De la Daenerys Targaryen la Klaus Iohannis 1

consiliu

Unde sunt întrebările politice de altădată? „Își va reveni Băsescu?” (nu). „Își va impune USL guvernul?” (da). „Se va menține USL?” (nu). Astăzi ne întrebăm numai cum va gestiona Iohannis popularitatea sa și cum îl va gestiona popularitatea pe el. Întrebări interesante, fără îndoială, dar la care este greu de răspuns.

Așa că, în timpul liber, putem analiza lumi ficționale, precum cea din Urzeala Tronurilor. În cele patru episoade devenite publice cea mai interesantă evoluție este aceea a reginei Daenerys. Despre mama dragonilor am vorbit deja:

Peste apă, în Essos, Daenerys Targaryen este căsătorită cu un lider dothraki, care îi face cadou trei ouă fosilizate de dragon. Dragonii fuseseră sursa puterii familiei Targaryen vreme de secole, dar stirpea lor era considerată dispărută. La moartea soțului , Daenerys pune ouăle pe rugul funerar și apoi pășește ea însăși în flăcări. A doua zi este găsită în cenușă goală, însă nevătămată. Lângă ea, trei pui de dragon proaspăt eclozați. Astfel se naște o carieră politică.

Legitimitatea sa este în mod evident carismatică. La început, Daenerys, „mama dragonilor”, face să renască atributele mitice ale Casei Targaryen, preluând astfel o carismă instituționalizată și transmisibilă. Însă vedem de la începutul seriei cum ea are propria ei putere de convingere și propria carismă, prin care transformă dușmanii în prieteni și aliați.

În noile episoade ea ne este prezentată de Varys în culori atrăgătoare: mai puternică decât Tommen, mai blândă decât Stannis, având dragostea a milioane de locuitori și un nume de familie potrivit. Ultimele două epitete ne trimit în fapt înapoi la articolul Civitas din 2013. Cuvintele eunucului caută să combine legitimitatea carismatică (de care am vorbit atunci) cu cea tradițională. În nici un moment Varys nu vorbește de abilitățile politice ale reginei. Este cumva presupus că el, Tyrion și poate alți prieteni nenumiți îi vor asigura consilierea necesară.

Iar adevărul este că regina ar avea mare nevoie de consilieri competenți. Garnitura cu care a rămas din sezonul anterior nu este un consiliu de coroană ci doar un consiliu de război. Ser Barristan Selmy este cel mai cu capul pe umeri, date fiind vârsta și faptul că este singurul care a văzut cum funcționează o curte regală pe dinăuntru. Daario Naharis, căpetenia de mercenari și amantul regal, arată o minte deschisă dar partea de guvernare nu prea îl interesează. Viermele cenușiu, mai-marele eunucilor războinici aduce un aport intelectual egal aproximativ cu zero. Missandei, din nefericire, nu este chemată să contribuie la aceste discuții.

În pofida tonului ironic din paragraful de mai sus consiliul reginei este, pe cât se pare, competent în problemele militare. Însă, imediat ce luptele se opresc, iese la iveală un ușor aspect de oaste de pripas, puțin parveniți, puțin nouveaux-riches, mânați de unele idealuri dar de fapt nu toți de același ideal.

În aceste condiții – dar obligată și de împrejurări – Daenerys face greșeala strategică de a renunța o vreme la cuceriri pentru a stabiliza cetățile cucerite. Ori, știm asta, legitimitatea carismatică este fragilă și în mod particular nepotrivită pentru guvernarea de zi-cu-zi. Este adevărat că Varys invocă numele Targaryen pentru a crea o legitimitate tradițională – dar în Essos acest nume nu înseamnă nimic.

Problemele de guvernare se reduc la rezistența mai directă sau mai difuză a foștilor stăpâni de sclavi față noua ordine impusă de Daenerys. Cei doi consilieri locali aduși de regină ii oferă acesteia două soluții opuse dar fiecare fezabilă în felul ei. Prima o numesc „soluția Machiavelli”: să se acomodeze și să se accepte obiceiurile locale, chiar dacă acestea includ lupte până la moarte, atâta vreme cât foștii sclavi rămân liberi și au acces la guvernare. Pe a doua o numesc „soluția Lenin”: pornind de la ideea că foștii stăpâni sunt în mod esențial nelegiuiți și nu înțeleg decât frica Daenerys ar trebui să să dească frica în ei prin execuții administrative. OK, termenul de execuții administrative este cu totul necunoscut celor din Essos și toată discuția de reduce de fapt la o singură execuție, dar – credeți-mă – într-acolo evoluează propunerea.

Aceste două soluții revin la cele doua forme de legitimitate discutate. În soluția Machiavelli regina recunoaște o valoare, chiar limitată, obiceiurilor locului. În soluția Lenin, după cum spune unul din personaje, regina este legea însăși. Reforme limitate vs. revoluție.

Însă Daenerys nu își revendică propria legitimitate pe aceste căi. Ea afirmă un sistem de principii universale de dreptate deasupra dorințelor ei și deasupra dorințelor celorlalți. Este tot o formă de carismă, dar mai puțin directă. Ca să reducem totul la politica din România, cei ce o înconjoară pe Daenerys așteaptă un Băsescu sau un Iliescu dar primesc în schimb un Iohannis.

(Spuneam despre acesta:

…președintele își vede mandatul în cheie instituțională. Nu este un abandon al ideii de lider excepțional, ci mai degrabă o reinventare sa: dacă dl Băsescu era privit ca un zeu, dl Iohannis se prezintă ca mare preot al unei puteri superioare. În această calitate el sacrifică uneori câștiguri de etapă pentru ceea ce este, în fond, un mic (?) proiect de reeducare (convertire) a națiunii.

)

Cât de bine își va implementa Daenerys viziunea… vă las să descoperiți urmărind serialul

Andrei Tiut

Anunțuri

One comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s