Echilibristica lui Sikorski Răspunde

1393327283653.jpg-620x349

Octavian Manea a analizat pentru cititorii Revistei 22 semnificații compromisului negociat la Kiev pe 21 februarie

Evenimentele de la sfârşitul săptămânii trecute din Ucraina – revenirea la Constituţia din 2004, eliberarea Iuliei Timoșenko, fuga preşedintelui Ianukovici, numirea unui preşedinte interimar – nu ar fi fost posibile fără rolul decisiv al marilor puteri europene.

Totul a început pe fondul unui maraton diplomatic avându-i în prim-plan pe miniştrii de Externe ai grupului de la Weimar (Germania, Franţa şi Polonia). La un moment dat camerele de luat vederi au surprins un schimb de replici între Radosław Sikorski şi unul dintre liderii opoziţiei ucrainene:

Dacă nu sprijiniţi acest aranjament, atunci alternativa este Legea marţială, armata. Cu toţii veţi fi morţi.

Deal-ul negociat de reprezentanţii UE, încheiat la 21 februarie, prevedea ca în termen de 48 de ore să fie adoptată o lege specială care să reinstituie Constituţia din 2004, precum şi formarea unui guvern de unitate naţională în următoarele 10 zile. Celelalte coordonate fundamentale vizau necesitatea unor ample reforme constituţionale care să echilibreze puterile preşedintelui, guvernului şi parlamentului, precum şi organizarea de alegeri prezidenţiale nu mai târziu de luna decembrie. Între timp, ambele părţi îşi luau angajamentul de a evita recursul la violenţă şi de a lua o serie de măsuri pentru normalizarea vieţii publice prin retragerea „forţelor“. Sigur, vorbim în cele din urmă de un compromis. Iar „compromis înseamnă că nimeni nu a primit sută la sută din ce îşi dorea“, după cum a punctat Sikorski.

Deşi deja depăşită de evoluţiile din ultimele zile, Europa insistă pentru măsuri care să păstreze spiritul acordului de la 21 februarie:

Avem o sursă legitimă de autoritate la Kiev, un parlament ales democratic, al cărui lider şi-a asumat şi rolul de preşedinte interimar. Este o sursă de autoritate care trebuie să unifice ţara. Trebuie să fie inclusivă, să reprezinte spiritul compromisului pe care acordul îl prevedea şi trebuie să respecte diversitatea etnică şi regională a Ucrainei – a spus Sikorski într-o intervenţie la CNN.

În următoarele luni, Ucraina intră într-o etapă extrem de sensibilă. Aşteptările populaţiei sunt imen­se, în contextul unei maşinării birocratice măcinate de corupţie, al unui stat aflat în slujba unor interese oligarhice, pe fondul unor elite decredibilizate, cărora li se cer rezultate rapide. Mai mult de atât, nevoia de cash, într-un moment în care Ucraina traversează valea plângerii economice, este urgentă. Carl Bildt avertiza pe Twitter că „lecţia revoluţiilor sugerează nevoia de a te concentra imediat pe prima zi de după. Şi pe ziua imediat următoare. Altfel riscăm ca totul să meargă în direcţia greşită“. Tocmai această conştiinţă i-a împins pe miniştrii de externe din Marea Britanie, Polonia şi Suedia să pledeze la unison pentru „un sprijin internaţional radical“ care să garanteze accesul Ucrainei la surse de finanţare esenţiale „pentru viitoarea sa sta­bilitate“. Deja se vorbeşte de un veritabil precedent Marshall care ar putea să reunească Statele Unite, UE şi FMI în acordarea unui bailout economic noului guvern ucrainean.

Şi totuşi, discursul se îndreaptă acum înt-ro altă direcţie, cu mize esenţiale pentru se­curitatea întregii Europe. Revine în prim-plan spectrul iugoslavizării şi al separatismului regional. În zona filorusă, sub influenţa Congresului de la Harkov, se vorbeşte chiar de activarea unor miliţii fidele preşedintelui Ianukovici. S-a recuperat până şi ameninţarea făcută de Putin în 2008 pentru a intimida extinderea NATO, prin care chestiona artificialitatea graniţelor statului ucrainean. Însă nu poate fi fum fără foc. Altfel nu se explică urgenţa cu care liderii Vestului s-au grăbit să avertizeze Rusia să nu încurajeze cartea separatismului. În cele din urmă, ce nu văd criticii lui Sikorski este faptul că, prin echilibristica sa, el a încercat să evite un moment care oferea Moscovei pretextul reactivării „doctrinei Medvedev“, sub imperativul protejării etnicilor ruşi. De aici in­sistenţa pe respectarea drepturilor minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase, pe compromis şi pe formule care să integreze diversitatea regională şi identitară a Ucrainei.

Pe de altă parte, Sikorski, asemenea unui tenisman care ştie să-şi plaseze mingile cu o precizie chirurgicală, a adus în teren un jucător dintr-o altă ligă. „Frontierele Ucrainei sunt de fapt garantate prin Memorandumul de la Budapesta de către Statele Unite, Marea Britanie şi Rusia“, a precizat Sikorski în emisiunea lui Fareed Zakaria de la CNN. Cu alte cuvinte, din 1994, momentul în care Kievul a renunţat la arsenalul său de arme nucleare, Washington-ul a devenit garantul integrităţii sale teritoriale. Este o garanţie de securitate reafirmată ulterior chiar de Administraţia Oba­ma, în octombrie 2009, la Kiev, prin vizita lui Alexander Vershbow, pe atunci un înalt oficial al Pentagonului. La câteva ore distanţă de la intervenţia lui Sikorski la CNN, Susan Rice, consilierul pe probleme de securitate al lui Obama, spunea despre o eventuală intervenţie a trupelor ruseşti în favoarea lui Ianukovici că ar fi o gravă eroare. Nu este în interesul Ucrainei, al Rusiei sau al Europei să vedem ţara scindată. Reîntoarcerea violenţei şi escaladarea situaţiei nu este în interesul nimănui.

Simbolic, toate aceste declaraţii au valoarea enunţării unei veritabile „linii roşii“. Oare o va traversa Moscova?

Octavian Manea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s