Salvăm pădurea. Cum? 3

Protestul de pe 9 mai din Capitală și alte orașe (în special Cluj) este văzut ca un succes de mobilizare, chiar dacă nu unul major. Mai puțin clară este cauza pentru care s-a manifestat. Să spui că „împotriva despăduririlor abuzive” este doar un început. Despăduririle sunt un fenomen social deja, iar printre protestatari a existat nevoia unor poziții mai specifice.

Consider ca protestul a iesit foarte bine. Din punctul asta de vedere sunt multumita 🙂 si vreau sa multumesc tuturor celor care au contribuit.
Dar tocmai mi-am dat seama, ca noi stim de fapt foarte putin pe subiectul asta cu despaduriri.
De exemplu, eu nici macar nu sunt lamurita daca e bine sau nu sa treaca codul silivic in forma actuala saptamana asta in Parlament. Si asta mi se pare ceva ce ar trebui clarificat de urgenta.
Si daca m-ar intreba Ponta: „OK. Aveti dreptate. Facem cum ziceti voi. Ce modific?” eu nici nu as sti ce sa-i raspund exact.
Deci dupa parerea mea, in aceasta perioada ar trebui sa facem foarta multa cerecetare
(IG, protestatară)

Ceea ce trebuie să înțelegeți ca să navigați printre aceste delicatețuri este că Uniți Salvăm, în forma … unită, nu mai există de ceva vreme. Cel puțin în București avem două aripi.

În mod normal aș indica denumirile ușor diferite, temele, siturile și paginile web. Dar mi-e puțin teamă că voi greși undeva o virgulă, și apoi nu mai scap de comentarii. Tendința unu (numită așa pentru că păstrează acces la unele elemente cheie ale brandului) și-a însușit unele critici din exterior și a prioritizat apărarea statului de drept sub forma susținerii doamnei Macovei. Incoerența programului prezidențiabilei Macovei pare a se datora în parte tocmai acestei infuzii mai „de stânga” amestecată cvasi-mecanic cu suținători tradiționali „de dreapta”.

Dacă Tendința unu s-a raliat unui proiect aflat cumva la dreapta PDL, Tendința doi nu a căutat să-și apropie un partid la stânga PSD (deși unii membri cochetează în mod cronic cu PAS). În schimb au proclamat PSD a fi de dreapta, neoliberal cu față umană. Astfel, ambele tendințe își păstrează imaginea radicală.

Din varii motive, nici una din tendințe nu a prosperat. Tendința unu s-a implicat în campanie și a făcut cunoștință cu cruda realitate. Nu știu care este starea integrării dintre voluntarii ex-US și restul macoveicilor, pentru că deziluzionații mișcării sunt neobișnuit de loiali. Dar, dacă putem lua ca reper ce știm despre alte partid aflate cândva în acest stadiu (FC, NR), bănuim că prost.

Tendința doi a scăzut în vitalitate mai demn dar la fel de inevitabil. Este simplu să spui că PSD este prea la dreapta. Dar asta înseamnă că nu poți face opoziție împreună cu PNL și restul dreptei. Inevitabil, Tendința doi este suspectată că face jocurile Guvernului. Într-un anume sens poate asta crede chiar și Guvernul. Căci, la o adică, dacă au de ales între puțină redistribuție spre săraci (PSD) și puțină redistribuție spre bogați (PNL), câți militanți vor avea curajul să se pișe pe el de vot?

Cele două tendințe conviețuiesc pe forumuri comune online, unde mai sunt trolați din când în când de ortodoxiști și zamolxieni. Ultima reunire a avut loc între cele două tururi de scrutin, când am văzut (la Cluj) un manifest foarte de stânga al dlui Goțiu proclamat la un marș al cărui scop implicit era victoria unui prezidențiabil de dreapta.

