Beniamin Netaniahu: Un discurs auto-distructiv în congresul american Răspunde

benjamin_netanyahu_rtr_img_0

Likud, principalul partid de dreapta israelian, condus de Beniamin Netaniahu  a obținut pe 17 martie o victorie neașteptată în alegerile legislative. Dacă Netaniahu își va duce mandatul la capăt va deveni cel mai longeviv premier israelian din istorie, depășindu-l astfel pe întemeietorul statului Israel, David Ben Gurion. Victoria din 17 martie l-a costat foarte mult însă pe Netaniahu: fragilizarea relației cu Statele Unite și compromiterea definitivă a relației personale cu președintele american Barack Obama. Premierul israelian a comis o eroare majoră: a intervenit în politica internă americană, încercând să profite de clivajele dintre republicani și democrați, riscând astfel să transforme Israelul într-o chestiune partizană.

Pe 3 martie premierul israelian Beniamin Netanyahu a susținut un discurs în fața Congresului Statelor Unite ale Americii la invitația președintelui Camerei Reprezentanților John Beohner pe tema dosarului nuclear iranian și a negocierilor în formatul 5+1 al căror scop este soluționarea acestei chestiuni spinoase. Până aici nimic în neînregulă – lideri străini sau personalități internaționale pot fi invitate să susțină un discurs în  Congres. Iar Beniamin Netaniahu nu s-a adresat pentru prima dată Congresului SUA, el a mai făcut acest lucru în 2011, când a fost aplaudat la scenă deschisă de majoritatea republicană.

În 2015 circumstanțele s-au schimbat față de 2011. Congresul dominat în continuare de republicani după alegerile parțiale de anul trecut, a decis, fără să se consulte cu executivul, să-l invite pe premierul israelian pentru a susține un discurs critic la adresa administrației Obama. Ignorarea Casei Albe și a Departamentului de Stat reprezintă  de către majoritatea republicană din Congres reprezintă un fapt fără precedent în istoria americană. Invitația a fost negociată direct și în secret de John Boehner, speakerul Camerei Reprezentanților, cu ambasadorul Israelului la Washington, Ron Dermer.

Scopul declarat al discursului a fost, conform lui John Boehner, să informeze publicul american despre „amenințările la adresa securității naționale ce vin din partea Iranului și a islamului radical”. De fapt a fost vorba de o ripostă republicană, via Beniamin Netaniahu, la discursul privind starea națiunii ținut de președintele Obama în ianuarie. Prin invitarea premierului israelian majoritatea republicană a dorit să umilească administrația prezidențială. Cel mai grav aspect al acestei situații a fost că Beniamin Netaniahu a acceptat să se implice în jocul politic american și să beneficieze în mod fățiș de disensiunile din politica internă a celui mai important aliat al Israelului.

Cum s-a ajuns în situația aceasta? Clivajele politice americane s-au acutizat atât de mult în ultimii ani încât opoziția, în cazul de față Partidul Republican, este pregătită nu numai să critice și să atace politicile actualei administrații de la Washington, ci să și o sfideze și să o umilească public. În momentul de față scena politica americană este fracturată de cel puțin trei clivaje majore: Administrația Obama vs Republicani, facțiunea Tea Party vs republicanii moderați / „establishment-ul” republican și bineînțeles clivajul istoric dintre conservatori și progresiști.

Aceste clivaje afectează absolut toate temele politice importante aflate pe agenda publică: asigurările de sănătate, economia, educația, apărarea și politica externă. Acutizarea acestor clivaje creează blocaje legislative, lansează dezbateri vitriolice și împiedică formarea consensului necesar avansării vreunei agende. Simptomatic pentru aceste clivaje sunt soluțiile care pun sub semnul întrebării înseși noțiunea de bună guvernare, cele mai bune exemple în acest sens  fiind „sechestrarea” (tăierea automată) bugetului apărării și stoparea finanțării guvernului din 2013 (government shutdown).

Politica externă a devenit la rândul ei un câmp de bătălie partizan și ideologizat unde definirea interesului național devine din ce în ce mai dificil. Unul dintre cele mai politizate dosare de politică externă în spațiul public american este cel privitor la programul nuclear iranian. Congresul nu vede cu ochi buni abordarea administrației Obama în cadrul negocierilor în formatul 5+1. Majoritatea republicană din Congres ar dori un regim de sancțiuni mai dur, limitări stricte asupra activităților nucleare iraniene precum și posibilitatea utilizării forței dacă Iranul dezvoltă arme nucleare.

Liderii republicani din Congres au amenințat în ultima perioadă administrația Obama că vor adopta o legislația care să conțină un nou pachet de sancțiuni împotriva Teheranului și că orice fel de înțelegere între Statele Unite și Iran, negociată de actuala administrație va trebui aprobată de Congres. De cealaltă parte președintele și echipa de negociatori consideră că sunt aproape să ajungă la o înțelegere cu Iranul. Casa Albă a avertizat că un nou val de sancțiuni este inutil și va scădea șansele unui acord,  președintele Obama amenințând că își va utiliza dreptul de veto în cazul în care un asemenea pachet legislativ este votat în Congres.

„Ofensiva” republicană contra politicii administrației Obama pe tema programului nuclear a continuat după discursul premierului Netaniahu, cu o scrisoare deschisă redactată de tânărul senator de Arkansas, Tom Cotton și semnată de 47 de senatori republicani, prin care Iranul este avertizat că dacă un acord bilateral va fi semnat în curând, s-ar putea ca acesta să nu fie aprobat de senatul american său că un nou președinte american s-ar putea să nu se considere obligat să respecte o asemenea înțelegere. Acest ultim demers republican, reușește nu numai să transmită un mesaj diplomatic prost, punând sub semnul întrebării noțiunea de pacta sunt servanda din dreptul internațional, dar să pună în discuție cadrul legislativ și constituțional american.

