa Centrală și de Est a scutului american anti-rachetă. Cunoscând foarte bine sensibilitățile istorice ale României și Poloniei în privința Rusiei, dar și învățând din greșelile anterioare ale administrației Obama, care a anunțat în 2009 anularea scutului propus de administrația George W. Bush fără consultarea prealabilă a Cehiei și Poloniei, aspect care a genereat neîncredere în rândul statelor central europene cu privire la politica externă a SUA la momentul respectiv, Frank Rose a avut un mesaj foarte clar în privința obiecțiilor Rusiei, dar și în privința zvonurilor (care circulă în spațiul public) vreunei înțelegeri ruso-americane „pe la spatele” României și Poloniei în domeniul apărării anti-rachetă.

În primul rând oficialul american a arătat că prin sintagma „garanții legale” – legally binding guarantees – pe care Rusia le cere din partea SUA în privința scutului anti-rachetă din Europa Centrală și de Est, Moscova caută să impună un drept de veto asupra politicii externe și de securitate americane. Mai exact Rusia vrea să impună limitări legale asupra capabilităților americane de apărare anti-rachetă – legally binding limitations on missile defense capabilities – așa sunt percepute la Washington obiecțiile rusești. Frank Rose a afirmat răspicat poziția americană privind „garanțiile legale” pe care le cere Kremlinul – Statele Unite nu vor accepta impunerea de limitări asupra capabilităților sale anti-rachetă (oriunde ar fi ele desfășurate). Cu alte cuvinte orice fel de negociere bilaterală ruso-americană pe această temă trebuie să pornească de la acceptarea acestei poziții.

Structurile de apărare antirachetă ale SUA şi NATO nu sunt îndreptate împotriva Rusiei şi nici nu au capacitatea să intercepteze rachetele ruseşti cu rază lungă de acţiune. Noi căutăm cooperarea cu Rusia pe apărarea antirachetă. Ruşii au spus foarte clar că ei cer garanţii legale că apărarea antirachetă nu va avea impact asupra capacităţii lor de descurajare. Ce vor ei să spună de fapt prin garanţie legală este o limitare legală asupra apărării antirachetă a SUA. SUA nu vor accepta nicio limitare legală sau orice altă limitare. (Frank Rose)

În privința îngrijorărilor Rusiei privind destinația finală a sistemului anti-rachetă Frank Rose a repetat poziția oficială a SUA: scutul anti-rachetă din Europa Centrală și de Est nu este îndreptat împotriva Rusiei, nu are capacitatea de a intercepta rachetele balistice intercontinentale rusești, iar SUA este interesată de a coopera cu Federația Rusă în domeniul apărării anti-balistice. De altfel Frank Rose a subliniat că Statele Unite nu doresc să descurajeze sau să neutralizeze arsenalele strategice ale Rusiei și Chinei, ci să descurajeze arsenalele de rachete balistice cu raza mică și medie a unor actori regionali ostili – Coreea de Nord și Iran.

Rusia însă nu are încredere în garanțiile și asigurările oferite de SUA până acum, ministrul de externe rus Serghei Lavrov reiterând rezervele și obiecțiile Moscovei:

We are ready for a constructive dialogue with the US and NATO and are open to finding a compromise, but let’s not pretend that the incessant talks that there is nothing within the scheme of the American-led ABM that needs to be changed, nor that it’s not against Russia,  that all this talk can somehow settle things…

Federația Rusă ar putea avea o contribuție importantă la protejarea Europei de atacuri cu rachete balistice din partea unor actori regionali ostili, prin intermediul rețelei sale extinse de radare de avertizare timpurie și a sistemelor sale anti-aeriene (S-300 și S-400), dacă ar fi convinsă să coopereze pe această temă cu SUA.

La rigoare poziția americană este corectă – atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere strategic. Arsenalul rusesc nu este periclitat de prezența interceptorilor american în România și Polonia. Rachetele balistice intercontinentale rusești au înt-o proporție covârșitoare traiectorii polare, cea mai rapidă cale de a atinge un punct din SUA „țintind” din Rusia, conțin focoase multiple (MIRV) capabile să manevreze pentru a evita interceptoarele americane (cel puțin pe hârtie), dispun de contramăsuri – capcane al căror scop este să confuzeze radarele și senzorii sistemelor anti-rachetă, și anvelopa lor de zbor depășește fără probleme capabilitățile sistemului Aegis Ashore care va fi desfășurat în Europa. Așadar arsenalul strategic rusesc nu ar avea de suferit în urma desfășurării elementelor scutului anti-rachetă american în Europa Centrală și de Est – însă jocul percepțiilor e cu totul altul.