Bun, ultima piesă din puzzle este aceea că ambele tendințe au susținut împreună aceste proteste. Iar pentru a menține această stare de împreună era nevoie ca protestul să răspundă nevoilor ambelor grupuri. Apărarea pădurilor este, în sine, un obiectiv suficient de neutru. Problema apare când răspundem la întrebarea „de ce acum?”. Iar răspunsul este: pentru că Klaus Iohannis a trimis înapoi Parlamentului Codul silvic folosind în respingere un limbaj amintind unora de pozițiile Holzindustrie Schweighofer. Pentru a încerca un echilibru a trebuit construită o narațiune explicativă în două trepte: cauza imediată și cauza structurală. Cauza imediată este gestul lui Klaus Iohannis (Dacă vrei să-ți păstrezi slujba/Nu te mai juca cu drujba). Cauza structurală este lipsa de intervenție a statului (Toate partidele/ taie pădurile) și îl implică mai mult pe dl Ponta decât pe dl. Iohannis.

Cauza nu este, însă, revendicare. În mod normal protestele ar trebui să dorească modificarea Codului Silvic. Doar că, tactic, protestatarii sunt obligați să ceară promulgarea Codului Silvic, perceput ca o soluție minimală pentru o problemă urgentă (sentimentul de urgență este dat de niște filmări cu camera ascunsă). O soluție pentru a cere, totuși, ceva este revendicarea de a suspenda exportul de lemn o perioadă. Fără să fiu expert în domeniu, nu prea cred că reglementările europene ar permite una ca asta.

Azi, 16 mai, se va consuma actul doi. De data asta locația aleasă este Piața Universității; probabil inițiatorii speră să deschidă din nou tematica, pornind de la nemulțumiri specifice dar ajungând să simbolizeze nemulțumiri mai generale. Un succes în acest sens ar putea închide și ruptura dintre cele două tendințe. În momentul său cel mai bun USRM s-a văzut nu ca un grup cu putere de decizie ci ca un facilitator al deciziei străzii. Dacă strada va da semne că se îndreaptă într-o anumită direcție, este posibil ca acea direcție să fie asumată de ambele facțiuni.

În acest sens, remarcăm caracterul indefinit al protestului

Politicienii ne-au aruncat în faţă fraze lustruite. Noi nu mai credem în vorbele lor şi ieşim în stradă până vom vedea fapte. Vrem să salvăm padurea de la dispariţie. Ne revoltă despăduririle abuzive şi faptul că replantările sunt cel mult simbolice. Dacă se continuă în acest ritm, în câţiva ani vom rămâne fără păduri.

Pregătim un eveniment special pentru Ziua Internaţională a Mediului, 5 iunie, dar până atunci cei ce ne conduc trebuie să ne vadă în stradă, să nu uite că existăm şi că nu mai răbdăm

Aparent scopul este să dăm jos frazele lustruite și să aducem la putere faptele. În fapt, scopul pare să fie consolidat ușor-ușor climatul protestatar: în acest sens punctul de vârf este anunțat pe 5 iunie în schimb revendicări specifice sunt cvasi-absente.

Protestul din Cluj este anunțat într-un mod mai explicit ca fiind îndreptat împotriva clasei politice în integralitatea sa. Este o fraza întâlnită uneori în discuțiile privitoare la proteste și care ne duce mai aproape de esența problemei. Dar nu suficient de aproape. Spre deosebire de alte situații, clasa politica nu a făcut promisiuni grandioase vizavi de pădurile patriei. Dezinteresul politicienilor oglindește în bună măsură dezinteresul societății. Ca atare, protestul este împotriva societății în forma ei actuală (sau a culturii civice și politice actuale, dacă preferați). Până la urmă, dorința unei societăți mai bune (y compris mai ideologizate) unește cele două tendințe de care am vorbit mai sus.

Nu ii condamn pe organizatori că nu sunt mai specifici. Au mai existat manifestații de asemenea natură (cele feministe fiind primele care îmi vin în minte). Dar nici una, până acum, nu a avut nici măcar un succes minor. Dar, când alegeți să ieșiți sau nu în stradă, să știți despre ce este vorba: „Jos societatea asta, vrem una mai bună”.

Andrei Tiut

Anunțuri

3 comments

  1. Pingback: E pluribus unum: surprinzătoarea convergență a noilor mișcari politice « Civitas Politics

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s