În această dinamică internă complicată a fost inserat Israelul, care nu dorește ca Iranul să dezvolte un program nuclear, fie el  doar civil. Din perspectiva Tel Avivului, Teheranul reprezintă o „amenințare existențială”, care nu ar trebui să dețină tehnologia care să-i permită îmbogățirea uraniului, deoarece ar putea-o folosi în scopuri militare. Israelul arată cu degetul spre arsenalul de rachete balistice pe care Iranul îl deține în prezent și continue să-l dezvolte pentru a demonstra că programul nuclear iranian nu este deloc pașnic. O înțelegere între Statele Unite și Iran în urma căruia Teheranul îi este permisă îmbogățirea limitată a uraniului este considerată de guvernul de la Tel Aviv drept inacceptabilă. Din cauza acestei ostilități israeliene față de procesul de negocieri americanii au restricționat accesul israelienilor la informațiile privind negocierile cu Iranul de teamă că astfel ar putea putea compromite atingerea unui consens pe tema dosarului nuclear.

Diferendul politic dintre Israel și SUA este dublat și de lipsa reciprocă de încredere între premierul Netanyahu și președintele Obama. Este de notorietate schimbul de replici candid din 2011 dintre președintele de atunci al Franței, Nicolas Sarkozy, și președintele Obama, când primul îl acuza pe Netanyahu că ar fi un mincions, iar cel din urmă îi dădea dreptate, spunând că trebuie să se confrunte cu lipsa de onestitate a premierului israelian aproape zilnic. De cealaltă parte Netanyahu este convins că Barack Obama  este un președinte slab iar politica externă americană sub  conducerea acestuia este inconsecventă și o amenințare pentru interesele israeliene.

Opinia proastă față de modul în care gestionează politica externă americană președintele Barack Obama este împărtășită atât de premierul Netaniahu cât mai ales de republicanii din Congres. Acesta este principalul motiv pentru care premierul israelian a și fost invitat să susțină un discurs în fața Congresului: să ofere o condamnare a politicii externe a administrației Obama, din partea unui aliat american tradițional. Mai mult, pentru republicani Beniamin Netaniahu simbolizează tipul de leadership care nu se regăsește în acest moment la Casa Albă. Conform percepției republicanilor Netaniahu reprezintă ideal tipul de lider politic în afacerile externe: intransigent, patriot, curajos și lipsit de ezitări. Cu alte cuvinte pentru republicanii din Congres, Beniamin Netaniahu, reprezintă tot ceea ce Barak Obama nu este.

Însă tot acest demers politic a fost unul eronat, iar faptul că premierul israelian a acceptat invitația republicanilor riscă să  pericliteze relația bilaterală pe termen lung. Acceptarea invitației de către Netaniahu a fost decizie politică imprudentă și profund lipsită de înțelepciune, iar după discursul din Congres Israelul riscă să fie privit nu doar ca un aliat, ci ca o nouă chestiune partizană ce îi desparte pe democrați de republicani.

Decizia republicanilor de a folosi un lider străin pentru a condamna politica externă a președintelui american este un afront fără precedent în politica americană. În tabăra democrată și la Casa Albă această decizie și modul în care John Boehner și Beniamin Netaniahu s-au comportat a fost interpretat, pe bună dreptate, ca o tentativă de umilire a președintelui Obama. Pe cale de consecință o parte dintre congresmenii democrați nu au vrut să asculte discursul lui Netaniahu, iar premierul israelian nu a fost primit la Casa Albă – oricum dat fiind că acesta se afla în campanie electorală nu ar fi existat o  întâlnire oficială cu președintele Obama, deorece există cutuma în protocolul diplomatic american că președintele nu se întâlnește cu un alt șef de stat sau șef de guvern care se află în campanie electorală.

Conflictul dintre administrația Obama și Beniamin Netaniahu nu a încetat după discursul acestuia din urmă în Congres. În ultimele zile ale campaniei electorale din Israel, Netaniahu a declarat că se opune creării unui stat palestinian în Cisiordania și Gaza, iar în ziua alegerilor premierul i-a îndemnat pe israelieni să meargă la urne cât mai mulți și să voteze, deoarece opoziția aduce la vot arabi israelieni „cu autobuzele” – o remarcă care a fost condamnată la Washington ca fiind rasistă.

Ca urmare a conduitei premierului israelian președintele Obama „a întârziat” să-l felicite pe Netaniahu pentru victoria obținută pe 17 martie, iar în timpul conversației telefonice cu acesta, președintele american a ridicat subiectul retoricii din campania electorală. Mai mult președintele american a lăsat să se înțeleagă că nu se va mai întâlni direct cu premierul Netaniahu, relația dintre administrație și premierul israelian urmând a fi gestionată de secretarul de stat John Kerry.  Cel mai grav mesaj primut însă de Netaniahu a venit însă zilele acestea de la președintele american, dacă Israelul nu mai sprijină soluția creării unui stat palestinian în Gaza și Cisiordania, relația bilaterală ar putea fi reconsiderată la Washington.

Dincolo de caracterul provocator pe plan intern  al discursului lui Netanyahu din Congres, această evoluție riscă să fractureze ireperabil relațiile bilaterale americano-israeliene dacă în Statele Unite se creează percepția că Israelul încearcă să manipuleze diferendele politice interne americane în propriul interes. Percepția că ar există o „alianță” politică între republicanii din Congres și Beniamin Netaniahu pentru a compromite negocierile privind dosarul nuclear iranian ar reprezenta o evoluție de o gravitate excepțională care va pune sub semnul întrebării relațiile bilaterale dintre Israel și SUA.

George VIŞAN 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s