Alegeri ciudate în România și Regatul Unit Răspunde

După o idee de Barbu Mateescu

După o idee de Barbu Mateescu

Rezultatul alegerilor din Marea Britanie, ca și cel din România din 2014, ca și cel din România din 2012 au trezit surpriză și incredulitate. Și totuși, asemenea „landslides” sunt mai mult sau mai puțin inerente când avem o combinație de vot uninominal și partide care nu se pot adapta acestui sistem de vot.

Votul uninominal favorizează în primul și în primul rând coalițiile pre-electorale. . Pentru claritate, trebuie spus că prin „coaliții” înțelegem aici și partide care de fapt agregă curente ideologice diferite. Republicanii și Democrații din SUA sunt exemplele de manual, dar și Laburiștii britanici pot fi etichetați astfel. Ín rest, dacă încă mai rețineți argumentele acelea cu „omul și nu partidul” nu pot decât să vă spun că elitele politice și electorale v-au mințit și s-au mințit pe ele însele

Gradul de „ciudățenie” a rezultatelor depinde deci de tipul specific de vot uninominal și de soluțiile de adaptare ale partidelor. Sistemul într-un singur tur (first past the post) este neiertător cu inadaptații: voturile lor se pierd. De aceea mi se pare că această soluție pentru alegerea primarilor este nepotrivită pentru o democrație încă în dezvoltare precum a noastră. Sistemul în două tururi este mai iertător, lăsând șansa de a construi alianțe pentru turul al doilea. Acest sistem este funcționează foarte elegant cu excepția cazurilor când un partid extremist (cum ar fi Frontul Național francez) ajunge să decidă soarta turului. Dar cel mai iertător sistem despre care vom vorbi azi este specia de uninominal mixt aplicată în alegerile parlamentare din România. În acest sistem oricât de inept ai fi în a-ți face alianțe, ceva se salvează din voturile primite.

Să începem, în ordine inversă, cu alegerile parlamentare de la noi. PDL a pregătit aceste alegeri la offside, mizând pe faptul că PNL și PSD nu vor putea produce o alianță funcțională, iar Traian Băsescu va urca PDL cel puțin pe locul doi în alegeri. În acest scenariu PNL fie s-ar fi predat de bunăvoie fie ar fi fost zdrobit în alegeri, nu înainte ca voturile utile să se îndrepte spre PDL, fanionul dreptei. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. PNL și PSD au înființat USL iar Traian Băsescu s-a dovedit mai degrabă un inhibitor decât un catalizator al votului. Dacă am fi avut celebrul „uninominal pur” (în unul sau două tururi) PDL și PPDD ar fi fost cvasi-spulberate.

Aplicând aceste învățături PNL și PDL au format ACL. Este adevărat că în primul tur au trebuit să își ia adio de la voturile PMP și PSD-pro-Tăriceanu, dar aceste voturi se cam pierduseră dinainte de înființarea Alianței. Cele aproximativ 30% voturi „de partid” nu au fost suficiente pentru a asigura victoria dlui Iohannis, dar ele au fost substratul necesar în acest sens.

În alegerile locale apar doi factori suplimentari care susțin primarii în funcție. Unul este distribuția inegală a susținerii pentru partide la nivel național. Deși la nivel de țară preferințele politice variază ciclic, la nivel local există circumscripții care își păstrează pentru mult timp aceeași culoare politică; acest fenomen se întâmplă nu doar la noi ci și în democrații mai avansate. Al doilea factor este „prima de guvernare”: puterea locală are acces la o expunere media mai bună și, eventual, la resurse informale sau ilegale. Modul prin care o alianță de opoziție poate să străpungă acest zid este să obțină cât mai multe locuri în Consiliul Local sau cel Județean.

Revenind la alegerile din Regatul Unit, îmi amintesc cum înainte de alegeri un cunoscător al scenei politice de acolo spunea că sistemul politic a încetat de mult să fie bipartizan. Ei bine, votul uninominal a favorizat de data aceasta un sistem de 2+1: Conservatori, Laburiști, Partidul Național Scoțian. Practic un sistem bipartizan cu o excepție națională.

Sursa: Financial Times. Graficul este ilustrativ și nu prezintă ultimele cifre.

Sursa: Financial Times. Graficul este ilustrativ și nu prezintă ultimele cifre.

Este, mai mult sau mai puțin, tendința arătată de sistemul de partide românesc: PSD/PNL/UDMR. Dacă vreți să forțăm comparația până la capăt UKIP este un fel de PPDD care apare și dispare.

Sistemele de vot uninominal sunt specializate în redistribuția de voturi. De la cei slabi către cei puternici, de la singuratici la aliați, de la cei dispersați spre cei concentrați. Rezultatele acestor redistribuții pot fi surprinzătoare. Dar în orice alegere de tip uninominal știm că pot apărea surprize.

 Andrei Tiut

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s