Constituţia este confirmată la vot Răspunde

Conflictul politic din prezent, prilej de pasiuni populare şi interminabile dezbateri, nu ar provoca probabil atâta nelinişte, stupoare şi înflăcărare dacă, atât observatorii pasivi cât şi cei angajaţi partizan, l-ar circumscrie – cum este absolut necesar, de altfel – strict cadrului constituţional în care se desfăşoară.

Avem aşadar un conflict între Preşedinte şi Parlament, un conflict subdeterminat şi acutizat de existenţa simultană a două tipuri de legitimităţi democratice (cea prezidenţială, obţinută prin sufragiu universal direct, şi cea parlamentară sau, mai corect spus, a parlamentarilor, obţinută la rândul ei tot prin vot universal, însă unul divizat între membrii legislativului şi exprimat în mod indirect, ca urmare a sistemului electoral de reprezentare proporțională pe listă).

Cauza bătăliei politice, ajunsă la paroxism în momentul de faţă, nu este alta decât coliziunea dintre cele două puteri politice, Preşedinte şi Parlament,  angajate, pentru prima dată în România, în strategii perfect divergente. Mai precis, în logica institutional-constituţională în care se înscrie, conflictul are la bază un anume complex de inferioritate a instituţiei prezidenţiale, situaţie  previzibilă generată de o disproporţie patentă între legitimitatea sa democratică puternică (amplificată de carisma actualului ocupant al fotoliului prezidenţial) şi prerogativele slabe de care dispune (şi neutralizate din momentul în care Preşedintele a intrat în conflict atât cu majoritatea parlamentară, cât şi cu Guvernul).

Aceasta este singura grilă de lectură a conflictului Preşedinte-Parlament prin care este evitată orice interpretare partizană care nu face decât să inflameze conjecturi, comportamente şi discursuri fără să ofere raspunsuri coerente şi credibile.

Odată declaşat conflictul instituţional, numai două căi de ieşire erau posibile: fie compromis şi acomodare între Preşedinte şi Parlament, fie escaladare şi confruntare. Ambele sunt posibile în interiorul cadrului constituţional, dar a  doua variantă a avut câştig de cauză.

Suspendarea preşedintelui de către Parlament s-a facut prin respectarea formala a normelor constituţionale. Însă nu Parlamentul va avea ultimul cuvânt de spus. Sistemul de echilibrarea a puterilor prevăzut de Constituţie lasă verdictul final cetăţenilor, la referendum. Acest transfer al deciziei de demitere a Preşedintelui asupra poporului constituie, prin însăşi  natura sa eminamente democratică,   miezul mecanismului de echlibrare a puterilor prevăzut în acest caz de Constituţie, un mecanism care îmbină exigenţele naturii esenţialmente parlamentare a regimului politic actual cu trăsăturile sale semi-prezidenţiale.

Deci, cine crede în elementele cheie ale constituţionalismului modern, şi anume, separarea şi echilibrarea puterilor politice, nu are absolut niciun motiv să acuze existenţa unei dictaturi sau a unui despot de o parte sau de alta a baricadei, cu atât mai puţin existenţa sau iminenţa unei lovituri de stat. Nu trebuie decât să meargă la vot.

Bogdan C. Enache

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s