Rusia însă se teme că desfășurarea unui sistem anti-balistic american în Europa, fie el și limitat, îi pune sub semnul întrebării doctrina nucleară – foarte importantă din punct de vedere politic și strategic pentru Kremlin după disoluția URSS, iar programele anti-balistice americane ar putea duce la dezvoltarea unor tehnologii care în viitor să reducă eficiența arsenalului nuclear rusesc. Mai mult Moscova se teme de prezența militară americană (boots on the ground) în Centrul și Estul Europei chiar și simbolică,  pe care o consideră o amenințare la „vecinătatea sa apropiată” – sfera  de influență rusească în spațiul ex-sovietic, și îi reduce adâncimea strategică. Kremlinul este perfect conștient de faptul că motivul pentru care atât România, cât și Polonia au acceptat să găzduiască sistemul anti-rachetă american ține nu de vreo amenințare iminentă cu rachete balistice dinspre Orientul Mijlociu, ci tocmai deoarece implică o prezență americană pe teritoriul lor (chiar și simbolică) – o contrapondere la asertivitatea Federației Ruse din ultimul timp.

Reasigurarea strategică a aliaților din Europa

Frank Rose a subliniat că rolul scutului american anti-rachetă din Europa este protejarea aliaților americani de amenințările emergente cu rachete balistice. Oficialul a ținut să precizeze că sistemul ce va fi desfășurat în România (2015) și Polonia (2018) este unul viabil, care și-a dovedit utilitatea în teste. Spre deosebire de sistemul GMD desfășurat pe teritoriul american și care ar fi trebuit desfășurat în Polonia, conform planurilor Administrației George W. Bush, sistemul Aegis Ashore este mult mai fiabil și mai adaptat amenințările din prezent și viitoare. Strategia și arhitectura sistemului permit adaptarea la evoluția amenințărilor. Există planuri de suplimentare a sistemului anti-rachetă în caz de sporire a nivelului de amenințare dinspre Orientul Mijlociu sau de criză politică în acea regiune. Într-un asemnea scenariu scutul din România ar putea fi suplimentat cu sisteme THAAD și/sau Patriot care pot fi desfășurate rapid pentru a gestiona mai bine tipurile de amenințare cu rachete balistice. Arhitectura tehnică din spatele scutului anti-rachetă american este fundamentată pe conceptul „descurajare mobilă și variabilă” – mobile deterence – ce presupune adaptarea și desfășurarea rapidă

Oficialul american a menționat că în ciuda problemelor bugetare cu care se confruntă Statele Unite în acest moment există destule fonduri pentru finanțarea European Phased Adaptive Approach iar apărarea anti-rachetă se bucură de un puternic sprijin bipartizan – deși există anumite nuanțe în privința tipului  de amenințare ce ar trebui descurajat și prevenit. Oficialul american a subliniat faptul că indiferent de alternanța de putere de la Washington, programul va continua.

L-am întrebat pe Frank Rose ce se va întâmpla cu sistemul anti-rachetă din România și Polonia dacă SUA și Iranul ajung la o înțelegere în ceea ce privește programul nuclear al Teheranului, având în vedere că recent noul președinte al republicii islamice s-a arătat deschis în ceea ce privește negocierile asupra acestui dosar extrem de sensibil. Diplomatul american a răspuns că este prea devreme pentru a vorbi de o soluționare diplomatică a dosarului nuclear iranian, iar SUA își menține evaluările strategic privind amenințarea cu rachete balistice pe care o prezintă Iranul pentru interesele Washingtonului și ale aliaților acestuia. Frank Rose a notat însă faptul că Teheranul își dezvoltă mai lent programul de rachete balistice cu rază lungă decât Coreea de Nord.

Scutul anti-rachetă polonez

Polonia a luat decizia de a dezvolta un sistem de apărarea anti-aeriană integrat care să aibă și capabilități anti-racheta. Decizia a venit pe fondul revizuirii în 2009 a strategiei americane privind apărarea anti-rachetă a Europei de către Administrația Obama și reprezintă o politică de asigurare în plus a Varșoviei în cazul unei noi răzgândiri a Washingtonului.

L-am întrebat pe Frank Rose dacă sistemul anti-rachetă polonez va completa sau va dubla practic capabilitățile celui american care va fi desfășurat începând din 2018 în Polonia. Oficialul american a precizat că sistemul polonez va fi unul orientat spre contracararea rachetelor balistice cu rază scurtă de acțiune, va fi interoperabil cu NATO și va fi unul mobil, ce va putea fi desfășurat în teatrele de operațiuni. Frank Rose a declarată că SUA și Polonia cooperează în ceea ce privește dezvoltarea acestui sistem. Statele Unite vor coopera cu statele europene și vor sprijini efoturile acestora de a dezvolta sisteme anti-rachetă în cadrul NATO.

În privința scutului anti-rachetă polonez este demn de menționat faptul că există un acord între companiile Bumar (Polonia) și UTI (România) privind dezvoltare de sisteme de comandă și control pentru sistemele anti-aeriene. Acordul a fost semnat în prezența miniștrilor de externe polonez și român, Radek Sikorski și Teodor Baconschi, în 2011.  România s-ar putea, deci, alătura în viitor inițiativei poloneze.

George VIŞAN