Conform tuturor sondajelor disponibile, partidele politice se bucură de un nivel scăzut de încredere iar scăderea ar putea să continue. Această tendință este o vulnerabilitate a democrației reprezentative în România. Totuși, nu toți nemulțumiții sunt opuși ideii de partid. Conform, din nou, tuturor sondajelor disponibile, aproximativ un român din trei ar dori apariția altui partid. Un sondaj¹ făcut recent de Civitas ’99 confirmă această atitudine. 11,5% din cetățeni s-ar arăta dispuși să se înscrie într-un nou partid. 19-20% dintre cetățeni ar fi interesați să participe la înființarea unui nou partid național, respectiv, local (discrepanța între 11,5% și 20% reflectă probabil lipsa de încredere într-un partid care nu este creat „sub ochii alegătorului”). 17% cunosc deja nuclee de cetățeni/notabilități în comunitatea lor care ar putea să înființeze un partid odată cu relaxarea condițiilor. 37% susțin că este nevoie de partide noi (mai mult decât în alte sondaje; este posibil ca unii cetățeni să fi fost influențați de existența unei dezbateri în acest sens în Parlament).

Astfel, între 11 și 37 % de cetățeni și-ar putea spori implicarea pe diverse nivele și/sau satisfacția față de sistemul de partide în condițiile relaxării condițiilor de creare a unui partid. Chiar considerând aceste cifre optimiste, avem destule date să credem că o secțiune semnificativă a societății ar putea fi activată politic.

Însă, dacă ne uităm la societate în ansamblu, vedem cum există și preocupări față de efectele negative. În timp ce 16-17% din cetățeni spun că un număr sporit de partide ar crește probabilitatea lor de a participa la alegerile parlamentare, respectiv, locale, alți 16% din cetățeni spun că ar scădea probabilitatea de a participa la oricare dintre aceste alegeri. Alte întrebări puse în sondaj reflectă un echilibru asemănător. O întrebare semnificativă în acest sens este:

Q18. Creșterea numărului de partide pe buletinul de vot ar fi pentru dvs ca alegător …?

Mai degrabă un avantaj	14%
Mai degrabă un dezavantaj	44%
Nu mă afectează în nici un fel	41,1%
Nu știu, nu pot aprecia	0,9%
Nu răspund	–

În timp ce majoritatea cetățenilor nu se declară afectați, sau chiar preferă să vadă mai multe partide pe buletinul de vot, faptul ca 44% consideră că ar fi un dezavantaj este suficient pentru a indica o problemă care trebuie rezolvată în orice legislație de liberalizare a regimului partidelor.

În dezbaterile cu cetățenii² s-au conturat, nesurprinzător, aceleași tendințe. O parte din cetățeni nu au încredere în clasa politică și, de aceea sunt deschiși către apariția de noi partide. Altă parte a cetățenilor nu au încredere în clasa politică și, de aceea, se tem că noile partide vor avea același comportament ca și cele vechi („acuma partidele noi nu au acces la finanțare [privilegiată] dar pe urmă vor cere” – citat aproximativ, întâlnire cu cetățenii din Timișoara). Aceste temeri sunt accentuate în rândul celor care își amintesc anii ’90 și inflația de partide din acel deceniu.

Abordarea din propunerile Politică fără Bariere este una de descurajare prin anularea oricărei recompense care ar fi asociată cu simpla existență a unui partid (fonduri/sedii). Considerația din spate este aceea de a lăsa societatea să își seteze liber numărul optim de partide. De asemenea, Campania a propus pentru intrarea în alegeri (pe buletinul de vot) un număr de semnături de susținere de 0,5% din lista electorală, dar nu mai puțin de 100 (propunere modificare art. 47, legea 67/2004; art 30, legea 35/2008). Ulterior calculele au arătat că pragul de 100 depășește limita maximă de 1% recomandată de Comisia de la Veneția într-un număr semnificativ de cazuri, iar discuțiile din cadrul Campaniei s-au reorientat spre un prag minimal de 50 de semnături. Trebuie remarcat că pragul de 100 din propunerile inițiale ale Politică fără Bariere are sens mai ales în cazul comunelor. Considerăm că la nivel de comună posibilitatea inflației de partide este extrem de redusă, atât prin faptul că resursa umană este mai redusă cât și prin faptul că rețelele personale sunt mai active și populația poate identifica din timp partidele „serioase” și „neserioase”.

Abordarea Parlamentului României, în schimb, este una punitivă. Un prim aspect punitiv este dat de condițiile de înscriere (modificări votate la art. 47, legea 67/2004; art 30, legea 35/2008) sunt fixate la 1% din lista electorală (maximul recomandărilor Comisiei de la Veneția) dar nu mai puțin de anumite praguri. O analiză matematică a acestor cifre arată că doar 1% din cazurile de aplicare a legii vor respecta regula de 1% în timp ce în 99% din cazuri se aplică excepția, iar în 56% din cazuri pragul minimal depășește 5% din lista electorală. (A se ține cont că acele 1% din cazuri include marile orașe). Practic, efectul prevederii se poate estima pe 3 paliere. La nivel de comună, cum am sugerat mai sus, prevederea rezolvă o problemă inexistentă. La nivel de orașe mici, medii și mici municipii, apare un efect de control al inflației de partide dar pragurile sunt excesive. La nivelul marilor municipii prevederea se încadrează în nivelul maxim de 1% recomandat de Comisia de la Veneția.

Al doilea aspect punitiv este dat de condițiile de radiere. Conform legii adoptate se va radia partidul care:

b) nu a desemnat candidaţi, singur sau în alianţă, în două campanii electorale succesive, cu excepţia celei prezidenţiale, în minimum 75 de circumscripţii electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidaţi în cel puţin o circumscripţie electorală sau candidaţi în cel puţin 3 circumscripţii electorale, în cazul alegerilor parlamentare.

Intenția declarată a parlamentarilor este aceea de a filtra „cumva” partidele „neserioase” și a asigura, implicit, un număr rezonabil de scăzut al prezențelor pe buletinul de vot. Dar efectul este exact invers. Dacă în propunerea Politică fără Bariere statul era cumva neutru față de numărul de candidaturi, în propunerea Parlamentului statul premiază candidaturile. Pe lângă creșterea organică a numărului de candidaturi care va apărea prin efectul creării de noi partide, alegătorul va fi confruntat și cu candidaturi formale al căror singur scop este să mențină în viață partidele care au scopuri strict locale sau care nu sunt încă pregătite pentru politica județeană și națională. Mai mult, în anumite scenarii un partid care depune candidaturi substanțiale și formale simultan și care depășește pragul minimal de finanțare va putea deconta cheltuielile candidaților formali. Astfel, statul premiază nu doar procedural ci, în unele scenarii, chiar și financiar candidaturile inutile. Este adevărat că pragul de depunere de candidaturi este ridicat. Dar partidele au posibilitatea de a forma alianțe al căror scop „logistic” este să creeze condițiile minimale pentru a evita radierea.

Discuția de mai sus privește partidele formate de jos în sus. Există însă și posibilitatea, semnalată de cetățeni, a apariției partidelor mici înființate de partidele mari pentru diverse scopuri (în special pentru a „rupe voturi” de la adversari). Existența acestor partide la nivel național este „cunoscută” la nivel anecdotic. La nivel local informațiile pe care le avem sugerează posibilitatea replicării modelul de la nivel central. În cadrul dezbaterilor organizate politicienii locali au fost în general opuși liberalizării regimului partidelor și cel puțin într-un caz reacția lor a fost vehementă. De asemenea, experți intervievați de Civitas ’99 au considerat că un pericol în aplicarea legii vor fi eforturile elitelor politice naționale sau locale de a perverti aplicarea ei.

Partidele „bidon” sau „iepuraș” sunt organizații cu caracter parțial secret; de aceea nici propunerea Politică fără Bariere nici cea a Parlamentului nu au cum să prevină apariția lor. Dar propunerea Parlamentului, prin procedura de radiere, descurajează în mod particular inițiativele de jos în sus, care nu beneficiază de un sponsor politic care să le ajute financiar și logistic.

Astfel, în acest capitol am văzut cum liberalizarea formării de partide politice (cu 3 membri) este de natură a îmbunătăți participarea politică a cetățenilor în mod semnificativ. Totuși, există cetățeni care au rezerve ce țin de (1) lipsa încredere generală și (2) posibilitatea inflației de partide. Propunerea Politică fără Bariere descurajează partidele și, mai ales, candidaturile superflue. Propunerea Parlamentului are efectul pervers de a stimula procedural și (uneori) financiar apariția de candidaturi formale. Astfel, propunerea Parlamentului afectează negativ atât numărul de partide de pe buletin cât și credibilitatea generală a reformei.

Legătura cauzală dintre procedura de radiere, procedura de înscriere în cursă și apariția candidaturilor formale este destul de simplă și ea ar putea fi percepută de presă și populație cel mai târziu începând cu alegerile locale din 2016. Este de așteptat ca în diferite proporții această realizare să afecteze negativ încrederea în Parlament, partide și (poate în mai mică măsură) în cei ce pot sesiza legea la CCR.

Andrei Tiut

Informația din acest document este publicată sub o licență deschisă CC BY-SA 4.0 cu obligația de a respecta următoarea formă de atribuire:

publicat în cadrul proiectului „Dezvoltarea unei coaliții de ONG-uri preocupate de deschiderea competiției/pieței politice”, proiect finanţat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Au contribuit:

• Cristian Andrei – sondaj de opinie;

• George Vișan – interviuri în profunzime;

• Elena Calistru – design.

Organizare dezbateri cu cetățenii: ANBCC

Format PDF aici